Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1.594
Ședința publică din 6 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, împotriva Sentinței civile nr. 93 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL B-M, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei intimate - SRL B-M, consilier juridic -, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că recursul este declarat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimata, odată cu citația.
În dimineața acestei zile, 6 mai 2009, sosit la dosarul cauzei, prin registratura instanței, o întâmpinare din partea reclamantei intimate - SRL B-M, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului, întâmpinare prin care nu sunt relevate aspecte noi față de cele de la fond.
Întrucât reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta reclamantei intimate - SRL B-M solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă, fără cheltuieli de judecată, apreciind că este vorba de aplicarea eronată a prevederilor legale din Codul Fiscal.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 93 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta B M, împotriva pârâtei M și, în consecință, s-a anulat decizia 49/19.06.2008 a M, raportul de inspecție fiscală din 18.03.2008 cu referire la impozitul pe profit și majorările de întârziere, precum și decizia de impunere 610/21.03.2008.
De asemenea, s-a dispus restituirea cauțiunii de 4.000 lei consemnată cu recipisa CEC -/26.11.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în anul 2006, societatea reclamantă a contractat credite pentru investiții cu termen de rambursare peste un an, pentru care a plătit dobânzi de 470.721 lei, înregistrate în contul 606 - cheltuieli cu dobânzile, pe care le-a apreciat ca fiind deductibile la calculul impozitului pe profit.
Valoarea capitalului propriu al reclamantei din 31.12.2006 a fost, potrivit bilanțului, de 127.235 lei.
Organul de control a recalculat profitul impozabil pentru 2006, rezultând suma de 361.359 lei, după care a calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 57.399 lei.
În cursul anului 2007, cheltuielile privind dobânzile au fost de 896.362 lei, în condițiile în care valoarea capitalului propriu al societății a fost de 826.784 lei.
Procedând ca și pentru anul 2006, organul de control a recalculat profitul impozabil pentru 2007, rezultând suma de 31.548 lei, după care a calculat un impozit pe profit suplimentar de 4.795 lei.
După impozitul suplimentar pe profit au fost calculate majorări de întârziere de 23.871 lei.
Organul de control a ajuns la concluzia că reclamanta datorează sumele de mai sus din interpretarea art. 23 al. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că valoarea capitalului propriu al societății pentru anii 2006 și 2007 fiind negativă, iar gradul de îndatorare depășind limita prevăzută de lege, reclamanta nu are dreptul la deducerea cheltuielilor cu dobânzile.
Interpretarea prevederilor art. 23 al. 1 din Codul fiscal, făcută de pârâtă nu este cea corectă.
În conformitate cu prevederile art. 23 al. 4 din Legea 571/2003 modificată, "dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare menționate cu sume și cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine, nu intră sub incidența acestui articol.
În condițiile în care împrumuturile contractate de reclamantă nu intră în categoria celor exceptate de la deductibilitate, sunt aplicabile prevederile art. 21 (4) din Codul fiscal, potrivit cărora cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar obținute de la societăți comerciale bancare sunt deductibile integral la calcului impozitului pe profit.
Pârâta a susținut că împrumuturile reclamantei, contractate de la instituții de credit românești, nefiind garantate de stat nu intră în categoria celor enumerate de art. 23 al. 3 din Codul fiscal, și ca atare nu operează dreptul de deducere la calcului impozitului pe profit.
"Garanția statului" menționată în art. 23 (4) din Legea nr. 571/2003 se referă numai la împrumuturile obținute de la bănci internaționale și străine garantate, nu și la împrumuturile contractate de la instituții de credit românești.
Tribunalul a împărtășit punctul de vedere exprimat mai sus de către Serviciul legislație privind impunerea persoanelor juridice prin adresa nr. -/30.10.2008 depusă în copie la dosar, motiv pentru care actele administrative atacate au fost anulate.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Mas olicitat modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, s-a relevat că actele atacate sunt temeinice și legale, respectând cerințele impuse de art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 571/2003, raportat la valoarea capitalului propriu al societății din cursul anilor 2006 și 2007.
De asemenea, s-a reiterat apărarea conform căreia în cauză nu erau incidente prev. art. 23 alin. 4 din același act normativ, întrucât dobânzile achitate de către reclamantă nu au fost aferente unor credite obținute de la bănci internaționale sau de la instituțiile de credit române, garantate de stat.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Prin acțiunea înregistrată la 02.09.2008, reclamanta BMa solicitat anularea deciziei nr. 49/19.06.2008, a deciziei de impunere 610/21.03.2008 și a raportului de inspecție fiscală din 18.03.2008 emise de M, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 86.065 lei, reprezentând 62.194 lei, impozit pe profit și 23.877 lei, majorări de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut, în esență, că s-a ajuns la obligarea ei la plata sumelor mai sus arătate din cauza unei greșite interpretări a prevederilor art. 23 alin. 1 din Codul fiscal, care nu a fost coroborate cu prevederile art. 23 al. 4 din același cod.
Organul de control și cel de soluționare al contestației au ajuns la concluzia că reclamanta datorează sumele de mai sus din interpretarea art. 23 al. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în sensul că valoarea capitalului propriu al societății pentru anii 2006 și 2007 fiind negativă, iar gradul de îndatorare depășind limita prevăzută de lege, reclamanta nu are dreptul la deducerea cheltuielilor cu dobânzile achitate în perioada mai sus arătată.
Conform art. 21 alin. 1 Cod fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Art. 23 alin. 1 din același act normativ prevede că, cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul împrumutat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare de peste un an, potrivit clauzelor contractuale.
2 al aceluiași articol stipulează că în condițiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile și cu pierderea netă din diferențele de curs valutar sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, în condițiile alin. 1, până la deductibilitatea integrală a acestora.
Conform alin. 4, dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similare, menționate în norme, și cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine, instituțiile financiare nebancare, de la persoanele juridice care acordă credite potrivit legii, precum și cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată nu intră sub incidența prevederilor prezentului articol.
Prima instanță a apreciat în mod corect că, n condițiile în care împrumuturile contractate de reclamantă nu intră în categoria celor exceptate de la deductibilitate, sunt aplicabile prevederile art. 21 alin. 4 din Codul fiscal, potrivit cărora cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar obținute de la societăți comerciale bancare sunt deductibile integral la calcului impozitului pe profit.
După cum rezultă din analiza textelor mai sus citate, în cazul reclamantei nu este relevantă trimiterea la prev. art. 23 alin. 1 și 2 Cod fiscal, respectiv determinarea gradului de îndatorare al capitalului, cheltuielile cu dobânzile fiind integral deductibile, independent de acest indicator.
Nu este fondat nici motivul de recurs conform căruia împrumuturile reclamantei, contractate de la instituții de credit românești, nefiind garantate de stat, nu intră în categoria celor enumerate de art. 23 alin. 4 din Codul fiscal, și ca atare nu operează dreptul de deducere la calcului impozitului pe profit.
Tribunalul a reținut în mod corect că în cazul împrumuturilor contractate de la astfel de instituții de credit nu este impusă de legiuitor cerința garantării de către stat, acest aspect rezultând din simpla lectură a textului invocat în susținerea recursului.
Această interpretare este împărtășită, de altfel, chiar de către Serviciul legislație privind impunerea persoanelor juridice din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, prin adresa nr. 276.943/30.10.2008 depusă în copie la dosarul de fond la 67.
Curtea apreciază că acest înscris trebuie luat și el în considerare pentru corecta soluționare a recursului, întrucât, pe de o parte, el emană de la Direcția de Legislație privind impunerea persoanelor juridice din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe de altă parte, cu toate că astfel de "clarificări" nu sunt obligatorii pentru organele fiscale teritoriale, ele nu pot fi ignorate din perspectiva faptului că cetățeanul este îndreptățit la o bună administrație, ceea ce presupune și obligația autorităților de a interpreta și aplica în mod unitar legislația, pentru a nu dezavantaja unii operatori economici, în opoziție cu alții.
Or, dată fiind împrejurarea că starea de fapt descrisă în cuprinsul acestei adrese este identică cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, Curtea apreciază că înscrisul trebuie și poate fi luat în considerare ca un argument suplimentar, chiar dacă nu decisiv, în vederea pronunțării unei soluții favorabile reclamantei.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 93 din 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./22.05.2009.
jud.fond:Șt..
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Daniela Griga Floarea Tămaș
