Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1005/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.07.2008
DECIZIA CIVIL NR.1005
ȘEDINȚA PUBLIC DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECTOR:- LIBER
JUDECTOR:- -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A, împotriva sentinței civile nr.55/20.05.2008, pronunțat în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal fcut în ședinț public, au lipsit prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, se constat c s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 01.10.2008, întâmpinare din partea reclamantului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și vzând c s-a solicitat judecarea cauzei conform art.242 pct.2 Cod procedur civil, instanța constat încheiat cercetarea judectoreasc și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.55/20.05.2008, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Arad admite acțiunea în contencios administrativ exercitat și precizat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Oblig pârâta s restituie reclamantului suma de 5.749 lei ce reprezint taxa de prim înmatriculare cu dobânda legal aferent de la data plții sumei cu chitanța fiscal nr. -/13.04.2007 și pân la restituirea efectiv.
Anuleaz adresa nr. 4189/p/ad/4.04.2008 emis de pârât, fr cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, tribunalul a reținut urmtoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la data de 22 aprilie 2008, reclamantul a chemat în judecat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța s se dispun anularea actului administrativ fiscal nr. 4189 P/04.04.2008 emis de pârât și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 5.749 lei, sum actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pân la data restituirii.
În motivare, reclamantul arat c a achiziționat un autoturism din Germania second-hand marca BMW serie șasiu, an fabricație 1999, iar pentru a-l înmatricula a fost obligat s achite în contul bugetului de stat suma de 5.749 lei reprezentând tax special pentru autoturisme în temeiul art. 2141și 2143Cod fiscal. Consider taxa perceput este nelegal fiind contrar dispozițiilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunitții Europene CE întrucât discrimineaz autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin aceast tax, afirm reclamantul, este înclcat principiul nediscriminrii între produsele naționale și produsele similare importate, din analiza aplicrii taxei rezultând c aceasta este perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în și neînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nou înmatriculare, taxa nu mai este perceput.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calitții sale procesual pasive cu motivarea c actele administrative nu au fost emise de iar reclamantul a achitat taxa în baza dispozițiilor legale în vigoare, c aceast tax nu a fost stabilit prin decizie de impunere. Pentru aceste motive pârâta consider c restituirea taxei auto ar fi trebuit solicitat de la statul român care a fundamentat implementarea taxei speciale.
Pe cale de excepție, a susținut lipsa calitți sale procesuale pasive, cu motivarea c reclamantul nu atac acte administrative emise de ctre aceasta ci o tax care este stabilit prin lege.
A invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii raportat la art.2 pct.1 lit. f) din Legea nr.554/2004, întrucât nu sunt atacate prin acțiune acte administrative, dar a motivat inadmisibilitatea acțiunii și prin invocarea art.126 (2) din Constituția României, potrivit cruia competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute de lege și ca urmare în lipsa unei prevederi legale instanțele judectorești nu au competența s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele internaționale.
Pârâta a formulat și cererea de suspendare a judecții cauzei în temeiul art. 244 (1) Cod procedur civil pân la soluționarea procedurii de infringement declanșat de Comisia European împotriva României, respectiv procedura privind constatarea înclcrii în parte de ctre România, ca stat membru al, a normelor comunitare în vigoare, în speț ale art.90 din Tratatul, iar interpretarea dispozițiilor tratatului cade în competența exclusiv a Curții de Justiție a Comunitții Europene de la Luxemburg, în conformitate cu dispozițiile art.234 (1) lit. a) din Tratatul
Cererea de suspendare a fost respins, instanța constatând c în cauz nu a fost necesar declanșarea procedurii de infringement prevzut de art. 234 din Tratatul în fața Curții de Justiție Europene, întrucât pentru Tribunal nu exist nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul național și dreptul comunitar aplicabil în speța de faț.
Pe fond, instanța reține c reclamantul a achitat în contul trezoreriei municipiului A suma de 5.749 lei, cu titlu de tax de prim înmatriculare, fapt dovedit cu chitanța nr. -/13.04.2007.
În cauza dedus judecții instanța constat c sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate faț de dreptul național.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța constat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
Acțiunea reclamantului este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fr temei legal întemeiat pe art. 21 (4) și art. 117 Cod procedur fiscal, întrucât suma pltit de reclamant nu a fost datorat potrivit legislației comunitare.
Reclamantul a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat, în form electronic, în mod public fiind irelevant aspectul c aceast plat a fost fcut voluntar în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumprat dintr-un stat membru al, în România, este condiționat de plata acestei taxe.
A aprecia c reclamantul nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nicio lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept, deoarece în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunitții, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastr, dar se percepe o astfel de tax pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state.
Instanța a constatat o diferenț de tratament, cea ce introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, ceea ce contravine dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul Aceste dispoziții, care fac parte de la data de 1 ianuarie 2007 din ordinea interioar a României, se opun taxei speciale pentru prim înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel înclcându-se principiul libertții circulației mrfurilor.
Dreptul conferit de reglementarea comunitar de baz fiind înclcat prin aplicarea reglementrilor dreptului național, instanța a concluzionat c suma pltit de reclamant nu a fost datorat, fiind încadrat ilegal în condițiile art.2141- 2143Cod fiscal, și c se impune obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Cu privire la captul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale pân la data plții efective, instanța a constatat c, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datoreaz dobânzile legale aferente, pân la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de suspendare și a admis acțiunea reclamantului, în sensul c a anulat actul administrativ - fiscal și a obligat pârâta s dispun restituirea sumei de 5.749 lei, actualizat cu dobânda legal de la data plții sumei, pân la data restituirii efective.
Excepțiile ridicate în speț au fost înlturate, cu urmtoarea argumentare în fapt și în drept:
Instanța respinge excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, având în vedere c actele a cror anulare se cere sunt emise de pârât, iar în cererea ce privește restituirea taxei speciale se întemeiaz pe dispozițiile art.21 (4), 117 Cod procedur fiscal și Ordinului nr.1899/2004, dat în aplicarea art.117 Cod procedur fiscal.
Potrivit Cap.1 pct.2 din Anexa la Ordinul nr.1899/2004, restituirea sumelor se efectueaz la cererea contribuabilului în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrrii acesteia la organul fiscal, cruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art.33 din nr.OG92/2003, care este pârâta conform alin.1 din acest articol.
A fost respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru c aceasta nu are ca obiect anularea unui act administrativ: obiectul acțiunii îl reprezint restituirea unor taxe achitate fr temei legal, întemeiat pe art.21 (4) și 117 Cod procedur fiscal.
Instanța respinge și excepția de inadmisibilitate a acțiunii întemeiat pe necompetența instanțelor de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar raportat la art.148 (2) din Constituția României și dispozitivul hotrârii Curții de Justiție a Comunitților Europene din 9 martie 1908, în cauza Administrazione delle finanze stato/ nr.106/77, prin care s-a statuat c judectorul național, însrcinat s aplice în cadrul competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea ei și respingerea acțiunii, cu urmtoarele criticii:
În esenț, prima instanț a constatat neconcordanța dintre legislația intern care reglementeaz taxa auto de prim înmatriculare, pe de o parte, și Constituție și Tratatul Comunitții Europene, pe de alt parte.
În primul rând, critic sentința pe soluționarea greșit a excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului sub un dublu aspect.
Primul aspect se refer la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat, care nu are suport material, ci doar o baz legal.
Or, în condițiile în care nu exist un "suport material", adic existența material a unui act administrativ, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil.
Al doilea aspect al inadmisibilitții, are în vedere natura litigiului: dac nu exist act administrativ în speț, sau dac reclamantului i s-a rspuns printr-un simplu rspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine public pe care o invoc este cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, argumentele fiind aceleași ca la fond.
Instanța a considerat c înclcarea art.90 din Tratat a fost demonstrat prin faptul c a fost instituit taxa special, îns nu a avut în vedere faptul c pârâta doar a încasat respectiva taxa potrivit legislației în vigoare (cum în mod corect a stabilit Tribunalul Gorj prin sentința nr.2789/01.10.2007 pronunțat în dosarul nr-).
Prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind și atribuțiile puterii judectorești (art.304 pct.4 din Codul d e procedur civil).
Potrivit art.126 alin.2 din Constituția României, "Competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute numai prin lege." Astfel, nicio lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
În ce privește fondul cauzei, relev c, admițând c la data pronunțrii, nr.OUG50/2008, cap. VI lit. A) alin.1 - 17, deși era publicat în Monitorul Oficial, ea nu era în vigoare, hotrârea instanței este considerat netemeinic și nelegal, astfel:
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 decembrie 2006.
Faț de prevederile constituționale ale art.148 precizeaz c, potrivit art. 1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului, " Legea-cadru european este un act legislativ care oblig orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lsând în același timp autoritților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Totodat, alin.2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte și c, în concluzie, prima instanț prin admiterea acțiunii a fcut o aplicare greșit a legii.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunitților Europene, recurenta consider c dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente în cauz, întrucât taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România.
Argumentele de principiu reținute în motivarea hotrârii pronunțate de Tribunalul Arad sunt neîntemeiate, întrucât legislația european nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia s nu fie mai mare decât al taxelor care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, Tribunalul Arad ar fi fost obligat s stabileasc prin mijloace procedurale specifice dac taxa achitat în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context, arat c nici Comisia European nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculri a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. Principiul "poluatorul pltește", pe care se bazeaz și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alt parte nu ne aflm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plții taxei de prim înmatriculare exist pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de provenienț a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrdiri a liberei circulații a mrfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunitții Europene.
Tot pe fondul cauzei, solicit ca instanța de recurs, s constate c la momentul promovrii prezentului recurs, este în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin hotrâre de guvern, nr.OUG50/2008 fiind publicat chiar anterior pronunțrii hotrârii atacate.
În aceste condiții, având în vedere aceste modificri legislative, agreate de Uniunea European, solicit instanței s dispun în consecinț.
În condițiile legislative prezente, consider acțiunea reclamantului ca fiind parțial fr obiect.
Astfel, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin hotrâre de guvern, din care rezult c pentru a obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire reclamantul trebuie doar s depun o cerere însoțit de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedur fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat, aceasta, bineînțeles, dac exist diferențe de restituit între vechea tax reglementat de Codul fiscal și cea de poluare introdus de nr.OUG50/2008.
Din acest punct de vedere și pentru aceast parte din sum, acțiunea reclamantului este fr obiect, existând o procedur de restituire de care acesta poate s uzeze și în urma creia va primi suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicit reținerea cauzei pentru judecare și în consecinț respingerea ei.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Așa cum este reglementat de nr.OUG50/2008, taxa de poluare este temeinic și legal, în conformitate cu normele de drept comunitar, aceast tax nefiind contestat de Comisia European sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident c diferența de tax achitat de reclamant este temeinic, legal și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituit nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalitții și egalitții ei, drept pentru care solicit ca cererea reclamantului s fie respins ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța hotrârea atacat art c instanța de fond în mod eronat a respins cererea de suspendare motivând c "soluționarea cauzei nu depinde de finalizarea procedurii de infrigement" în condițiile în care, așa cum a artat în întâmpinarea de la dosarul instanței de fond, soluția în speț este legat de finalizarea acestei proceduri.
În acest sens, învedereaz c Uniunea European, prin organele sale abilitate, respectiv Comisia European, a declanșat împotriva României procedura de "infringement", respectiv procedura privind constatarea înclcrii în parte de ctre România, ca stat membru al a normelor comunitare în vigoare, în speț ale art. 90 din Tratatul
În cadrul negocierilor prealabile purtate de ctre România cu reprezentanții Comisiei Europene, discuțiile au fost axate exclusiv în sensul modificrii formulei de calcul a acestei taxe, prin modificarea criteriilor și coeficienților de calcul și ponderii acestora în formula de calcul, în vederea diminurii considerabile a cuantumului final al taxei, și nicidecum în sensul eliminrii totale de ctre România a acestei taxe din Codul Fiscal.
De altfel, în urma acestor discuții s-a negociat modificarea acestei taxe sub aspectul modului de calcul al acesteia potrivit solicitrilor Comisiei europene, situație în care, în momentul ajungerii la un acord agreat de ambele prți, procedura de infringement va fi definitiv închis, iar cauza nu va mai fi trimis spre examinare Curții de Justiție a Comunitții Europene de la Luxemburg.
Faț de aceste negocieri între reprezentanții României și Comisiei Europene, negocieri care s-au concretizat prin acceptul dat de Comisia European asupra unui proiect întocmit de ctre România cu privire la aceast tax, apreciaz c pronunțarea în acest moment a unei hotrâri în aceast speț este inoportun cât și nelegal.
Pronunțarea unei hotrâri înainte de intrarea în vigoare a modificrilor legislative privind taxa de prim înmatriculare, așa cum au fost ele agreate de ctre Comisia European, este în acest moment neavenit, existând posibilitatea, ulterior, ca soluția instanței s fie adaptat conform normelor aflate în vigoare și agreate de Uniunea European.
De exemplu, în ipoteza în care, instanța, ar admite, pe fond acțiunea reclamantului, fapt care genereaz o restituire integral a taxei pltit de reclamant, se poate crea un prejudiciu adus Statului Român, întrucât, dup cum a artat mai sus, negocierile cu Comisia European au fost axate asupra cuantumului acestei taxe, respectiv asupra modului de calcul și în nici un caz asupra eliminrii totale a acestei taxe. Deci, aceast tax, va exista, așa cum este ea prezent într-un numr de 16 state europene, agreat fiind de Comunitatea European, îns, ea va fi stabilit într-un alt cuantum.
Astfel, vzând mențiunile fcute mai sus, apreciaz c soluționarea echitabil a prezentei cauze, depinde în tot de soluționarea litigiului dintre România și și în acest fel, solicit suspendarea prezentei cauze, pân la soluționarea definitiv a procedurii de infringement, în condițiile art. 244 aliniat 1, pct. 1 din Codul d e Procedur Civil.
Consider c în cazul în care nu s-ar dispune suspendarea judecrii prezentei cauze pân la finalizarea procedurii de infringement,semnaleaz iminența producerii urmtoarelor posibile situații:
- pronunțarea unor soluții pe fondul cererilor de restituire a taxei de ctre instanțele judectorești naționale, indiferent de soluția adoptat, înainte de pronunțarea unei hotrâri contrare acestor soluții de ctre de la Luxemburg.
Astfel, în cazul ipotetic amintit și mai sus, în care acțiunile în restituirea taxei auto de prima înmatriculare ar fi admise de ctre instanțele naționale iar eventuala soluție a hotrârii ar fi de respingere a sesizrii Comisiei și de constatare a faptului c România nu a înclcat normele comunitare prin instituirea acestei taxe, se pune întrebarea fireasca ce se întâmpl cu aceste hotrâri ale instanțelor naționale și cum mai pot fi ele infirmate (anulate), conform normelor procedurale interne, precum și cum mai poate fi întoars executarea lor, prin încasarea la bugetul statului a taxelor restituite necuvenit ctre particulari în baza acestora.
- In mod similar, și în ipoteza respingerii pe fond, ca neîntemeiate, a acestor cereri de restituire de ctre instanța național, fr a se dispune suspendarea cauzelor pân la pronunțarea în speț a sau mcar a punerii în discuție a excepției prematuritții cererilor de restituire, iar ar soluționa procedura de infringement în sensul admiterii sesizrii Comisiei și constatrii faptului c România a înclcat normele comunitare, se pune problema inadmisibilitții formulrii, ulterior pronunțrii hotrârii, a unor noi cereri de restituire formulate de ctre aceiași particulari, prin invocarea și admiterea excepției puterii de lucru judecat.
- învedereaz și posibilitatea crerii în practic a unei a treia situații, și anume ca hotrârea s promoveze o soluție de "admitere în parte" a sesizrii Comisiei, în sensul în care s se statueze ca în principiu, în lipsa unei armonizri a taxei auto la nivel comunitar, România are dreptul s instituie o astfel de taxa auto, îns s constate c modul de determinare a cuantumului taxei auto nu corespunde întru-totul cerințelor și rigorilor comunitare, și c potrivit practicii, aceast taxa auto este datorat doar în parte de ctre particularii care au achitat-o statului român, proporțional cu gradul de depreciere real a autoturismelor și autovehiculelor pentru care s-au achitat aceste taxe.
În aceast din urma situație, toate hotrârile pronunțate pe fondul cauzei de ctre instanțele naționale, indiferent c sunt de admitere a acțiunilor și de restituire integral a taxelor auto achitate sau c aceste soluții sunt de respingere a acțiunilor și de menținere ca datorate integral bugetului de stat, vor fi vdit netemeinice și contrare hotrârii întrucât nimeni nu a calculat eventualele cote (prți) din taxele inițial achitate, care sunt nedatorate și care se impun a fi restituite particularilor, respectiv care sunt datorate și care nu trebuie restituite reclamanților particulari.
În susținerea cererii de suspendare, mai adaug urmtoarele argumente:
a) Un alt motiv în sprijinul admiterii cererii de suspendare al judecrii prezentei cauze pân la soluționarea procedurii de infringement îl constituie în opinia recurentei, însși obiectul prezentei cauze, prin prisma motivelor invocate de ctre reclamant, raportat la competența material exclusiv în ceea ce privește soluționarea unor aspecte speciale ale cauzei.
Or, soluționarea acestei chestiuni juridice nu se poate face decât printr-o interpretare explicit și direct a acestor dispoziții ale art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea European, interpretare a dispozițiilor acestui tratat constitutiv european care îns cade în competența exclusiv a Curții de Justiție a Comunitții Europene de la Luxemburg, în conformitate cu dispozițiile art.234 (fost art.177) alin. 1 lit. a) din același Tratat instituind Comunitatea European:
"Art. 234 1) Curtea de Justiție este competent s hotrasc, cu titlu prejudiciar: a) asupra interpretrii prezentului tratat".
Îns, având în vedere faptul c, împotriva României a fost deja declanșata procedura de infringement de ctre Comisia, în condițiile art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European, tocmai cu privire la același obiect, procedura care va fi finalizata printr-o decizie a Curții de Justiție a care va tranșa în mod irevocabil chestiunea stabilirii de ctre România a taxei de prim înmatriculare prin dispozițiile art. 2141și art.2142din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, consider c nu se mai impune totuși sesizarea Curții de Justiție a de ctre Tribunalul Arad cu o cerere de pronunțare a unei hotrâri cu titlu prejudiciar, cea mai judicioas soluție care se impune în cauz fiind suspendarea judecrii prezentei cauze, în condițiile art.244 alin.1 pct.1 din Cod procedur civil, pân la finalizarea procedurii de infringement, soluțiile instanțelor naționale depinzând în tot de soluția pronunțat de ctre Curtea de Justiție a
De asemenea, dac instanțelor naționale le-ar reveni competența material de a se pronunța în chestiunea înclcrii tratatelor constitutive ale, învedereaz c astfel însși procedura de infringement ar deveni inutil și fr finalitate.
Astfel, daca s-ar admite aceast opinie vdit eronat și contrar dispozițiilor tratatelor constitutive ale, s-ar putea ajunge în situația ipotetic în care Comisia, în cazul în care constat c un stat nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumb potrivit tratatelor, s sesizeze direct instanțele naționale ale acelui stat care s constate acest fapt.
Or, o astfel de opinie este vdit contrar procedurii de infringement, instituit în condițiile art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European, care stabilește în mod limpede regula potrivit creia doar Curtea de justiție a este competent material s se pronunțe asupra înclcrii tratatelor constitutive de ctre statele membre, iar nu orice instanț național.
Art. 226 "În cazul în care Comisia consider c un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi incumb în virtutea prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, dup ce a dat statului respectiv posibilitatea s-și prezinte observațiile.
Dac statul în cauz nu se conformeaz acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție".
Ne situm în ipoteza acestei norme a tratatului, întrucât în ceea ce privește sintagma "obligațiile care incumb statelor membre în virtutea Tratatului privind instituirea " cuprinde inclusiv obligația României, ca stat membru al, de a înltura orice bariere de natur fiscal sau vamal, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulații a bunurilor în spațiul comunitar, în temeiul art. 90 din Tratatul
c) Precizeaz în mod expres faptul c nu invoc o necompetanț total a instanțelor judectorești naționale romanești de a soluționa prezenta acțiune în întregul ei, așa cum a fost formulat, ci doar asupra unei necompetențe materiale parțiale în soluționarea cauzei.
Astfel, strict în ceea ce privește captul de cerere sau chestiunea restituirii de ctre pârât a taxei auto de prim înmatriculare achitat de ctre reclamant admite c sunt competente material s soluționeze cauza instanțele naționale de contencios administrativ.
Îns pentru a putea soluționa acest capt de cerere, subsidiar în opinia sa, prin prisma motivației cuprinse în cererea de chemare în judecat, instanțele naționale sunt practic obligate s soluționeze un capt de cerere principal, chiar dac el nu este formulat în mod distinct în acțiune, și anume s constate c taxa auto de prim înmatriculare, și respectiv dispozițiile art.2141și art.2142din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, încalc prevederile art. 90 din Tratatul privind instituirea, cu alte cuvinte faptul c România, ca stat membru al E, nu și-a îndeplinit "obligațiile care incumb statelor membre în virtutea Tratatului privind instituirea ", care includ și obligația de a înltura orice bariere de natur fiscal sau vamal, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulații a bunurilor în spațiul comunitar, capt de cerere care, așa cum a artat mai sus, cade în competența exclusiv a Curții de Justiție a, conform art. 226 alin.2 din Tratatul instituind Comunitatea European.
d) Cât privește efectul direct al dreptului comunitar, care presupune dreptul oricrei persoane de a invoca direct o dispoziție comunitar, inclusiv în fața judectorului național, susține c în ceea ce privește cazul constatrii de ctre statele membre a obligațiilor care le incumb acestora în virtutea Tratatului privind instituirea ne situm într-un caz de excepție de la regul, respectiv ne gsim în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotrî în astfel de cazuri, conform art.226 și 227 din Tratatul instituind Comunitatea European.
În acest sens, relevanta este Hotrârea Francovich (6/90) prin care Curtea de Justiție aac onsacrat principiul c statul este rspunztor pentru prejudiciul provocat particularilor în urma înclcrii dreptului comunitar de ctre stat (state liability).
Astfel, s-a statuat c particularii pot acționa statul în fața instanțelor naționale, numai atunci când s-a stabilit deja de ctre Curtea de Justiție a c statul este autorul unei înclcri a dreptului comunitar.
Or, având în vedere c pân la aceast dat Curtea de Justiție a nu a stabilit printr-o decizie pronunțat în cadrul procedurii de infringement,în baza art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European, c România, prin instituirea în Codul Fiscal a taxei auto de prim înmatriculare, și-ar fi înclcat "obligațiile care-i incumba ca stat membru în virtutea Tratatului privind instituirea ", care includ și obligația de a înltura orice bariere de natur fiscal sau vamal, sau de a se abține de a institui noi piedici de acest tip în calea liberei circulații a bunurilor în spațiul comunitar, și c în consecința s-ar fi înclcat art. 90 din Tratatul, rezult c se poate vorbi de o excepție de prematuritate a formulrii de ctre reclamant a prezentei acțiuni "în compensare" sau în rspunderea statului român.
Pentru toate aceste motive, în subsidiar, solicit suspendarea prezentei cauze, pân la soluționarea definitiv a procedurii de infringement, în condițiile art.244 alin.1, pct.1 din Codul d e procedur civil.
Cu atât mai mult cu cât, aceast procedur este în prag de finalizare deoarece exist deja un proiect de lege.
Recursul este neîntemeiat.
În privința cererii de suspendare a proceduri de soluționare a cauzei în prim instanț ori în prezent în recurs nu mai prezint relevanț nefiind în prezent o problem actual, deoarece procedura de infringement inițiat de Comisia European împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea European (Tratatul) a fost finalizat prin adoptarea nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedur fiscal, dispoziții inițial introduse prin Legea nr.343/2006, lege ulterior modificat prin nr.OUG110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptrii pe calea ordonanței de urgenț a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedur fiscal prin care s-a instituit taxa special pentru autoturisme și autovehicule prin aceea c trebuie s se țin cont de necesitatea adoptrii de msuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv jurisprudenței Curții de Justiție Comunitților Europene, și c se are în vedere faptul c aceste msuri trebuie adoptate în regim de urgenț, pentru evitarea oricror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Cu referire la incidența în speț a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurent prin recursul de faț, Curtea constat c noua tax instituit de este OUG stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantului s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin.1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr.50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul c actul emis de pârât nu are caracterul de act administrativ, c nu exist suportul material al unui act administrativ și c pârâta Administrația Finanțelor Publice A nu are legitimare procesual activ în acest litigiu, Curtea reține urmtoarele:
Conform chitanței depuse în cauz, Trezoreria Municipiului A, entitate care funcționeaz în cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a încasat de la reclamant taxa special pentru autoturisme și autovehicule.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urm asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de alt parte, actul întrunește și trsturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41 Cod procedur fiscal. Actul a fost emis de ctre organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscal.
Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârât, Curtea are în vedere c Administrația Finanțelor Publice Aaî ncasat taxa special prin entitatea sa, Trezoreria Municipiului A, care este Trezoreria Statului și în consecinț beneficiarul acestei taxe este Statul Român, care conform Legii nr.495/2007 este reprezentat de Agenția Național de Administrare Fiscal B și unitțile teritoriale subordonate, în speț Administrația Finanțelor Publice A, ceea ce justific calitatea procesual pasiv a acesteia.
Recurenta susține și c prima instanț a înclcat limitele generale ale unei instanțe de judecat, depșindu-și atribuțiile puterii judectorești, în raport de dispozițiile art.126 alin.2 din Constituție, nefiindu-i permis s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale interne cu Constituția și tratatele internaționale.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratat, pentru considerentele urmtoare:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexat și unde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru și c valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatoriu prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza II din anul 1978).
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vdește a fi neîntemeiat sub toate aspectele, așa încât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, și art.312 aliniat 1 Cod procedur civil, urmeaz a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva sentinței civile nr.55/20.05.2008, pronunțat în dosarul nr-, al Tribunalului Arad.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, 9.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/18.11.08
TEHNORED:/19.11.08
2.ex./SM/
Prim instanț: Tribunalul Arad
Judector -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
