Conflict de competență - contencios administrativ. Sentința 92/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.92 CC
Ședința din camera de consiliu,din data de 5 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Tribunalul Prahova, privind acțiunea formulată de reclamanta - -, cu sediul în P,--7, județul P, în contradictoriu cu pârâtul G, domiciliat în comuna, Sat, nr. 139, județul
Acțiunea scutită de taxă de timbru.
Fără citarea părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria la nr-, reclamanta-creditoare - - a chemat in judecata paratul debitor si a solicitat emiterea unei somatii de plata prin care paratul debitor sa fie obligat la plata sumei de 236,56 lei reprezentand contravaloare servicii de salubritate, in baza contractului de prestari servicii nr. -/21.05.2005, facturi care nu au fost achitate, creanta fiind certa, lichida si exigibila.
Prin sentinta civila nr. 1690/21.02.2008, Judecatoria Paa dmis exceptia de necompetenta materiala invocata din oficiu si a declinat competenta materiala de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova - Sectia de Contencios Administrativ.
In motivarea sentintei, instanta a aratat ca potrivit art. 51 alin. 3 din Legea 51/2006 coroborat cu art. 1 alin. 2 lit. a-c din Legea 51/2006, dat fiind faptul ca serviciile prestate si facturate si a caror plata se solicita de catre debitoare sunt servicii de salubrizarecompetenta apartine instantei de contencios administrativ.De asemenea, art. 2 alin. 1 din OG 5/2001 stabileste ca cererile privind somatia de plata se depun la instanta competenta pentru solutionarea fondului cauzei in prima instanta.
Nu se poate sustine ca normele de competenta prevazute de art. 51 nu au in vedere contractele incheiate intre furnizorii de servicii comunitare si beneficiarii acestor servicii, pentru urmatoarele considerente: ratiunea legii-judecatoria nu ar putea aprecia nici pe cale incidentala legalitatea contractelor de concesiune in baza carora furnizorii de servicii presteaza respectivele servicii; contractele de concesiune
erau oricum in baza art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004 de competenta instantelor de contencios administrativ, ceea ce inseamna ca o interpretare care sa limiteze art. 51 din Legea 51/2006 la aceleasi efecte ar lipsi textul legal mentionat de efectele sale specifice; contractele de furnizare sunt supuse normelor de drept privat conform art. 36 alin. 1 din Legea 51/2006, aceasta inseamna nu pastrarea competentei de drept comun, ci aplicarea legii civile materiale, in plus procedura civila nu poate fi catalogata fara rezerve majore ca fiind de drept privat, insasi hotararea judecatoreasa nu este un act privat, ci un act de putere, in aceste conditii nu se poate accepta ca o norma care trimite in genere la dreptul privat trimite si la procedura civila, ba mai mult, ca trimite la competenta specifica actiunilor de drept comun. Procedura civila se aplica litigiilor care privesc executarea acestor contracte insa cu respectarea regulilor impuse expres de aceasta lege, deoarece procedura civila constituie conform art. 721 Cod proced. civ. procedura de drept comun; textul de lege in baza unei interpretari literale, vorbeste de litigiile izvorate din neplata serviciilor furnizate, fara a face mai departe nici o alta distinctie, or, unitatea administrativ teritoriala, in contractele pe care le incheie cu societatile insarcinate cu serviciile comunitare nu furnizeaza un serviciu, ci concesioneaza, incredinteaza spre realizare serviciile comunitare, iar legea nu face nici o distinctie intre beneficiari cu privire la competenta de judecata. In baza unei interpretari sistemice art. 51 este plasat de legiuitor ulterior art. 42, ceea ce inseamna ca prin art.42 s-a dorit sa deroge de la regula privind competenta de judecata in aceasta materie, altfel ar fi fost plasata regula enuntata de art. 51 inainte de cea de la art. 42; faptul ca speta priveste un particular, un individ, nu face sa se piarda caracterul de generalitate si interes public al serviciului care ramane astfel un serviciu comunitar; contractele de furnizare de servicii comunitare beneficiaza de principiul libertatii contractuale, societatile sau regiile autonome furnizoare neavand liberatea sa-si aleaga cocontractantii, ele trebuie sa incheie astfel de contracte cu orice solicitant, deoarece ele presteaza servicii de interes public, adica de care nu poate fi nimeni privat aprioric si arbitral
Cauza a fost inregistrata la ribunalul Prahova - Sectia Contencios Administrativ la nr-.
Prin sentinta nr. 234/29.04.2008, Tribunalul Prahova a admis exceptia de necompetenta materiala a instantei, invocata din oficiu, si a declinat competenta de solutinare a cauzei in favoarea Judecatoriei
Tribunalul a constatat conflictul negativ de competenta si a inaintat dosarul Curtii de Apel P spre competenta solutionare.
In motivarea exceptiei de necompetenta materiala, tribunalul a aratat ca din interpretarea sistematica a dispozitiilor Legii 51/2006, acest act normativ reglementeaza doua categorii de raporturi juridice, cu regim juridic diferit, respectiv cele dintre autoritatile administratiei publice locale, la nivelul carora se organizeaza serviciile de utilitati publice si operatori definiti de art. 2 lit. g din Legea 51/2006, precum si cele dintre operatori si utilizatori/beneficiari ai serviciilor prestate.
In ceea ce priveste prima categorie de raporturi juridice, acestea se materializeaza in esenta prin hotarari si contracte de delegare a gestiunii serviciilor, care sunt supuse controlului instantelor de contencios administrativ, intrucat sunt acte administrative propriu-zise sau asimilate, in sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004.
In ceea ce priveste raporturile juridice dintre operatori si utlizatori, acestea au natura contractuala, aspect mentionat expres de art. 42 alin. 2 din Legea 51/2006, conform carora contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementeaza raporturile dintre operator si utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea si plata unui serviciu de utilitati publice.
Ca urmare, aceasta din urma categorie de contracte sunt supuse regulilor de drept comun, solutionarea litigiilor nascute din executarea acestora apartinand in prima instanta judecatoriilor, aspect precizat de art. 51 alin. 4 din Legea 51/2006.
A mai retinut tribunalul ca prin prisma dispozitiilor /2008, aceasta problema de drept a fost definitiv solutionata, in sensul ca legiuitorul a prevazut expres in cuprinsul dispozitiilor art. 51 alin. 3 si alin. 3 indice 1 ca oluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență, iar cele dintre unitatile administrativ teritoriale si operatori la instantele de contencios administrativ, conform Legii nr. 554/2004
Asupra conflictului negativ de competenta, curtea retine urmatoarele:
Reclamanta-creditoare a solicitat emiterea unei somatii de plata prin care paratul debitor sa fie obligata la plata sumei de 236,56 lei reprezentand contravaloare servicii de salubritate
Conform art. 2 alin. 1 din OG 5/2001, cererile privind somația de plata se depun la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei în prima instanta.
Potrivit art. 51 alin. 3 din Legea 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, soluționarea litigiilor patrimoniale și nepatrimoniale legate de încheierea, executarea contractelor reglementate de prezenta lege, precum și a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate este de competenta instanțelor de contencios administrativ, insa alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca soluționarea litigiilor civile și de munca izvorâte din aplicarea prevederilor prezentei legi se face de instanțele de judecata competente, în condițiile legii.
Tribunalul a apreciat in mod corect ca litigiile avand ca obiect pretentii rezultate din contracte incheiate intre persoanele juridice de drept privat avand ca obiect subfurnizarea de utilitati, sunt de competenta instantei de drept comun,
Raporturile juridice dintre operatorii si utilizatorii serviciilor de utilitati publice sunt raporturi juridice de natura contractuala, aspect mentionat expres de art. 42 alin. 2 din Legea 51/2006, conform carora contractul de furnizare sau de prestare a serviciului constituie actul juridic prin care se reglementeaza raporturile dintre operator si utilizator cu privire la furnizarea/prestarea, utilizarea, facturarea si plata unui serviciu de utilitati publice si sunt supuse normelor de drept privat.
Instanta de contencios administrativ este competenta numai in privinta raporturilor juridice de drept administrativ in care parte este o autoritate publica, iar ca regula instanta de drept comun este competenta in privinta tuturor celorlalte litigii, raporturi juridice de drept privat definite ca atare prin art. 36 alin. 1 din lege, cum este si cazul raporturilor care se stabilesc intre operatorii de servicii de utilitati publice si utilizatorii acestor servicii, ambele subiecte ale raportului fiind de drept privat.
Notiunea de contract administrativ, asa cum este definita de art. 2 alin. 1 lit. c teza a II-a din Legea 554/2004 si care ar putea atrage competenta instantei de contencios administrativ nu include si ipoteza solutionarii litigiilor privind contractele de prestari servicii incheiate intre persoane juridice de drept privat privind furnizarea de utilitati, reglementate de Legea 51/2006.
In prezent, dispozitiile art. 51 din Legea 51/2006 au fost modificate prin OUG 13/2008, astfel ca art.51 alin.3 prevede ca oluționarea litigiilor contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii în a căror competență teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului, in competenta instantelor de contencios administrativ fiind soluționarea litigiilor dintre unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilități publice și operatori în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor de delegare a gestiunii, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri.
Pentru aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 22 alin. 5 Cod proced. civ. in solutionarea conflictului negativ de competenta ivit intre Judecatoria P si Tribunalul Prahova, curtea va stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta - -, cu sediul în P,--7, județul P, în contradictoriu cu pârâtul G, domiciliat în comuna, Sat, nr. 139, județul P, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 septembrie 2008.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. /DL
17.09.2008/4 ex.
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu
