Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 27.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1.006
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.07.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.831/02.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâții - intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă consilier juridic, pentru pârâții - intimați se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei - recurente depune la dosar delegație de reprezentare și un set de înscrisuri în dovedirea cererii.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea cererii de completare a dispozitivului deciziei astfel cum a fost formulată.
Reprezentanta pârâților - intimați arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la cheltuielile de judecată și la anularea deciziei de impunere, iar cu privire la restituirea cauțiunii solicită respingerea acestui capăt întrucât nu a fost formulat ca și petit.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- reclamanta a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și T, solicitând anularea în totalitate a deciziei nr.166/49/11.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice În subsidiar, a solicitat anularea în totalitate a Raportului de inspecție fiscală nr.651/05.02.2008 și anexele sale, respectiv Procesul al de control din 31.01.2008, Decizia de impunere nr.142/05.-02.2008, Dispoziția nr. 651/05.02.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice T ca netemeinice și nelegale. De asemenea a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr.142/05.02.2008, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Ca o consecință a suspendării executării Deciziei de impunere nr. 142/05.02.2008 a solicitat și anularea titlurilor executorii nr.4007, respectiv 4008 din data de 16.02.2008 emise în baza dosarului de executare nr.12105/B-3-1-55 la data de 26.02.2008, pentru care i s-a comunicat la data de 27.03.2008, somația nr.-/834 din dosar fiscal nr.12105/B-3-1-55/7013 din 18.02.2008. Reclamanta a arătat că sumele pentru care s-au instituit aceste titluri executorii s-au achitat, dar ele s-au distribuit, potrivit prevederilor art.115 aliniatul 1 litera b) din nr.OG92/2003. în contul obligațiilor suplimentare de plată stabilite prin Decizia de impunere nr.142/05.02.2008.
Prin sentința civilă nr.995/CA din 26 noiembrie 2008, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta recurentă "" solicitând admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii privind anularea actelor administrativ - fiscale deduse judecății și obligarea autorităților publice pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Curtea a admis recursul declarat de recurenta reclamantă "" împotriva sentinței civile nr. 995/CA/26.11.2008 și a modificat sentința civilă nr.995/CA/2008 în sensul că a admis acțiunea și a dispus anularea raportului de inspecție fiscală nr. 651/05.02.2008, a dispoziției nr.651/05.02.2008 și a deciziei nr. 1711/212/30.09.2008 emise de T și
În motivarea deciziei s-a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr. 651/5.02.2008 s-a constatat că în perioada ianuarie - octombrie 2003 " " a emis un număr de 30 de facturi fiscale în sumă de 699.244 lei din care TVA de 11.744 lei reprezentând servicii de administrare și diverse alte servicii iar din verificarea facturilor respective a rezultat că în anexele acestora este evidențiată numai denumirea serviciilor și valoarea fără a exista orice alte documente care să justifice efectuarea prestațiilor, motiv pentru care organul fiscal a reținut că reclamanta nu poate califica aceste cheltuieli ca fiind cheltuieli deductibile din profitul impozabil astfel încât a procedat la recalcularea profitului impozabil stabilind suma de 64.875 lei cu acest titlu, majorări de întârziere de 81,459 lei și penalități de 8370 lei.
Se menționează în considerentele deciziei ca organul fiscal a reținut că reclamanta-recurenta a calculat greșit și TVA-ul deductibil întrucât nu a făcut dovada efectuării serviciilor prestate stabilindu-se suma de 49.305 lei TVA majorări de 64.525 și penalizări de 7.799 lei rezultând un total de 276.33 lei. Cu ocazia verificării fiscale s-a întocmit și PV din 31.01.2008 precum și decizia de impunere nr.142/5.02.2008.
Se arată că reclamanta recurentă a depus contestație sens în care s-a pronunțat decizia nr.166/49/11.03.2008 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală.
Se învederează că decizia a fost contestată de către reclamantă prin acțiunea introductivă dar ulterior ca urmare a soluționării pe fond a contestației prin decizia nr.1711/212/30.09.2008 pronunțată de T în urma rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispuse în dosarul nr.192/P/2008 reclamanta-recurenta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită verificarea legalității și temeiniciei actelor administrativ fiscale menținute prin decizia nr. 1711/212/30.09.2008 ce a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr.142/5.02.2008 pentru suma de 277.33 lei reținându-se că reclamanta-recurenta nu a făcut dovada prestării serviciilor de către " ", astfel încât s-a procedat la recalcularea profitului impozabil și a TVA-ului deductibil, precum și a accesoriilor aferente acestora.
Cu privire la prima critica din cererea de recurs în sensul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepțiilor invocate de către intimate, Curtea constată că instanța de fond a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a Tc ât și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei.
În analizarea apărărilor reclamantei-recurente formulate pe fondul cauzei, Curtea a dispus atașarea dosarului nr.4268/COM/2006 în cadrul căruia a fost pronunțată sentința civilă nr.1951/02.06.2006 a Tribunalului Timiș rămasă definitivă prin decizia civilă nr.10/16.01.2008.
Prin sentința mai sus menționată s-a statuat că reclamanta-recurentă este obligată la plata către " " Las umei de 476.344 lei reprezentând contravaloarea servicii prestate și neachitate.
S-a reținut că în ceea ce privește starea de fapt organul fiscal a procedat la verificarea fiscală a activității reclamantei în perioada ianuarie - decembrie 2003 privind modul de evidențiere a facturilor emise de " " și a implicațiilor fiscale cu privire la impozitul pe profit și TVA reținând ca între cele două societăți s-a încheiat un contract de administrare a centrului administrativ situat în, DN 6 iar în derularea acestui contract în perioada anterior menționată societatea prestatore a serviciilor a emis un număr de 30 de facturi fiscale în sumă totală de 699.244 lei din care 11.744 lei TVA, facturi raportat la care organul fiscal a reținut că în anexele acestora s-a trecut numai denumirea serviciilor și valoarea lor fără a exista orice alt document care să justifice efectuarea prestațiilor. Consecințele au vizat modul de calcul al profitului impozabil câtă vreme reclamanta a considerat cheltuielilor cu aceste servicii ca fiind cheltuieli deductibile de natură să micșoreze cuantumul profitului impozabil.
Curtea a constatat că în acord cu prevederile legale incidente în materie (și anume nr.HG859/2002 -pct.9.14) în acest sens verificarea prestației se realizează prin analiza documentelor justificative care atestă efectuarea serviciilor cum ar fi situațiile de lucrări, procesele verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare.
Din analiza facturilor atașate la dosarul nr.4268/COM/2006 rezultă că facturile depuse în dosarul comercial în baza cărora a fost pronunțată sentința civila nr.1951/02.06.2006 sunt aceleași facturi față de care organul fiscal a reținut în anexa 2 la raportul de inspecție fiscală că serviciile respective nu au fost prestate către reclamantă întrucât nu existau la data controlului documentele justificative. Prin urmare, analizând facturile atașate la dosarul nr. 4268/COM/2006 rezultă că acestea fac dovada serviciilor prestate de către " " în favoarea reclamantei-recurente, aceste documente fiind aceleași pe care organul constatator din cadrul intimatei T le-a avut în vedere la emiterea actelor contestate prin prezenta acțiune.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 12 iunie 2009, reclamanta - recurentă "" a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr.831 din 02.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, întrucât instanța a omis să se pronunțe cu privire la toate cheltuielile de judecată solicitate, precum și cu privire la anularea Deciziei de impunere nr.142/05.02.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T în baza Raportului de inspecție fiscală nr.651/05.02.2008 cât și cu privire la restituirea cauțiunii de 30.000 lei consemnată la CEC Bank conform recipisei de consemnare nr.-/1 din 09.09.2008.
Analizând cererea de completare a dispozitivului, prin raportare la prevederile exprese ale art.281 ind.2 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Curtea constată că într-adevăr reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în totalitate a deciziei nr.166/49/11.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice În subsidiar, a solicitat anularea în totalitate a Raportului de inspecție fiscală nr.651/05.02.2008 și anexele sale, respectiv Procesul al de control din 31.01.2008, Decizia de impunere nr.142/05.-02.2008, Dispoziția nr. 651/05.02.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice T ca netemeinice și nelegale.
Față de împrejurarea că instanța de recurs a admis recursul, a modificat sentința civilă nr.995/CA/2008 în sensul că a admis acțiunea și a dispus anularea raportului de inspecție fiscală nr.651/05.02.2008, a dispoziției nr.651/05.02.2008 și a deciziei nr.1711/212/30.09.2008 emise de T și T Curtea constată că instanța de recurs a omis să se pronunțe și asupra cererii reclamantei de anulare a Decizia de impunere nr.142/05.02.2008.
Reținând soluția pronunțată asupra recursului și văzând că s-a dispus anularea actelor administrative atacate de către recurenta, omițând însă să se pronunțe asupra anularii actului reprezentat de decizia de impunere nr.142/05.02.2008.
Reținând considerentele din decizia a cărei completare se solicita, Curtea urmează să completeze dispozitivul deciziei civile nr.831/02.06.2009 în sensul că dispune anularea și a deciziei de impunere nr.142/05.02.2008 emisă de
În ceea ce privește solicitarea recurentei de completare a dispozitivului sentinței cu solutia instanței asupra cheltuielilor de judecată solicitate de către recurentă, Curtea constată că în dosarul de fond la fila 129 exista ordinul de plata cu nr.83/15.10.2008 care atesta achitarea de către reclamanta-recurentă a sumei de 3.570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Față de soluția pronunțată asupra recursului, Curtea va admite solicitarea de completare a dispozitivului deciziei cu obligarea intimatelor la plata către recurentă a sumei de 3.570 lei reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea constată că facturile depuse de recurentă în instanță la data de 06.07.2009 nu pot fi luate în considerare față de împrejurarea că pentru analizarea cererii de completare se au în vedere actele și probele administrate la data pronunțării sentinței respectiv deciziei a cârei completare se solicită.
Curtea constată că la data de 02.06.2009, când a fost pronunțată decizia nr.831 la dosarul de recurs nu există nici o chitanță sau un alt înscris care să facă dovada cheltuielilor ocazionate de litigiu pentru recurenta.
Totodată Curtea va respinge cererea de completare de dispozitiv cu privire la restituirea cauțiunii, câta vreme aceasta cerere nu a fost formulată de către recurentă, nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs.
Reținând cele expuse, Curtea va admite în parte cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.831/02.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- și va completa dispozitivul deciziei civile nr.831/02.06.2009 în sensul că dispune anularea și a deciziei de impunere nr.142/05.02.2008 emisă de
Totodată va obliga intimatele la plata către recurentă a sumei de 3.570 lei reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Curtea va respinge în rest cererea de completare a dispozitivului, cu privire la diferența de cheltuieli de judecată și la restituirea cauțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.831/02.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, formulată de recurenta în contradictoriu cu intimații T și T și în consecință:
Completează dispozitivul deciziei civile nr.831/02.06.2009 în sensul că dispune anularea și a deciziei de impunere nr.142/05.02.2008 emisă de
Obligă intimatele la plata către recurentă a sumei de 3570 lei reprezentând onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge în rest cererea de completare a dispozitivului, cu privire la diferența de cheltuieli de judecată și la restituirea cauțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 06.07.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED//13.07.09
TEHNORED:MT/13.07.09
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Maria Cornelia Dascălu, Claudia
