Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1008/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1008
Ședința publică din data de 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Valentin Niță
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul Cabinet
de Avocatură, cu sediul în B, str. -, -.4, jud. B, împotriva sentinței nr. 462 din data de 22 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, ambele cu sediul în B,-, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 4 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 11 septembrie 2008.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3505/16.10.2006, reclamantul Cabinet de Avocatură a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea deciziei nr. 61/11.09.2006.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin decizia evocată a fost
respinsă contestația formulată împotriva constatărilor înscrise în capitolul IV alin.1 din raportul de inspecție fiscală nr.27259 încheiat la 14.07.2006 de către Administrația Finanțelor Publice B- Biroul Control Fiscal PF și împotriva deciziei de impunere, cu același număr emisă de organul de control.
Reclamantul mai susține că în ceea ce privește cel de al doilea act administrativ a contestat suma totală de 21.337 lei reprezentând asigurări de sănătate aferente perioadei 2001-2005, motivând că Legea nr. 145/1997, modificată, abrogată prin nr.OUG 150/2002, instituia obligativitatea plății contribuției de asigurări sociale de sănătate în scopul dovedirii calității de asigura numai în sarcina persoanelor asigurate.
Prin nr.HG312/1999, a fost reglementat contractul cadru privind condițiile asigurării asistenței medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate. Se apreciază că
acest contract reprezintă un act normativ care lasă la latitudinea persoanei posibilitatea de a deveni sau nu asigurat, astfel cum rezultă din dispoziția art. 27 din nr.HG312/1999.
Prin sentința nr.1467 din 11.06.2007, Tribunalul Buzău - Secția Comercială
și de Contencios Administrativ a admis excepția nulității Raportului de inspecție fiscală și a Decizie nr.61/2006, a admis contestația formulată de reclamant, a anulat decizia nr.61/2006 emisă de pârâta B și actele subsecvente ei, a respins cererea de introducere în cauză a Administrației Finanțelor Publice
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că excepția de nulitate invocată de reclamant este întemeiată, astfel că a constatat nulitatea deciziei nr. 61/11.09.2006 emisă de pârâta B, precum și a actelor subsecvente acesteia.
Instanța a reținut, pe fondul cauzei, că primul act normativ care îl obligă pe reclamant să plătească contribuția pentru asigurări sociale de sănătate este Ordinul nr. 221/4.11.2005 al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, că nu are relevanță cererea privind introducerea în cauză a pârâtei Administrația Finanțelor Publice B, în condițiile în care reclamantul a contestat un act administrativ emis de pârâta și nu actele subsecvente acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie conform art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod pr. civilă, susținând în esență că reclamantul a contestat Raportul de inspecție fiscală nr. 27259/14.07.2006 întocmit de B și decizia de impunere cu același număr, contestație ce a făcut obiectul deciziei nr.61/11.09.2006.
Prin decizia nr.1423 din 20.03.2007,Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de pârâta B în contradictoriu cu reclamantul Cabinet de Avocatură, a casat sentința nr.1467 din 11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a trimis cauza spre rejudecare la aceași instanță.
În considerentele deciziei s-a reținut că, din modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată rezultă că intimatul-reclamant a înțeles să solicite și anularea actului administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice, situație în care se impune introducerea în cauză a acesteia.
De asemenea, Curtea de Apel a solicitat ca la rejudecarea cauzei să fie verificate și celelalte aspecte invocate de recurentă.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 589/114/13.02.2008, la noua instanță investită pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea Raportului de Inspecție fiscală nr. 27259 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare.
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 462/22.04.2008 a respins excepția invocată de reclamant privitor la lipsa de competentă a B de a calcula contribuția fondului asigurărilor sociale de sănătate și a respins acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâta B avea atribuția de a calcula contribuția de asigurări sociale de sănătate, atâta timp
cât norma juridică prevedea obligația colectării și evidențierii contribuției în sarcina Ministerului Finanțelor prin direcțiile teritoriale de specialitate, în a căror subordine se află și.
Se constată că în mod consecvent legiuitorul a legiferat această competență
întrucât prin dispoziția art. 211 alin.11din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a prevăzut obligația ANAF, respectiv organelor teritoriale de a recupera restanțele la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Pe fondul cauzei s-a reținut că art. 7 din Legea nr. 145/1997 prevede că asigurările de sănătate sunt facultative pentru membrii misiunilor diplomatice acreditate în România și cetățenii străini care se află temporar în țară.
Se constată că reclamantul extinde într-un mod nepermis cadrul dispoziției legale evocate adăugând la acestea categoria persoanelor care nu dovedesc calitatea de asigurat, care suportă tarifele serviciilor medicale stabilite de fiecare unitate furnizoare de servicii medicale, în baza art. 27 fraza întâi din nr.HG 312/1999 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate pe anul 1999.
Reclamantul a interpretat dispoziția art. 27 din nr.HG 312/1999, fără a ține cont de regulile interpretării sistematice, respectiv de faptul că Guvernul a aprobat contractul -cadru în baza art. 11 alin.2 din Legea nr. 145/1997, cu modificările și completările ulterioare și a concluzionat neîntemeiat că este exonerat de plata contribuției la fondul asigurărilor sociale de sănătate pe baza unui așa-zis,principiu", potrivit căruia, nicio persoană nu poate fi obligată (silită) să cumpere un serviciu de care nu are nevoie ".
Ori, interpretarea reclamantului este în contradicție în primul rând cu dispoziția art. 56 din Constituția României ce instituie îndatorirea fundamentală a contribuțiilor financiare, respectiv art. 1 alin.2 din Legea nr. 145/1997, art. 2 alin.1 și art. 4 din nr.OUG 150/2002, astfel cum au fost invocate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul susținând că sentința este nelegală.
Prima critică se referă la greșita solutionare a excepției necompetenței materiale a a municipiului B, de a calcula obligații fiscale care reprezentau contribuții pentru asigurările de sănătate,
Recurentul susține că la data încheierii raportului de inspecție fiscală disp.art. 88 alin. 4 din Legea nr. 145/1997 erau abrogate de către OUG 150/2002, care a fost publicată la 20.11.2002 în Monitorul Oficial.
Conform art. 108 alin. 2 din OUG 150/2002 până la data de 1.01.2003 au rămas aplicabile prevederile Legii 145/1997 referitoare la colectarea și utilizarea fondurilor de asigurări sociale de sănătate.
Colectarea și gestionarea bugetului fondului de asigurări sociale de sănătate se fac, potrivit art. 61 alin. 2 din OUG 150/2002, de către Casele de Asigurări.
Față de aceste aspecte solicită să se admită excepția necompetenței materiale a
A doua critică privește fondul cauzei.
Recurentul consideră că în mod greșit organul de control a considerat că meseria de avocat este o meserie de liber profesionist, deși Legea nr. 51/1995 definește profesia de avocat ca fiind o profesie liberă și independentă și nu o profesie de liber profesionist.
Se mai arată că primul act normativ care nominalizează avocații ca fiind categoria socială obligată să plătească contribuția pentru asigurări sociale de sănătate este Ordinul 221/4.11.2005 al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Raportul de inspecție fiscală a fost intocmit la 14.06.2006, pentru perioada 2001-2005.
La data efectuării controlului era în vigoare Legea 95/2000 care s-a publicat în la 28.04.2006 și ale cărei dispoziții privind asigurările de sănătate au intrat în vigoare la 30 zile de la publicare, în conformitate cu prevederile art. 863 lit. b din lege.
Potrivit art. 216 din Legea 95/2006 în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturile se face de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF,CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice sau juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile OUG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Rezultă din interpretarea acestui text de lege, că pentru celelelate persoane fizice și anume cele autorizate, care exercită activități independente colectarea veniturilor se face de către ANAF, prin organele sale.
De altfel, art. 213 din Legea nr. 95/2006 precizează care sunt persoanele care beneficiază de asigurări fără plata contribuției, printe care nu figurează și persoanele fizice care desfășoară activități independente.
Legea 145/1997 în art. 88 alin. 4 prevede că se face colectarea contribuțiilor pentru plata asigurărilor sociale de sănătate de către Ministerul Finanțelor, prin direcțiile de specialitate.
Referirea instanței de fond la acest act normativ, ca de altfel și a intimatei a avut în vedere perioada controlată sub imperiul acestei legi (2001-1.01.2003) și nu momentul efectuării controlului, în sensul că pentru acea perioadă organele Ministerului Finantelor aveau competenta calculării contribuției de asigurări sociale OUG 150/2002, care a abrogat Legea 145/1997 prevede în art. 55 alin. 2 că în caz de neachitare la termen CNAS direct sau prin casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită.
.//.
Insă, odată cu intrarea în vigoare a Legii 95/2006 a fost abrogată OUG 150/2002, astfel încât la data efectuării controlului, în conformitate cu prevederile art. 211 alin. 1 ANAF, prin organele sale teritoriale are obligația de a recupera restanțele la fondul unic de asigurări sociale de sănătate.
Pe cale de consecință primul motiv de recurs este nefondat.
În ce privește fondul cauzei, care este al doilea motiv de recurs, instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că raportul de inspecție fiscală atacat și actele subsecvente sunt temeinice și legale, recurentul-reclamant având obligația plății sumelor către fondul asigurărilor sociale de stat.
În Legea nr. 145/1997 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata acestor asigurări, iar profesesiile liberarale nu figurează ca fiind exceptată, chiar dacă în mod expres se prevede doar în OUG 150/2002 la art. 8 alin. 3 că obligația de plată a contribuției se aplică și persoanelor care exercită profesii liberale sau a celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 proc. civ. recursul se va respinge ca nefondat, în cauză nefiind întrunite dispozițiile art. 304 proc. civ. care să afecteze legalitate și temeinicia sentinței pronunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Cabinetul de
Avocatură, cu sediul în B, str. -, -.4, jud. B, împotriva sentinței nr. 462 din data de 22 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, ambele cu sediul în B,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Fiind în concediu medical
Se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
Red. MP
Dact. MC
2 ex/ 19.09.2008
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
notifica nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță, Florentina Preda
