Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1000/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1000
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.576/CA/23.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 02.10.2008, întâmpinare din partea reclamantului - intimat.
Reprezentanta pârâtei - recurente, T depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei - recurente T solicită admiterea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.576/CA/23.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile invocate în cauză, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu T și
A obligat pârâta T la restituirea sumei de 11.315 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturism încasată cu CH serie - nr. -/3.09.2007
A obligat pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 1.500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.2882/ 30/21.03.2008, legal timbrată, reclamantul a solicitat în procedura contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâții T și Administrația Finanțelor Publice T, restituirea taxei speciale pentru autoturisme în sumă de 11.315 lei.
În fapt, reclamantul relevă, că a achiziționat un autoturism marca BMW model 525 D adus din Germania în anul 2007 și înmatriculat în România, iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare care o apreciază ca nedatorată, discriminatorie și contrar normelor europene.
T și T, prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa de calitate procesuală pasivă a T, inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorie, în raport de prevederile art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 și art.117 Cod procedură fiscală, prematuritatea și tardivitatea cererii de restituire a taxei speciale, iar în subsidiar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând în esență cu aceea că, reclamanta datorează respectiva taxă conform dispozițiilor art.214 ind.1 - 214 ind.3 din Legea nr.571/2003, conform cărora intră sub incidenta taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, excepție făcând doar acele autovehicule echipate pentru persoanele cu handicap, cele aparținând misiunilor diplomatice, oficiile consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România, împrejurare față de care, autoturismul în litigiu este supus aplicării și plății taxei de primă înmatriculare prevăzută de codul fiscal.
Tribunalul, cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare, a constatat următoarele:
de excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulată de către reclamant dată ca urmare a neefectuării procedurii prealabile obligatorii, sau ca prematură în condițiile nr.OG92/2003, prin înscrisul înregistrat la data de 06.03.2008 la T sub nr.9361, reclamantul a solicitat, restituirea sumei de 11.315 lei, achitata cu CH seria - nr.-/3.09.2007, iar acest pârât Tac omunicat reclamantului răspunsul la cererea adresata în cuprinsul căreia se menționează că potrivit art.214 ind.1 și ind. 2 din Legea nr.571/2003, autoturismul în litigiu intră sub incidența taxei speciale care se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, împrejurare față de care, instanța a constatat că procedura prealabilă prevăzută de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 a fost îndeplinită, cât și contestația formulată de reclamantă în condițiile nr.OG92/2003, ca urmare a răspunsului că nu există temei legal pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, motiv pentru care și această excepție a fost respinsă.
Nu subzista nici excepția de prematuritate a acțiunii în contencios, în raport de dispozițiile art.1 și art.8 din Legea nr.554/2004, conform cărora, "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ unilateral sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cererii, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".
Or, actul administrativ este definit de art.2 al.1 lit. c) din Legea nr.554/2004, ca fiind " actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
A fost de asemenea respinsă și cererea de tardivitate a formulării cererii de restituire a taxei speciale în considerarea prevederilor art.11 pct.1 și pct.2 din Legea nr.554/2004, acțiunea introductivă fiind formulată în termenul de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii și nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ti nstanța nu a contestat faptul că pârâtul nu poate fi obligat la restituirea sumei aflate în litigiu ca efect al admiterii acțiunii, adică, această obligație nu-l vizează în mod direct, însă, având în vedere că taxa de primă înmatriculare este o taxă specială care se face venit la bugetul de stat, acest aspect justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, conform susținerilor reclamantului și înscrisurilor atașate la dosar, instanța a reținut că petentul a achiziționat în cursul anului 2007 din Germania, autoturismul marca BMW model 525 D, pentru care a achitat în contul bugetului de stat suma de 11.315 lei.
Pârâții susțin că suma de 11.315 lei, reprezintă taxa specială pentru autoturisme și vehicule de primă înmatriculare percepută în temeiul art.214 ind.1 - 214 ind.2 din Legea nr.571/2003, însă, în cauză este corectă susținerea reclamantului și care a fost însușită de instanță, deoarece taxa de primă înmatriculare prevăzută de textele de lege precitate, este contrară dispozițiilor art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene.
Conform reglementarii naționale la data importului autoturismului se datorează taxa specială cu ocazia primei înmatriculări în România, cuantumul acesteia fiind calculat în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzut în anexele speciale ale legii însă, esențial rămâne faptul că aceasta taxă specială este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară, precum și faptul că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Rezultă astfel o diferență de aplicare a taxei speciale prin introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, această taxă nu se mai percepe.
Pe de altă parte, art.148 al.2 și al.4 din legea fundamentală face referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a dispozițiilor art.90 al.1 din tratatul privind instituirea comunității europene și ca urmare a efectului direct a acestui text de lege, reglementările art.214 ind. 1 - 214 ind.3 din Codul fiscal al României, sunt reglementari contrare prin care legiuitorul parlamentar a încălcat în mod direct dispozițiile art.190 al.1 ale tratatului.
Așa fiind, instanța a constatat că art.90 al.1 din tratat face parte de la data de 01.01.2007 din ordinea internă de drept a României, împrejurare față de care reclamanta se poate adresa autorităților administrației publice precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabilii drepturile conferite de această reglementare comunitară europeană și care i-au fost nesocotite și încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile publice române cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2007 din Germania, motiv pentru care în temeiul art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, art.148 al.2 și al.4 din Constituita României raportat art.1 art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, acțiunea a fost admisă, constatând că taxa a fost ilegal încasată, iar pe cale de consecință a obligat pârâta T să o restituie.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial, potrivit CH nr.-/19.06.2008.
Împotriva sentinței civile nr.576/23.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au formulat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în totalitate a sentinței atacate, iar pe fond respingerea acțiunii.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, susține, în principal, că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii, reclamantul neformulând o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prin care în principal să solicite anularea acestui act administrativ de impunere, mulțumindu-se să formuleze la data de 06.03.2008 doar o cerere inadmisibilă de restituire a taxei, cerere înregistrată la T, cerere care nu poate fi asimilată cu o contestație împotriva actului administrativ fiscal datorită formei, obiectul cererii cât și temeiului legal în baza căreia a fost formulată.
Instanța de fond a admis cererea de restituire a taxei din data de 06.03.2008 și în mod neîntemeiat a respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile. Se arată că obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial.
Având în vedere că reclamantul nu a făcut dovada că a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, rezultă că formularea prezentei acțiuni în contencios administrativ este prematură, datorită faptului că procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Susține că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale raportat la prevederile art.207 alin.1 din Codul d e procedură fiscală.
Consideră că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art.117 din Codul d e procedură fiscală.
Contestatorul nu își motivează cererea de restituire a taxei pe existența vreunui caz de restituire dintre cele enumerate în art.117 Cod procedură fiscală ci contestă însăși prevederile legale care instituie taxa specială de primă înmatriculare, susținând că această taxă ar fi "nelegală".
În subsidiar, susține că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa admis pe fond acțiunea formulată, drept pentru care solicită respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată prin constatarea ca neîntemeiată a cererii de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.-/03.09.2007 emisă de T în sumă de 11.315 lei.
Se arată că autoturismul importat s-a înmatriculat pentru prima oară în România, nu a fost înmatriculat temporar în România, taxa specială a fost achitată de către persoana fizică care a înmatriculat autoturismul, iar autoturismul în cauză nu intră în categoria autoturismelor scutite de plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifică și tehnică, astfel rezultă în mod evident că autoturismul în cauză este supus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de Codul fiscal.
În speță, se arată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule nu se aplică exclusiv tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc.) precum și autoturismelor noi din producția națională a României.
Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un caracter de maximă generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografică sau națională a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art.90 din Tratatul, nefiind vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România.
Pe de altă parte, se solicită a se reține corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art.2141-2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială pentru reînmatriculare în România, intenția legiuitorului român nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
Practic, instanța de fond a decis faptul că însăși stabilirea acestei taxe speciale în cazul autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în statul comunitar de proveniență ar contraveni dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul
Or, o astfel de motivare contravine flagrant tuturor obiecțiilor ridicate de către Comisia Europeană precum și tuturor principiilor și motivațiilor jurisprudențiale degajate din hotărârile Luxemburg în toate spețele având ca obiect astfel de taxe speciale pentru autoturisme, inclusiv în cadrul procedurii de infringement declanșate împotriva României.
Astfel, organismele comunitare nu au contestat niciodată dreptul statelor membre de a stabili astfel de taxe speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculelor, și nu au susținut niciodată că însăși instituirea în sine a unei astfel de taxe ar contraveni prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul în cazul autovehiculelor noi sau second-hand deja înmatriculate în țările de proveniență, așa cum în mod absolut neîntemeiat a concluzionat instanța de fond, toate aceste organe comunitare pornind, în analiza diferitelor reglementări naționale având acest obiect, de la premisa comună că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Soluția instanței de fond, de admitere în tot a acțiunii și de obligare la restituirea integrală a taxei achitate către reclamant este vădit contrară jurisprudenței Luxemburg și chiar dispozițiilor art.90 din Tratatul, în condițiile în care această normă comunitară nu interzice a priori instituirea unor taxe care nu provoacă un tratament discriminatoriu între produsele naționale și produsele importate din țările membre comunitare.
Menționează că 16 state membre ale Uniunii Europene practică în prezent o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor. Mai mult, se are în vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, în prezent, fiind în discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directivă în acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Recurenta Taa rătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, dispunând în mod nelegal restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare către reclamant. Se arată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, fără a ține seama de faptul că Comunitatea Europeană, în procedura de infringement prevăzută de art.226 din Tratat, nu a sancționat România pentru taxa de primă înmatriculare, opinând pentru "reașezarea" sau mai concret recalcularea, modalității de calcul al acestei taxe, care în realitate este o taxă de poluare, pe care toate statele membre ale o percep în interiorul statului respectiv.
Astfel, instanța de fond, față de constatările, avea obligația, ca o dată cu apariția actului normativ de aplicare a taxei de poluare nr.OUG50/2008, de a suspenda soluționarea cauzei dedusă judecății până la intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008, respectiv, 01.07.2008, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă, întrucât așa cum rezultă din adresa nr.-/30.05.2008 emisă de - cabinet vicepreședinte, procedura de restituire, urmează a fi elaborată și aprobată prin hotărâre a Guvernului, cererile de restituire, urmând a fi soluționate potrivit acestei proceduri, deoarece începând cu data de 01.07.2008 se vor aplica normele metodologice date în aplicarea ordonanței de urgență, cererile contribuabililor putând fi soluționate numai după această dată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentelor prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, la data de 16.07.2007, a unui autoturism second hand (autoturismul fiind fabricat în 2003), achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost respinsă anterior de Administrația Finanțelor Publice
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice T la restituirea către reclamant a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare plătită anterior de acesta.
Tribunalul Timișa motivat admiterea cererii, în esență, pe incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Cu privire la competența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar, Curtea amintește că în dispozitivul hotărârii Curții de Justiție a Comunităților Europene din 9 martie 1978, dată în cauza Administrazione delle finanze delloStato/, nr. C 106/77, s-a statuat că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional."
Date fiind această opinie explicită a Curții de Justiție a Comunităților Europene - a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar - Curtea constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, Curtea amintește că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Curtea remarcă faptul că reclamantul nu a solicitat anularea unui act emis de pârâte, astfel încât nu se poate reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea observă, totodată, că, anterior sesizării instanței, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare autorităților fiscale, acesta refuzând restituirea, astfel încât acestea au avut cunoștință despre cererea acestuia, această excepție nefiind întemeiată.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de restituire, Curtea apreciază că este nefondată, aceasta fiind justificată pe dispozițiile art. 207 Cod de Procedură Fiscală, care reglementează procedura contestației.
Or, reclamantul nu a formulat o contestație împotriva unui act administrativ fiscal, ci o cerere de restituire a unei taxe despre care pretinde că a fost plătită nelegal.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu se poate reține tardivitatea cererii reclamantului.
Examinarea fondului litigiului:
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas usținut că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu este incident în cauză pentru că taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Curtea constată că aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Curtea observă, totodată, că nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
În consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.
Date fiind aceste considerații, Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamantă și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, Curtea amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
46 În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53 Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Având în vedere această concluzie, Curtea constată legalitatea hotărârii instanței de fond, care a reținut incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Consecința acestei concluzii a fost, de asemenea, justificată legal de instanța de fond.
În această privință, Curtea amintește că prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României,astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din -, dispoziții conform cărora:
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Curtea precizează, de asemenea, că obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar"-astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative," dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".
În ceea ce privește referirile la legea cadru europeană, acestea nu pot fi luate în considerare de C, deoarece ele nu au legătură cu prezenta cauză.
În primul rând, dispoziția comunitară constatată a fi încălcată în prezenta cauză este art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar nu o reglementare din dreptul comunitar derivat. De altfel, Curtea remarcă faptul că recurenta nu a indicat nici o dispoziție cuprinsă într-un act normativ comunitar care să fi fost încălcată de instanța de fond prin soluția recurată.
În al doilea rând, dispozițiile referitoare la legea cadru europeană nu sunt în vigoare în acest moment, acestea făcând parte din Tratatul instituind o Constituție pentru Europa, anexă la Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană. Or, Tratatul instituind o Constituție pentru Europa nu este în vigoare la momentul pronunțării prezentei hotărâri și nici nu a fost în vigoare anterior acestui moment.
De aceea, la momentul pronunțării prezentei hotărâri, nu este în vigoare nici o lege cadru europeană, în prezent fiind edictate directive europene, conform art. 249 paragraful 3 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În consecință, Curtea constată legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursurile formulate de Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T urmând a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile T și T declarate împotriva sentinței civile nr.576/CA/2008, pronunțată în dosarul nr-. al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/30.10.08
TEHNORED:/31.10.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
