Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1005/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1005/
Ședința publică din 20 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M împotriva sentinței nr.204/21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 204 din 21 martie 2008, Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de reclamanta și a anulat decizia nr. - din 3 2006 și - din 15 septembrie 2006, emise de ANAF, prin Municipiului Târgu-M privind impunerea anuală pe 2000, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație fiscală suplimentară în sumă de 749 RON cu titlu de diferență de impozit pe venit și exonerarea reclamantei de plata acestei sume, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta a motivat emiterea deciziei atacate prin aceea că decizia pentru anul 1999 fost emisă eronat pentru anul 1999 în loc de anul 2000, iar în anul 2006, prin impunerea din oficiu s-a emis o decizie de impunere stabilindu-se o diferență de impozit anual de regularizat în plus în sumă de 1544 lei, ulterior constatându-se faptul că obligațiile privind plățile anticipate în sumă de 470 lei, luate în calcul de impunerea din oficiu, nu sunt corecte. Astfel, s-a revenit asupra deciziei de impunere din oficiu luându-se în calcul la obligațiile privind plățile anticipate suma de 1120 lei, rezultând o diferență de impozit în plus, în sumă de 749 lei.
Reclamanta a depus la Târgu-M o cerere înregistrată la 16 octombrie 2006, prin care a solicitat anularea obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere anuală pentru 2000, menționând că diferența de impozit stabilită prin decizia de impunere nr.- din 24 septembrie 2001 fost achitată, fără însă a anexa la cerere dovada plății. În urma verificărilor efectuate, din evidențele fiscale a rezultat că suma de 749 lei a fost parțial achitată, fapt comunicat contribuabilei prin adresa nr. 35460 din 3 2006.
Din Raportul de inspecție fiscală încheiat la 9 septembrie 2005 de ANAF- Târgu-M, s-a stabilit că contribuabila a depus Declarația specială privind veniturile din activități independente sub nr. 1254 din 2 martie 2001 și în urma verificării Registrului - jurnal de încasări și plăți a documentelor justificative nu s-au constatat diferențe față de declarațiile depuse privind veniturile și cheltuielile aferente anului 2000.
Instanța a avut în vedere prevederile art. 91 din OG nr. 92/2003 privind termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale, termen care începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, iar dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. S-a ajuns astfel la concluzia că termenul de prescripție pentru stabilirea obligațiilor reclamantei s-a născut la 1 ianuarie 2001 și s-a împlinit la 1 ianuarie 2006, astfel că emiterea deciziei la 8 iulie 2006 din oficiu, este nelegală, în speță operând prescripția.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de către Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, considerând că aceasta este netemeinică și lipsită de argumente legale suficiente, nefiind arătat în concret motivele pe care se sprijină adoptarea soluției.
Recurenta a precizat că reclamanta intimată a cerut anularea deciziei de impunere anuală nr. - din 15 septembrie 2006 aferentă anului 2000, ca nelegală, redând cronologic demersurile acestui contribuabil, ajungând la situația analitică debite, plăți, solduri, cu obligații neachitate, editate la 3 2006. Totodată, a contestat obligarea sa la cheltuieli de judecată, susținând că nu a dat dovadă de rea-credință sau neglijență și nu se fac vinovate nici Direcția Generală a Finanțelor Publice M și nici Târgu-M de declanșarea litigiului, deci nu pot fi sancționate procedural prin obligarea la plată.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Este de reținut că instanța a anulat deciziile contestate de reclamantă conform precizării acțiunii în contencios administrativ depusă la dosarul nr- al Tribunalului Mureș la 28 mai 2007 iar suma de 749 RON, cu titlu de diferență de impozit pe venit este aferentă desfășurării activității de medicpentru anul 2000.Pentru calculul termenului de prescripție trebuie avut în vedere anul la care se raportează diferența de impozit iar nu anul la care ea a fost inclusă ca obligație neachitată în situația analitică din anul 2006. Instanța de fond, contrar susținerilor recurentei a indicat temeiul legal care prevede termenul de prescripție și modalitatea de calcul, motivând astfel atât în fapt cât și în drept constatarea prescripției dreptului de a mai stabili această obligație fiscală, fiind depășit termenul special de prescripție de 5 ani.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, argumentele recurentei sunt pe cât de neconvingătoare pe atât de lipsite de fundament juridic în raport de prevederile art. 274 Cod procedură civilă. Din moment ce s-a emis o decizie de impunere pentru o diferență de impozit prescrisă, este evident că a determinat declanșarea unui litigiu de către contribuabilul vizat, iar culpa procesuală rezulta tocmai din constatările instanței și în soluția pronunțată.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței nr. 204 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-18.12.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
