Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.573/2008
Ședința publică din data de 2 IULIE 2008
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: Mirela Budiu JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr. 458 din 14 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. Recursul formulat de reclamant este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. A fost depusă și taxa judiciară de timbru în cuantum de 35 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pentru fondul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este îndeplinită și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, în temeiul art. 316 și 137. proc. civ. raportat la prevederile art. 11, coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, întrucât recurenta - pârâtă a luat cunoștință, din citația primită, de dispoziția timbrajului cu 2 lei RON taxă judiciară de timbru și 0,15 lei RON timbru judiciar, dar nu s-a conformat nici până astăzi.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 B și asupra recursului formulat de reclamantul.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 458 din data de 14.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - SECTOR 5 și, pe cale de consecință, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 944 lei reprezentând despăgubiri și au fost respinse restul cererilor.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în baza unei hotărâri judecătorești, reclamantul s-a adresat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C - Biroul de carte funciară D pentru întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în nr. 1.668 D, nr. topo. 742 și cu acel prilej i-a fost solicitat să depună dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate de către. Totodată, se reține cu adresa nr. 19.987/06.08.2007 Administrația Finanțelor Publice Dat ransmis pârâtei în conformitate cu Ordinul nr. 330/1.257/C/2007 sentința în vederea calculării impozitului, iar pârâta a emis decizia la 10.01.2008, fiind comunicată la data de 28.01.2008, astfel că petitul privind obligarea la emiterea deciziei de impunere a rămas fără obiect, urmând a fi respins ca atare.
Mai reține instanța că emiterea deciziei de impunere pentru reprezintă o încălcare a disp. Ordinului nr. 330/1.557/C/2007 ce statuează că "în termen de 15 zile de la primirea documentației, organul fiscal competent stabilește impozitul pe veniturile din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul unei persoane și emite decizia de impunere".
Tot astfel, reține instanța că prin refuzul de a soluționa cererea de emitere a deciziei de impunere în termenul legal, pârâta a cauzat prejudicii reclamantului, prejudicii care au decurs din imposibilitatea acestuia de a-și înscrie în cartea funciară imobilul și, în consecință, de a dispune de acesta și a încasa prețul stabilit conform contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat cu și, respectiv suma de 115.000 lei. În aceste condiții, reține instanța, este evident că pârâta trebuie să îl despăgubească pe reclamant cu suma reprezentând dobânda legală aferentă sumei menționate pentru perioada 01.12.2007 - 28.01.2008 pe care acesta nu a putut-o încasa din culpa pârâtei și ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor.
Referitor la susținerile pârâtei vizând lipsa oricărei culpe în emiterea deciziei cu întârziere, reține instanța că sunt nefondate în condițiile în care a primit actele de la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D la data de 06.08.2007, iar notificarea pentru completarea documentației a fost făcută abia la data de 15.11.2007.
Cât privește solicitările reclamantului referitoare la daunele morale, reține instanță că acesta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu și ca atare au fost respinse.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - SECTOR 5 B, susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, se arată că în temeiul disp. Ordinului nr. 1.357/C/2007, instituția urma ca în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței să calculeze impozitul asupra venitului din transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, însă dat fiind că organul fiscal a constatat că nu i-a fost comunicat codul numeric personal al d-nei Cheta în vederea identificării acesteia în baza sa de date, a transmis persoanei în cauză notificare primită la data de 24.12.2007. În acest context, se arată, a fost depusă o copie a actului de identitate pe data de 09.01.2008, iar în data de 10.01.2008 organul fiscal a emis decizia de impunere anuală ce a fost comunicată titularului transferului în data de 28.01.2008. Ca atare, concluzionează recurenta, în mod eronat instanța a reținut în motivarea sentinței refuzul instituției de a soluționa cererea reclamantului și a emite decizia de impunere în termen legal și totodată, în mod eronat a obligat și instituția la plata sumei de 944 lei, cu titlu de despăgubiri.
Soluția menționată mai sus a fost recurată și de reclamant, care prin acest demers a solicitat a fi admis recursul, modificată hotărârea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 2.760 lei daune morale; menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, recurentul arată că sentința atacată este netemeinică și nelegală sub aspectul daunelor morale. Astfel, se arată că de la data comunicării documentației către administrație, până la data de 25.08.2007, trebuia să fie emisă decizia, iar de la această dată și până în 10.01.2008 au trecut 138 de zile în care a fost purtat pe drumuri la Administrația Finanțelor D, la oficiul de cadastru și, în final, în fața instanței pentru a-și câștiga dreptul. În această perioadă, arată recurentul, la încercările repetate adresate intimatei de a se rezolva situația, s-a răspuns cu sfidare și aroganță de către funcționari, motivându-se lipsa de calitate și a programării. Din cauza acestui comportament, a drumurilor purtate, dar și a imposibilității de a reglementa situația imobilului dobândit, arată recurentul, pe lângă punerea în situația de a nu putea încheia acte de înstrăinare, de a nu obține din sumă achiziționarea apartamentului dorit, împrejurările relevate i-au creat o stare tensionată, cu repercursiuni în sănătate având în vedere vârsta și starea de dizabilitate statuate prin certificatul de încadrare în gradul de handicap.
Față de cele relatate, în contextul verificării legalității sesizărilor la data de 11.06.2008, Curtea constatând că demersurile promovate nu sunt legal timbrate, a dispus citarea părților cu mențiunea achitării textelor datorate, respectiv reclamantul-recurent cu suma de 17,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar în recurs, suma de 35 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar pentru judecata în fond, iar pârâta-recurentă cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Pentru termenul acordat s-a constatat că doar reclamantul-recurent a depus dovada achitării taxelor datorate și în acest context, Curtea, dat fiind lipsa dovezilor taxei stabilite în sarcina pârâtei-recurente, în raport cu dispozițiile art. 137 coroborate cu art. 20 din Legea nr. 146/1997, a invocat excepția anulării ca netimbrate a demersului pârâtei, excepția apreciată ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că, în sarcina recurentei s-a statuat obligația de a achita taxă judiciară de timbru de 2 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei. În temeiul disp. art. 20 din legea menționată, recurenta a fost înștiințată să achite sumele datorate sub sancțiunea anulării, prev. de art. 3 al aceluiași articol 20.
Același act normativ prin dispozițiile art. 1, art. 20 statuat principiul potrivit căruia cererile și acțiunile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru și ele se plătesc anticipat.
În speță, declarația de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta a fost înștiințată odată cu citarea de obligația timbrării ( 21, dosar), însă nu s-a conformat.
Ca atare, față de cele constatate și reținând că recurenta nu a formulat cerere de reexaminare în contextul disp. Legii nr. 146/1997, că nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei despre care a fost înștiințată, Curtea urmează a da eficiență disp. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și a disp. nr.OG 35/2002 și va dispune anularea recursului pârâtei ca netimbrat.
Trecând așadar la analiza argumentelor aduse de recurent, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, Curtea reține că acestea sunt în parte întemeiate.
În acest sens se reține că în contextul disp. Ordinului nr. 330/1.557/C/2007, intimata avea obligația ca în termen de 15 zile de la primirea documentației să stabilească impozitul pe veniturile din transferul proprietății imobiliare din patrimoniul personal și să emită decizia de impunere, această obligația nu a fost îndeplinită în termenul legal, astfel că recurentul, după încercări adresate mai bine de patru luni fără rezultat, a fost nevoit a utiliza posibilitatea oferită de normele interne în vederea rezolvării dreptului și s-a adresat instanței. Această întârziere a adus suferințe pe plan psihic recurentului care, dobândind un bun imobil, și-a văzut dreptul real și atributele conferite de acesta cât și dreptul instituit de lege vizând întabularea, transformate într-un drept iluzoriu, în condițiile în care demersul său nu putea fi realizat cu respectarea principiului celerității procedurii ca și garanție înscrisă prin normele ordinului menționat, întârzierii s-au făcut simțite și în starea de sănătate a recurentului, în condițiile în care această persoană cu dizabilități a fost nevoită a se deplasa în repetate rânduri la. D, la oficiul de cadastru și apoi la instanță în vederea realizării dreptului.
Or, în aceste circumstanțe ale repercursiunilor relevate, în mod corect susține recurentul că reținerile primei instanțe referitoare la prejudiciul moral sunt greșite.
Din această perspectivă, Curtea apreciază că existența prejudiciului moral în speță derivă din însăși nerealizarea dreptului recurentului la întabulare datorită conduitei culpabile a autorității intimate, din recurgerea la instanța de judecată a recurentului pentru realizarea dreptului său.
Evident, se susține de intimată, în fața primei instanță, că pentru întârziere nu este culpabilă și aceasta întrucât s-au constatat lipsuri în documentație. Această susținere nu poate fi reținută întrucât intimata avea obligația de a găsi în același timp mijloacele necesare identificării, respectiv putea solicita în termen datele persoanei implicate în cauza și chiar autorității ce a întocmit documentația să facă verificările necesare, iar apoi în scurt timp să emită actul cerut, nu să aștepte solicitări din partea persoanelor interesate și să treacă aproape patru luni pentru a-și îndeplini obligația ce trebuia realizată în termen de 15 zile. Or, în condițiile în care nu au fost făcute verificări suplimentare, nu s-au cerut date celor în cauză, iar demersul nu s-a făcut în termenul legal cerut de ordin sau într-un termen rezonabil, de cel mult 30 de zile cerut în a răspunde unei cereri în condițiile Legii contenciosului administrativ sau a dispozițiilor ce reglementează termenul de soluționare a petițiilor, susținerile intimatei referitoare la culpă sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Desigur, se susține implicit de intimată, în condițiile relevării lipsei culpei că nu ar fi întrunite condițiile cerute angajării unei răspunderi pentru daune morale. Aceste susțineri nu pot fi reținute întrucât fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția sub forma culpei sunt întrunite cumulativ în cauză. Astfel, se reține căfapta ilicităo constituie și omisiunea neîndeplinirii unei activități atunci când această activitate trebuie, potrivit legii, să fie întreprinsă. În sarcina intimatei, așa cum s-a mai arătat, a fost stabilită prin dispozițiile Ordinului nr. 330/1.557/C/2007 obligația de a stabili impozitul pe venit din transferarea proprietății imobiliare în termen de 15 zile de la primirea documentației și să emită decizia, iar această obligație nu a fost îndeplinită, astfel că se constată prezența faptei ilicite. Prejudiciul trebuie, la rândul său, să fie urmare a încălcării unui drept subiectiv, să fie cert și nereparat. morale, precum demnitatea, onoarea, reputația, prestigiul persoanei sunt cuprinse în categoria drepturilor patrimoniale ocrotite juridic. În condițiile în care dreptul la întabulare, dreptul de a dispune de bunul dobândit, dreptul la rezolvarea unei petiții într-un termen rezonabil au fost transformate în drepturi iluzorii, prin atitudinea autorității de a-și îndeplini obligația în termenul cerut de ordin, demnitatea recurentului a fost atinsă, fiind nevoit a se adresa instanței pentru realizarea dreptului. Această valoare morală și demnitatea recurentului lezată precum și durata menținerii consecințelor acestei vătămări (august 2007 - ianuarie 2008) și repercursiunile în planul sănătății dovedesc existența prejudiciului și faptul că acesta nu a fost acoperit. Faptul că intimata nu și-a îndeplinit obligația timp de patru luni a menținut o stare de nesiguranță și incertitudine pentru recurent și de îndoială și suspiciune pentru cei cu care a încheiat tranzacția cu privire la bunul ce se dorea a fi întabulat. Ca urmare, a neîndeplinirii obligației în termen, recurentul a fost vătămat, fiindu-i lezată nu doar demnitatea cât și imaginea în raport cu potențialii cumpărători ai imobilului. Rezultă deci că între fapta ilicită și prejudiciu existăraport de cauzalitate.Vinovăția de asemenea a fost și ea dovedită în cauză, atitudinea culpabilă a intimatei fiind evidentă în cauză.
Ca atare, față de împrejurările relevate, Curtea apreciază că sunt întrunite criteriile răspunderii intimatei, iar din această perspectivă, susținerile recurentului referitoare la daune apar ca întemeiate și urmează a fi admise.
Cu toate acestea, în cauză nu pot fi reținute toate susținerile recurentului, referitor la cuantumul prejudiciului moral a cărei acordare trebuie corelată cu evaluarea acestuia. Aceasta se face prin aprecierea gravității, importanței și implicațiilor generate de neîndeplinirea obligației intimatei prin aprecierea globală a tuturor consecințelor negative în planul vieții sociale a recurentului.
În speță, nu se poate susține că recurentul nu a avut de suferit prin neîntăbularea într-un termen mai scurt și din recurgerea la instanță datorită conduitei intimatei, că acestea nu au avut consecințe în planul sănătății fizice (prin deplasări repetate în condiții de dizabilitate) psihic (datorită întârzierii în nerespectarea convenției asumate, cu repercursiuni asupra imaginii sale și a dreptului transformat în unul derizoriu, greu de realizat). Dar, consecințele acestea sunt atenuate prin adevărata remediere ce s-a realizat prin emiterea deciziei și comunicarea acesteia imediat după înaintarea demersului în fața instanței. Or, în aceste condiții ale afectării, ale suferinței dar și a remedierii realizate, Curtea apreciază că acordarea unei sume de 500 lei pentru prejudiciul moral suferit de recurent ca urmare a atitudinii intimatei este de natură a acorda acestuia o compensare echitabilă.
Prin urmare, reținând cele de mai sus expuse, Curtea, în baza art. 18 alin. 3, art. 20 din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga pe pârâta Administrația Finanțelor Publice - Sector 5 și la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei, în favoarea reclamantului și va menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Totodată în baza art. 274.pr.civ. pârâta, parte căzută în pretenții, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 21,95 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5
Admite recursul declarat de reclamantul. împotriva sentinței civile nr. 458 din 14 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte în sensul în care obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - SECTOR 5 B și la plata daunelor morale în cuantum de 500 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - SECTOR 5 B să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în recurs în cuantum de 21,95 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./14.07.2008./3 EX.
Jud.fond:,
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș, Delia Marusciac
