Contestație act administrativ fiscal. Sentința 10/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 10
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta, prin administratorii statutari Pietro, Pietro și, dar și cu citarea administratorului judiciar Expert B, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice B și -- B, prin lichidatorul judiciar Insolvency B, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru reclamantă cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
În conformitate cu art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă instanța este ținută soluționa excepțiile invocate în cauză anterior casării și după casare, respectiv excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău cu privire la capătul de cerere privind ridicarea popririi, lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a -- B și a lipsei calității administratorului statutar al de a reprezenta societatea.
Avocat cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău referitor la capătul de cerere privind ridicarea popririi, lasă soluția la aprecierea instanței.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei consideră că această excepție este neîntemeiată motivat de faptul că prin sentința civilă nr. 1273/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus deschiderea procedurii insolvenței, precizându-se clar că s-a păstrat dreptul de administrare sub supravegherea administratorului judiciar.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a -- B, consideră că aceasta are calitate procesuală pasivă, introducerea în cauză fiind făcută la solicitarea Totodată, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție are și o altă practică sub aspectul calității procesuale a debitorului principal; în acest sens depune la doar decizia nr. 3440/2009 a prin care a fost respins recursul pârâtei B împotriva sentinței civile nr. 18/2009 a Curții de Apel Bacău.
În ceea ce privește excepția lipsei calității administratorilor statutari ai de a reprezenta societatea, consideră că această excepție este neîntemeiată și susține că administratorii statutari sunt aceia care se află menționați în actul constitutiv al societății.
Cu privire la excepția de necompetență, instanța dispunedisjungereacapătului de cerere prin care s-a solicitat ridicarea popririi instituită prin decizia nr. -/19.03.2008 de restul capetelor de cerere, urmând ca prin hotărâre să se pronunțe asupra acestei excepții.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța constată că acțiunea a fost formulată la data de 26.XI.2008, iar completarea acțiunii sub aspectul părților a fost făcută la data de 12.XI.2009, momente la care nu era deschisă, încă, procedura de insolvență. Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 1273/13.11.2009 prin care Tribunalul Bacăua dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Baf ost păstrat dreptul de administrare al debitoarei, sub supravegherea administratorului judiciar. În plus, sunt de reținut dispozițiile art. 3 pct. 30 teza I din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora mandatul administratorului statutar încetează de la data ridicării dreptului de administrare sau de la data desemnării administratorului judiciar. Prin urmare, niciexcepția lipsei calității procesuale active, niciexcepția lipsei calității administratorilor statutari ai reclamantei de aor eprezentanu sunt fondate, așadar, instanța respinge aceste excepții.
În ceea ce priveșteexcepția lipsei calității procesuale pasivea -- B, această instanță este ținută de ceea ce a statuat prin decizia nr. 3648/30.06.2009 și de dispozițiile art. 315 al. 1 teza I Cod procedură civilă, prin urmare, respinge această excepție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat, având cuvântul, consideră că dispozițiile art. 27 al. 2 lit. c din Codul d e procedură fiscală nu sunt îndeplinite în prezenta cauză și că, de asemenea, nu există nici o legătură de cauzalitate între starea de insolvabilitate a SC -- și activitatea reclamantei, sens în care solicită admiterea acțiunii și anularea deciziilor nr. 8 și 16 emise de În sprijinul celor solicitate, depune la dosar, concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanta B contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Bas olicitat, contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice B, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, anularea deciziilor nr. 16 din 14.05.2008 și nr. 8/25.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice B, ridicarea popririi instituită prin decizia nr. -/19.03.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Deciziile contestate sunt nelegale, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 27 Cod procedură fiscală. Astfel, nu a existat și nu există un control direct sau indirect exercitat de reclamantă asupra debitoarei -, - nu îndeplinește funcția de administrator în cadrul societății reclamante, procura din 17 decembrie 2005 nu îi conferă dreptul de a lua decizii. De altfel, activitatea de organizare nu poate fi privită ca fiind similară cu activitatea de conducere, administrarea societății neimplicând controlul acesteia.
Împrejurarea că reclamanta are raporturi de muncă cu cel puțin J din foștii angajați ai - nu poate constitui un factor ce a determinat starea de insolvabilitate a societății debitoare. La data de 31.12.2005 - era deja într-o situație dificilă, datorând la bugetul de stat 500.312 lei, așa încât preluarea angajaților și închirierea utilajelor nu au fost de natură a diminua veniturile sau bunurile urmăribile ale debitoarei, reclamanta nefiind de rea-credință.
Măsura înființarea popririi a fost luată în baza art. 129 Cod procedură fiscală, însă titlu de creanță a devenit titlu executoriu.
Prinîntâmpinare, Administrația Finanțelor Publice Bai nvocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău cu privire la capătul de cerere privind ridicarea popririi, arătând că instanța competentă este Judecătoria Bacău. Pe fond, pârâta a susținut că - a fost administrată de -, persoană care are procură specială și pentru și care a încheiat contractul de închiriere nr. 1/2005 având ca obiect închirierea utilajelor proprietatea - către, astfel că sunt întrunite condițiile răspunderii solidare reglementată de art. 27 alin. 2 lit. c din nr.OG 92/2003 deoarece a controlat indirect debitoarea, a desfășurat aceeași activitate și are raporturi de muncă cu cel puțin J din angajații debitoarei.
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău
Prinsentința civilă nr. 19 din 6.02.2009Curtea de Apel Bacău hotărât următoarele: a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în ce privește capătul de cerere privind ridicarea popririi instituită prin decizia -/2008, a disjuns acest capăt de cerere, declinându-și competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Bacău; a admis în parte acțiunea și a anulat deciziile nr. 8/25.03.2008 și 16/14.05.2008 emise de B, în sensul înlăturării răspunderii reclamantei pentru obligațiile fiscale ale -
Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
Recursul formulat împotriva acestei sentințe de Administrația Finanțelor Publice Baf ost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3648 din 30.06.2009; este de menționat că motivul de casare, favorabil intimatei-reclamante, nu a fost invocat prin motivele de recurs și nici nu a fost pus în discuție din oficiu (la dezbateri fiind prezent reprezentantul reclamantei), cauza judecându-se la primul termen de judecată. Prin decizia instanței de recurs s-au reținut următoarele:
În privința litigiilor având ca obiect angajarea răspunderii solidare în temeiul art. 27 din Codul d e procedură fiscală, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal (decizia nr. 430/5.02.2008) s-a reținut că, prin necitarea în proces a societății comerciale care a fost declarată insolvabilă și pentru ale cărei obligații de plată restante se angajează răspunderea solidară, sunt încălcate dispozițiile art. 105 alin. 2 teza a II-a din Codul d e procedură civilă întrucât reclamanta este vătămată în dreptul său de a se apăra față de debitor căruia hotărârea nu îi poate fi opozabilă deoarece nu a fost parte în proces. În cauză, deși prin deciziile contestate a fost angajată răspunderea solidară a B cu debitoarea -, aceasta din urmă nu a fost citată pentru a-și formula apărările pe care înțelege să le invoce.
Este incontestabil rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție de instanță supremă a cărei principală menire este aceea de a unifica practica judiciară în scopul înlăturării contradicțiilor de jurisprudență - rol a cărui neîndeplinire a fost imputată României de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva României (nr. 1) - însă, pentru deplina eficiență a acestui rol era necesară, atât pentru părți, cât și pentru instanța de trimitere, o identificare mai exactă a deciziei nr. 430 din 5.02.2008 și nu doar îndrumarea "a se vedea decizia nr. 430 din 5.02.2008"; înJurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008 - Semestrul Inu se regăsește această decizie și nu sunt indicate nici alte surse de informare cu privire la decizia în discuție.
Rejudecarea cauzei
În rejudecare, cauza a fost înregistră la data de 27.07.2009.
Completarea acțiunii sub aspectul părților
Prin cererea formulată la data de 12.11.2009 reclamanta a precizat că înțelege să cheme în judecată și -- B, prin lichidatorul judiciar Insolvency
Excepții invocate după casarea cu trimitere
Prin cererile depuse pentru termenul din 26.11.2009 (nr. 3177/18.10.2009 și nr. 3192/20.11.2009), Insolvency B, în calitate de lichidator judiciar al -- Bai nvocat următoarele excepții:
-excepția lipsei calității procesuale pasive a --avându-se în vedere faptul că nu este parte în actele fiscale a căror anulare se solicită în cauză;
-excepția lipsei calității procesuale aavându-se în vedere faptul că, prin sentința civilă nr. 1273/13.11.2009, Tribunalul Bacăua deschis procedura insolvenței și s-a ridicat dreptul debitoarei de administrare; acest aspect determină admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Prin încheierea din 10.12.2009 s-a dispus introducerea șicitarea în cauză a administratorului judiciar la reclamantei, Expert.
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul din 21.01.2010, Administrația Finanțelor Publice Bai nvocatexcepția lipsei calității administratorului statutar al de a reprezenta societateamotivat de faptul că prin sentința civilă nr. 1273/13.11.2009 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență și s-a numit administrator judiciar Expert.
În conformitate cu art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă instanța este ținută soluționa excepțiile invocate în cauză anterior casării și după casare, respectiv excepțiile necompetenței materiale a Curții de Apel Bacău cu privire la capătul de cerere privind ridicarea popririi, lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive a -- B și a lipsei calității administratorului statutar al de a reprezenta societatea. La termenul de astăzi, instanța a soluționat excepțiile invocate de pârâți după casarea cu trimitere, astfel cum s-a reținut în partea introductivă a hotărârii.
În ceea ce privește capătul de cerere privind ridicarea măsurii asiguratorii instituite prin decizia nr. -/19.03.2008, această instanță consideră ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Limitele între care poate dispune instanța de contencios administrativ sunt clar delimitate de art. 18 din Legea nr. 554/2004. Cererea de desființare a unei măsuri asiguratorii nu are caracterul unei cereri accesorii și incidentale în sensul art. 17 Cod procedură civilă, situație în care s-ar putea pune în discuție prorogarea competenței.
Este adevărat că măsura a fost instituită conform art. 129 alin. 3 înainte de emiterea titlului de creanță și că ulterior a devenit o măsură executorie, însă acesta nu reprezintă un argument pentru a înlătura aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 11 și 172 Cod procedură fiscală. Astfel, la alin. 11 al art. 129 s-a prevăzut că împotriva actelor prin care se dispun măsurile asiguratorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu dispozițiile art. 172. Ori, art. 172 reglementează contestația la executare, contestație a cărei competență de soluționare aparține instanței de drept comun.
Ridicarea măsurii asiguratorii nu reprezintă o despăgubire în sensul art. 18 și 19 din Legea nr. 554/2004, repararea pagubei făcându-se după rămânerea irevocabilă a hotărârii în condițiile art. 117 cu art. 124 Cod procedură fiscală.
Fondul cauzei
Examinarea în fond acțiunea, astfel cum a fost precizată sub aspectul persoanelor care au calitatea de pârâți, curtea de apel constată următoarele:
- înainte de se a motiva în fapt și în drept hotărârea, este de făcut precizarea că nici persoana pentru a cărei necitare instanța de recurs a considerat că au fost încălcate dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă - debitorul principal -- (care nu numai că a avut o atitudine total pasivă față de proces, dar a și invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive) - nici reclamanta al cărui drept de apărare față de codebitor a fost considerat, prin decizia de casare, a fi fost vătămat (deși câștigase procesul în primă instanță) nu au propus alte probe și nu au formulat alte apărări pe lângă cele administrate/formulate în primul ciclu procesual. Singurul act depus de reclamantă este o altă hotărâre a Înaltei Curți de Casație și Justiție care reflectă o altă practică în ceea ce privește necesitatea citării în proces a debitorului principal, respectiv decizia nr. 3440 din 19.06.2009 prin care s-a respins recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 18 din 16.02.2009 a Curții de Apel Bacău într-o cauză având ca obiect legalitatea unei decizii de angajare a răspunderii administratorului - în solidar cu același debitor, --.
Ca situație intervenită după casare este de reținut deschiderea procedurii insolvenței reclamantei B, prin sentința civilă nr. 1273 din 13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău. Declanșarea acestei proceduri a fost determinată de imposibilitatea reclamantei de a plăti suma stabilită prin actul administrativ fiscal contestat în prezenta cauză, respectiv decizia de angajarea răspunderii solidare nr. 8 din 25.02.2008.
În fapt,
Prindecizia nr. 8 din 25.03.2008emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B s-a decis atragerea răspunderii solidare a reclamantei B pentru obligațiile de plată restante în cuantum de 1.087.306 lei ale debitoarei -- S-au reținut, în fapt, următoarele:
Împotriva - a fost începută executarea silită în baza declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, emițându-se, în perioada 6.10.2005-17.03.2008, somații de plată, urmate de înființări de popriri asupra disponibilităților din conturile bancare.
În temeiul art. 151 alin. 5 din Codul d e procedură fiscală, s-a procedat la sechestrarea bunurilor mobile ale societății conform anexei la procesul-verbal de sechestru nr. 54.362/7.08.2006, bunuri care nu au putut fi valorificate nici la al patrulea termen de licitație.
În baza art. 176 din Codul d e procedură fiscală, prin procesul-verbal nr. 43.696/20.03.2008, s-a constatat starea de insolvabilitate a debitoarei -
Obligațiile fiscale restante ale - sunt următoarele: 619.166 lei debit principal, 460.264 lei dobânzi și 7.876 lei penalități de întârziere.
- a fost administrată de - până la data de 15.06.2006, iar de la această dată de Marra. Conform contractului de închiriere nr. 1 din 1.12.2005 - a închiriat utilaje.
răspunde solidar cu debitoarea -- întrucât, indirect, a controlat debitoarea, a desfășurat și desfășoară efectiv aceeași activitate ca și debitoarea și este îndeplinită condiția prevăzută deart. 27 alin. 2 lit. c)din Codul d e procedură fiscală și anume: are raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puțn J dintre angajații sau prestatorii de servicii ai debitoarei.
Împotriva deciziei pentru angajarea răspunderii solidare reclamanta a formulat contestație administrativă, în temeiul art. 205 din Codul d e procedură fiscală. Contestația administrativă a fost înregistrată la pârâtă sub nr. 45917/14.04.2008 și a fost respinsă prindecizia nr. 16/2008pentru aceleași considerente reținute în decizia de atragere a răspunderii solidare.
Prin sentința civilă nr. 178/11.04.2008 (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 20.05.2008) pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Bacăua admis cererea formulată, la data de 10.08.2007, de creditoarea Administrația Finanțelor Publice B pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei -, dispunând deschiderea procedurii insolvenței a debitoarei, administrator judiciar fiind desemnat Insolvency
Această instanță reține că, după ce, prin somația nr. 78.135/6.10.2005, a -- a fost somată de pârâtă să-și achite obligațiile bugetare, aceasta ( -- ) a închiriat reclamantei utilajele cu care desfășura activitatea de producție de încălțăminte, în acest sens fiind încheiat contractul de închiriere nr. 1/1.12.2005. Odată cu închirierea utilajelor de producție de la -- la reclamantă au fosttransferațiși muncitorii care lucrau pe aceste utilaje, transfer care rezultă din centralizatorul fișelor fiscale la nivel de angajator pentru anul 2006 și din situația contractelor de muncă înregistrate la ITM
Conform actului adițional al --, autentificat sub nr. 3266/14.12.2004 la. -, asociat unic al societății a devenit cetățeanul italian Marra, iar administrator -. Aceeași persoană, -, a fost împuternicită de asociații societății reclamante - Pietro, Pietro și - cu puteri depline și nelimitate, să îndeplinească oricare din sarcinile mandatului, respectiv să reprezinte societatea să reprezinte asociații și societatea în fața oricăror persoane fizice și juridice, a organelor administrative, financiare și judecătorești, a notarului public competent pentru ca, în numele asociaților și al societății, să îndeplinească toate actele și formalitățile necesare unei bune organizări a; în acest sens, mandatara a fost împuternicită, între altele, să încheie și să semneze contracte de muncă pentru angajarea de personal. Procura specială din care rezultă mandatul dat a fost autentificată de un notar din Italia, iar legalizarea semnăturii traducătorului s-a făcut sub nr. 10850/14.12.2005.
Angajarea răspunderii solidare a fost atrasă și față de asociatul și administratorul -- - Marra și - - prin decizia nr. 14 din 9.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Prin sentința civilă nr. 18 din 6.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, irevocabilă prin decizia nr. 3440 din 19.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost anulată decizia nr. 14/2008, în sensul înlăturării răspunderii administratorului -; prin sentința civilă nr. 77 din 21.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia nr. 445 din 20.01.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost respinsă acțiunea formulată de asociatul Marra împotriva deciziei nr. 14/9.0.42008, fiind astfel menținută răspunderea acestuia în solidar cu debitoarea
În drept,
Potrivit art. 25 alin. (1) din Codul d e procedură fiscală debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligația de plată a drepturilor de creanță fiscală. (2) prevede situațiile în care, atunci când obligația de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin alte persoane, la lit. c) fiind prevăzută persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment, iar la lit. f) - alte persoane, în condițiile legii.
de art. 25 alin. (2) - potrivit căruia debitori devin alte persoane, în situația în care obligația de plată nu a fost îndeplinită de debitor − art. 27 din Codul d e procedură fiscală reglementează o formă de răspundere a altor persoane alături de debitor și anume, răspunderea solidară, răspundere care are un caracter subsidiar, putând fi atrasă doar în situațiile prevăzute de alin. (1) și (2).
Potrivit alin. (2) art. 27 - a căruia aplicare de către organul fiscal este supusă analizei în prezenta cauză - pentru ca persoana juridică să poate fi obligată să răspundă în solidar cu debitorul trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: persoana juridică, direct sau indirect, să controleze pe debitor sau să fie controlată de debitor ori să se afle sub control comun cu debitorul, să fie îndeplinită cel puțin una dintre condițiile prevăzute la lit. a) - c). dintre aceste condiții, pe cale administrativă s-a reținut că reclamanta a controlat în mod indirect debitoarea și că este îndeplinită condiția prevăzută la lit. c), respectiv că reclamanta are raporturi de muncă sau civile de prestări servicii cu cel puțin J dintre angajații ori prestatorii de servicii ai debitorului, fără a stabili, însă, dacă este vorba de raporturi de muncă ori de raporturi civile de prestări servicii.
Organul fiscal a reținut că controlează indirect activitatea debitoarei - pornind de la împrejurarea că asociații au mandatat-o printr-o procură din decembrie 2005 pe - să-i organizeze activitatea, aceeași persoană, -, fiind și administratorul -- Din analiza înscrisurilor nu rezultă un control indirect exercitat de asupra -.- 3 al art. 27 definește termenul decontrolca fiind majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaților unei societăți comerciale ori a unei asociații sau fundații, fie în consiliul de administrație iar expresia control indirect este definită ca fiind activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.
Aplicând aceste dispoziții în cauză rezultă că - ar fi trebuit să controleze, în numele, activitatea -, să aibă putere de decizie, să poată îndeplini acte de conducere în numele Sub un prim aspect, se reține că activitatea de control trebuie să existe la data antrenării răspunderii solidare, art. 27 folosind sintagma controlează sau se află sub control comun cu debitorul la timpul prezent. Ori, în prezent, chiar dacă s-ar accepta că - ar fi avut putere de decizie în cadrul, ea nu avea nici un drept de administrare în --, calitatea sa de administrator a acestei din urmă societăți încetând din 15.06.2006. Din procura din 17.12.2005 instanța rezultă că asociații au mandat-o pe - să îndeplinească actele și formalitățile necesare unei bune organizări a activității societății, fără a dobândi în acest fel calitatea de administrator. În conținutul procurii, au fost enumerate actele ce urmau a fi îndeplinite de mandatar, aceste acte neprezentând sub nici o formă caracterul unor acte de conducere, de decizie sau control. Activitatea de organizare conferită prin procura în discuție nu poate fi similară cu activitatea de conducere, conducerea implicând acte de decizie. Dreptul de administrare nu implică control, dat fiind faptul că administratorul este un organ executiv menit a duce la îndeplinirea hotărârilor adunării generale a asociaților. Voința socială a oricărei societăți este exprimată de adunarea generală a asociaților, aceasta fiind singurul organ de conducere al societății. Nu este îndeplinită nici condiția reglementată la lit. c nu este având în vedere că cerința este ca persoana juridică să aibă raporturi de muncă cu J din salariați. Este adevărat, că potrivit fișelor fiscale, o mare parte din angajații au fost salariați ai -, însă, din analiza textului rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea este necesar ca în mod concomitent atât persoana juridică căreia i se atrage răspunderea cât și debitoarea să aibă raporturi de muncă cu J din angajați. Textul are în vedere ipoteza în care o parte din angajați figurează pe statele de plată ale unei societăți, însă în realitate desfășoară activitatea la o altă societate și în această manieră prejudiciind societatea care îi plătește având în vedere că nu prestează muncă în folosul acesteia. Pornind de la faptul că la - angajații au dobândit o specializare în fabricarea încălțămintei, este de înțeles alegerea de a angaja persoane care au lucrat la o societate cu același obiect de activitate. Relevant este faptul că raporturile de muncă cu s-au născut după ce angajații au încetat raporturile de muncă cu -.
Așadar, J din angajați au avut raporturi de muncă cu societatea debitoare. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să extindă sfera răspunderii și în situația în care angajații au avut raporturi de muncă cu debitoarea, ar fi folosit și timpul trecut, așa cum a făcut-o la lit. b când a prevăzut " au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul". La lit. c nu se regăsește expresia folosită la lit. b, ceea ce înseamnă că nu s-a urmărit a se atrage răspunderea și atunci când o parte din angajați au avut raporturi de muncă cu debitoarea, fiind reglementată doar ipoteza în care are raporturi de muncă.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantei. În temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 deciziile de angajarea răspunderii solidare și de soluționare a contestației administrative vor fi anulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale și în consecință, declină competența de soluționare a capătului de cerere privind ridicarea popririi instituită prin decizia nr.-/19.03.2008, în favoarea Judecătoriei Bacău.
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta, prin administratorii statutari Pietro, Pietro și, cu sediul în B,-, județul B, dar și cu citarea administratorului judiciar Expert B, cu sediul în B, str. - cel, Bl. 4, Sc. D, Ap. 21, județul B în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B și -- B prin lichidatorul judiciar Insolvency B, cu sediul în B,-, Bl. 1, județul B, astfel cum a fost precizată.
Anulează deciziile nr. 16 din 14.05.2008 și nr. 8 din 25.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare în ceea ce privește declinarea competenței și în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește soluția dată acțiunii.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 februarie 2010.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red. - -
Tehnored. /- ex.7
08 februarie 2010
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
