Contestație act administrativ fiscal. Sentința 101/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
SENTINȚA NR.101/CA/2009-
Ședința publică din data de 01 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea în primă instanță asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul Consiliul Local - Administrația Imobiliar O, cu sediul în O, P-ța -, nr.1, jud. B împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în O, str. -, nr.2-4, jud. B și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 14 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța seria - nr.309-1-7 din 05.11.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,6 RON, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 25 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01 iunie 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 12.10.2007 (rejudecare în urma Deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.2320/5 iunie 2008), legal timbrată, reclamantul Consiliul Local - Administrația Imobiliar Oac hemat în judecată pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Finanțelor Publice - solicitând anularea Dispoziției nr.71385/02.03.2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală pentru controlul efectuat la Administrația Imobiliar, anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția de control cu ocazia controlului nr.354/22.02.2007, ca fiind neîntemeiate și nelegale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr.71385/2.03.2007 șui prin Decizia de impunere nr. 354/22.02.2007 s-a stabilit obligații fiscale suplimentare ca urmare a controlului efectuat la, astfel:
Pentru taxa pe valoare adăugată:
- debit suplimentar 3.194.005 RON
- majorări de întârziere 2.046.463 RON
Total debit + majorări 5.240.468 RON
Pentru contribuția la asigurările sociale de sănătate reținută de la asigurați:
- debit suplimentar 87.657 RON
- majorări de întârziere 72.072 RON
- penalități de întârziere 8.766 RON
pt.impozitele cu reținere la sursă
Total debit+ accesorii 168.495 RON
Pentru vărsămintele de la persoane juridice, privind persoanele cu handicap:
- debit suplimentar 28.600 RON
- majorări de întârziere 19.805 RON
Total debit + majorări 48.405 RON
Total general 5.457.368 RON
Cu privire la TVA s-a constatat deducerea eronată a taxei aferentă lucrărilor de reparații efectuate la Bazinul, Municipal, la Biblioteca Județeană, la obiectivul Cetate, pentru amenajarea de piste și rastele pentru biciclete, pentru achiziționarea unei grădinițe de la B și pentru achizițiile de materiale, servicii și investiții necesare executării reparațiilor curente la școli, grădinițe, licee și la unitățile sanitare.
Referitor la Bazinul constatările organului de inspecție fiscală sunt eronate deoarece lucrările de reparații au fost și sunt destinate unor operații taxabile, dovadă fiind abonamentele la acest bazin, care au inscripționate distinct TVA, fiind o dovadă mai mult decât evidentă că s-a desfășurat concomitent atât colectarea TVA, dar și operațiuni taxabile în înțelesul dat de legislația în vigoare, respectiv art.22 alin. 4 lit. a) din Legea 345/2002 și ulterior art.145 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
pentru a deduce TVA trebuia să îndeplinească două condiții cumulative: să fie persoană impozabilă (conform codului d e înregistrare fiscală R - eliberat de B, are această calitate, recunoscută odată cu eliberarea codului fiscal) și să desfășoare, în legătură cu bazinul o operațiune taxabilă ce constă în prestarea de servicii pentru închirierea bazinului către beneficiari, dat fiind specificul acestui activ.
Asigurarea închirierii bazinului pentru durate limitate de timp, pe bază de abonament, este dovada prestării de servicii în înțelesul dat acestora de Codul fiscal.
A arătat și că este neîntemeiată susținerea organului de inspecție fiscală cum că este o persoană impozabilă deoarece ar desfășura activitate sportivă în înțelesul dat de art. 2 alin. 4 din Legea 345/2002 privind TVA, confuzia creată fiind aceea între obiectul de activitate al persoanei impozabile și profilul activului utilizat sau obiectul de activitate al utilizatorului.
Obiectul de activitate al este menționat în art. 3 alin. 1 din HCL O 89/2000 și îl constituie administrarea, gestionarea și întreținerea fondului imobiliar aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului
A menționat și că nu a înfăptuit un act de autoritate publică pentru care a perceput taxe și onorarii, fiind vorba în esență de închirierea. Actul de autoritate publică fiind un act cu caracter coercitiv putea să îl înfăptuiască în cea mai fericită situație Consiliul Local al Municipiului
Referitor la Municipal reclamantul arată că raționamentul organului de control fiscal devine suspicios câtă vreme este vorba de două categorii de obligații diferite ale proprietarului, menționate expres prin lege, și ale chiriașulu8i, obligații care nu puteau face obiectul facturării acestora către chiriaș, așa cum menționează organele de inspecție fiscală în raportul întocmit.
Privitor la deducerea eronată a TVA aferentă facturilor pentru reparații la Biblioteca Județeană, motivațiile neavând justificarea de drept și de fapt corespunzătoare. nu a desfășurat activități culturale pentru a fi exclusă din categoria persoanelor impozabile, această activitate fiind desfășurată de Biblioteca Județeană a prevăzut obligația chiriașului de a executa lucrările de reparații și întreținere în contractul de închiriere nr.-/6.07.1999, însă lucrările executate la imobil nu puteau fi transferate, pe bază de factură chiriașului, câtă vreme acestea constituiau obligația proprietarului, conform art. 1420pct. 2 Cod civil, art.1421 pct. 2 cod civil și art. 25 lit. d) din Legea 10/1995.
În ceea ce privește prestările servicii pentru amenajări piste biciclete, rastele pentru biciclete reclamantul arată că nu a prezentat documente pentru desfășurarea de operațiuni taxabile întrucât nu au existat persoane fizice interesate de acest serviciu destinat închirierii de biciclete. nu a desfășurat activitate culturală și nici de autoritate publică câtă vreme a fost vorba de închirierea de biciclete ca act de voință a părților, acesta fiind și scopul declarat al proiectului " bicicleta, cotați un oraș mai curat". Motivele invocate de organul de control fiscal sunt lipsite de temei și argumentație logică.
Și în ce privește lucrările de reparații și întreținere la obiectivul Cetate motivațiile organului de inspecție fiscală sunt în afara oricărui raționament care ar așeza pe principii de egalitate relația dintre proprietar și chiriaș.
nu a desfășurat activitate de amenajare, restaurare sau alte lucrări pentru a se încadra în dispozițiile art. 9 alin. 2 din Legea 345/2002 privind TVA și nici nu a realizat activități culturale conform art. 2 alin. 2 din aceeași lege, nu a desfășurat acte de autoritate publică pentru închirierea O, acesta fiind actul de voință bilateral al părților. nu avea cum să factureze contravaloarea lucrărilor de reparații și întreținere, către chiriaș, deoarece acestea sunt obligația proprietarului conform prevederilor Codului civil și ale Legii 10/1995, și chiar dacă nu au fost aferente suprafeței de 75 mp din contractul de închiriere, era necesar a fi amenajată pentru a asigura accesul chiriașului în spațiu.
În ce privește achiziționarea unei grădinițe de la B, nu a suportat niciodată chiria grădinițelor nr.30 și nr.27, ci dimpotrivă aceasta a constituit obligația de plată a școlilor către, iar contractul de închiriere nu poate să fie asimilat contractului de comodat.
Bunurile imobile achiziționate (clădirile) nu pot face parte din domeniul public al Municipiului O, decât pe baza unei proceduri speciale, actul care atestă apartenența la domeniul public fiindhotărârea de guvern. Bunurile imobile achiziționate fac parte din domeniul privat al Municipiului O, iar pentru închirierea acestora, în lipsa unor prevederi legale speciale pentru închiriere, s-a aplicat procedura internă de închiriere, aprobată de primarul municipiului O, în calitate de ordonator principal de credite. Nulitatea absolută a contractului de închiriere nu poate fi invocată a priori de organul de inspecție fiscală, fără ca, în prealabil aceasta să fie constatată de către instanțele de judecată competente.
Cu privire la achizițiile de materiale, servicii și investiții necesare executării reparațiilor curente și capitale la școli, grădinițe, licee, precum și la unitățile sanitare reclamantul a arătat că a desfășurat activități de închiriere a clădirilor unităților de învățământ și a executat lucrări de reparații curente, capitale și investiții la aceste clădiri, conform obligațiilor care le reveneau conform Legii 10/1995 privind calitatea în construcții. Din punct de vedere al legii 571/2003 dar și al legii 345/2002 reclamantul arată că au fost respectate condițiile de colectare și deducere a TVA.
nu a finanțat niciodată chiria la unitățile de învățământ, dimpotrivă a obținut și înregistrat venituri din chirii, pe bază de factură fiscală emisă conform legii.
Organul de control fiscal nu are nici măcar competența morală de a constata nulitatea absolută a unui contract de închiriere, ca act de voință al părților încheiat între și unitățile de învățământ, argumentat de faptul că nu s-a desfășurat procedura de licitație, iar pe baza acestui considerent contractele de închiriere sunt lovite de nulitate absolută.
Referitor la garanțiile de bună execuție privind calitatea lucrărilor de construcții montaj a arătat că faptul generator al TVA ia naștere la data efectuării serviciilor de lucrări de reparații curente și capitale, executate la clădirile administrate de către, în timp ce exigibilitatea aferentă sumelor reținute drept garanție pentru acoperirea reclamațiilor privind calitatea lucrărilor de construcție montaj ia naștere la data încheierii procesului verbal de recepție definitivă, sau după caz, la data încasării sumelor, dacă încasarea este anterioară acesteia.
Pentru ca exigibilitatea TVA aferentă garanțiilor de bună execuție să fie diferită de faptul generator al serviciilor prestate este necesar respectarea conform legii a două condiții cumulative, respectiv: reținerea din valoarea lucrărilor de construcții montaj a contravalorii garanțiilor de bună execuție și evidențierea garanțiilor în facturile fiscale, ca poziție distinctă în facturile fiscale de către furnizorul de lucrări.
Față de cele 2 condiții pe care legiuitorul le impune, furnizorii de lucrări pentru construcții montaj nu au înțeles să practice metoda impusă de normele legale (Codul fiscal), astfel încât nu putea să modifice, cu de la sine putere, valoarea serviciilor facturate de furnizori pe baza contractelor de achiziție publică încheiate.
În aceste condiții, avea ca și singură opțiune decontarea integrală a contravalorii lucrării de construcții montaj, furnizate de prestatorii de servicii și virarea concomitentă a garanțiilor de bună execuție în conturi bancare indicate de furnizori, închise pentru aceștia și deschise pentru.
Ori, pentru situația consemnată anterior legiuitorul nu a înțeles să emită o reglementare specială, astfel că, ca și furnizor de lucrări, nu putea cu de la sine putere să separe exigibilitatea TVA de faptul generator al acestora.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Inspecție Fiscală Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative fiscale ca legale.
În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că, cu privire la TVA obiectul dedus cauzei este dacă în perioada 01.01.2002 - 31.11.2004 poate beneficia de deducerea TVA-ului aferent lucrărilor de investiții și reparații efectuate la bazinul olimpic, Municipal, Biblioteca Județeană, Cetate, proiectul " bicicleta pentru un oraș mai curat", achiziționarea a 2 grădinițe, executarea de lucrări la grădinițe, școli, licee și lucrări de construcții montaj, în condițiile în care achizițiile respective nu au legătură cu activitatea economică a reclamantei și nu au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile.
Mai arată că a funcționat ca instituție de interes local începând cu data de 01.07.2000 și până la data de 01.01.2005, când în baza HCL 1167/23.12.2004 s-a aprobat încetarea activității, fiind absorbită de către primăria Municipiului O și transformată în Direcție în cadrul primăriei.
Potrivit hotărârilor Consiliului Local al Municipiului O privind aprobarea mecanismului financiar de funcționare al emise pentru anii 2003 și 2004 sunt grupate veniturile încasate de în venituri fiscale, din care fac parte: taxe pentru eliberarea de autorizații, taxe pentru desfășurarea comerțului stradal, taxa pentru ocuparea loc public- garaje, curți, grădini și alte taxe și venituri nefiscale, din care fac parte: venituri din închirierea clădirilor, spații comerciale și locuințe. Prin aceleași hotărâri se prevede că: "veniturile fiscale și nefiscale reprezentând venituri ale bugetului local se virează în contul bugetului local pe bază de deconturi, centralizatoare după deducerea taxei pe valoare adăugată", iar activitățile din învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional și de sănătate, creșe, spitale, sunt finanțate de la bugetul statului.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate cu repararea pârâta arată că reclamanta nu are dreptul la deducerea TVA-ului deoarece cheltuielile au fost și sunt destinate unor operațiuni scutite de TVA, conform art. 2 alin. 4 din Legea 345/2002.
Cu privire la Municipal pârâta arată că reclamantul nu are dreptul la deducerea TVA-ului potrivit art. 2 alin. 4 din Legea 345/2002, deoarece instituțiile publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile lor administrative, sociale, educatived, culturale, sportive, de ordine publică, de apărare și siguranța statului, pe care le desfășoară în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități percep taxe, redevențe, cotizații sau onorarii. Conform art. 127 alin. 4 din Legea 571/2003 "cu excepția celor prevăzute la alin. 5 și 6, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți".
În ce privește cheltuielile efectuate cu repararea Bibliotecii județene reclamantul nu are dreptul la deducerea TVA deoarece aceste operațiuni sunt scutite de TVA, fără drept de deducere conform art. 9 alin. 1 din Legea 345/2002, art. 2 alin. 4 din aceeași lege.
Reclamantul nu are dreptul la deducerea TVA-ului nici în ce privește proiectul " Bicicleta, votați un oraș mai curat" deoarece facturile de prestări servicii pentru amenajări piste de biciclete și rastele de biciclete nu sunt destinate unor operațiuni taxabile.
În ce privește reparațiile din interiorul O pârâta arată că s-a dedus eronat TVA aferentă lucrărilor de amenajare a aleilor din interior deoarece aceste cheltuieli nu sunt aferente unor operațiuni taxabile conform art. 22 alin. 4 lit. a din Legea 345/2002 și art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003.
Cu privire la achizițiile de imobile în scop de grădinițe reclamantul nu are dreptul la deducerea TVA aferentă achiziționării a două grădinițe de la B și SC . SA O deoarece potrivit art. 6 din contractele de închiriere a imobilelor către unitățile din învățământul preuniversitar prevede:
- alin.1 "finanțarea chiriei datorată potrivit art. 5 din contract se face din bugetul local pe seama creditelor bugetare aprobate cu această destinație potrivit OUG 138/1999";
- alin. 2 "finanțarea lucrărilor de reparații curente, reparații capitale și investiții necesare clădirii închiriate se execută prin grija administratorului, constituind obligația acestuia, pe seama creditelor bugetare aprobate cu această destinație potrivit OUG 138/1999".
Reclamantul nu avea dreptul la deducerea TVA nici privind reparațiile de spitale, școli și grădinițe întrucât achizițiile de materiale, servicii și investiții necesare executării reparațiilor curente și capitale de școli, grădinițe, licee și la unitățile sanitare, deoarece potrivit art. 6 din Contractele de închiriere a imobilelor către unitățile din învățământul preuniversitar arată că "Finanțarea chiriei datorate potrivit art. 5 din contract se face din bugetul local pe seama creditelor bugetare aprobate cu această destinație conform OUG 138/1999", iar la alin. 2 se prevede că "Finanțarea lucrărilor de reparații curente, reparații capitale și investiții necesare clădirii închiriate se execută prin grija administratorului, constituind obligația acestuia, pe seama creditelor bugetare aprobate cu această destinație, potrivit OUG 138/1999".
În ce privește garanțiile de bună execuție pârâta arată că s-a dedus eronat TVA la data virării acestor garanții în contul de garanții și nu la data deblocării acestora, adică la data încheierii procesului verbal de recepție definitivă.
avea o singură opțiune, decontarea integrală a contravalorii lucrărilor de construcții montaj, furnizate de prestatorii de servicii și virarea concomitentă a garanțiilor de bună execuție în conturi bancare indicate de furnizori, închise pentru aceștia și deschise pentru, adică în conturi de garanții.
La termenul din 17.03.2008, în baza prevederilor art. 164 Cod procedură civilă la prezentul dosar a fost conexat dosarul nr.- având ca obiect acțiune în anulare a Deciziei F nr.358/11.12.2007 de soluționare a plângerii împotriva acelorași acte de control- Dispoziția nr.71385/02.03.2007 și Decizia de impunere nr.354/22.02.2007 - solicitându-se admiterea contestației și sub aspectul stabilirii taxei pe valoarea adăugată și sub aspectul contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate, desființarea în totalitate a actelor administrativ fiscale-, ambele emise de B, anularea măsurilor stabilite de organele de inspecție fiscală ale
Prin notele de ședință depuse la dosar reclamantul și-a precizat acțiunea solicitândanularea în partea Deciziei nr.358/11.12.2007 emisă de MEF, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în soluționarea contestațiilor, în sensul admiterii contestației reclamantei și sub aspectul stabilirii taxei pe valoarea adăugată în sumă totală de 5.240.468 și pe cale de consecință desființarea actelor subsidiare emise, respectiv Dispoziția nr.71385/2.03.2007 și Decizia nr.354/22.02.2007 ca netemeinice și nelegale.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr.71385/02.03.2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală pentru controlul efectuat la O și prin Decizia de impunere nr.354/22.02.2007 s-au stabilit obligații fiscale suplimentare în sarcina Municipiului O -Direcția Economică și Direcția Patrimoniu, obligații fiscale de plată în sumă de 5.457.368 RON reprezentând:
Pentru taxa pe valoare adăugată:
- debit suplimentar 3.194.005 RON
- majorări de întârziere 2.046.463 RON
Total debit + majorări 5.240.468 RON
Pentru contribuția la asigurările sociale de sănătate reținută de la asigurați:
- debit suplimentar 87.657 RON
- majorări de întârziere 72.072 RON
- penalități de întârziere 8.766 RON
pt.impozitele cu reținere la sursă
Total debit+ accesorii 168.495 RON
Pentru vărsămintele de la persoane juridice, privind persoanele cu handicap:
- debit suplimentar 28.600 RON
- majorări de întârziere 19.805 RON
Total debit + majorări 48.405 RON
Împotriva actelor administrativ- fiscale menționate mai sus, reclamantul a formulat contestație în temeiul prevederilor art. 175 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, soluționată prin Decizia nr.358/11.12.2007, emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor- F- Direcția generală de Soluționare a Contestațiilor B, decizie prin care s-a dispus:
1. Respingerea ca neîntemeiată a contestației formulată de O pentru suma totală de 5.400.197 lei reprezentând:
- TVA 3.194.005 lei
- majorări de întârziere aferente 2.046.463 lei
- contribuția pentru. asigurări 87.657 lei
de sănătate datorată de asigurați
- dobânzi/majorări de întârziere 58.190 lei
- penalități de întârziere 13.882 lei.
2. Desființarea Deciziei de impunere nr.354/22.02.2007 emisă de reprezentanții B - Activitatea de Inspecție Fiscală pentru suma totală de 57.171 lei reprezentând:
- 28.600 lei- fondul pentru. solidaritate socială pt.persoanele cu handicap
- 16.052 lei- majorări de întârziere aferente
- 3.753 lei penalități de întârziere aferente
- 8.766 lei penalități de 10% aferente contribuției pentru. asigurări de sănătate datorată de asigurați, urmând a se reface inspecția fiscală de către o altă echipă de control pentru aceeași perioadă și aceeași bază impozabilă, ținând cont de prevederile legale aplicabile în speță, precum și de cele prezentate în decizie.
Pentru a pronunța această soluție, în ceea ce privește TVA în sumă totală de 5.240.468 RON (debit suplimentar în sumă de 3.194.005 RON și majorări de întârziere în sumă de 2.046.468 RON), organul de soluționare a contestației a reținut că nu are drept de deducere a TVA aferentă lucrărilor de reparații și investiții efectuate la Bazinul, Municipal, Biblioteca Județeană, la obiectivul Cetate, pentru amenajarea unei piste pentru biciclete, la grădinițe, școli, spitale și aferentă achiziționării unor grădinițe, întrucât aceste obiective nu aparțin persoanei juridice nou înființate, ci au fost încredințate acestea de către Consiliul Local O spre administrare, din administrarea acestora contestatoarea nu a realizat venituri, iar obiectivele respective nu au fost utilizate pentru operațiunile sale taxabile.
În cauză a fost efectuată o expertiză judiciară contabilă, în raportul de expertiză, consultantul fiscal a concluzionat că în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare, este o instituție publică de interes local și, totodată, în conformitate cu prevederile Legii 213/1998 și Legii 215/2001 are calitatea detitular al dreptului de administrare.
De asemenea, același expert consideră că potrivit prevederilor OUG 17/2000, Legii 345/2002 și Legii 571/2003, este opersoană impozabilă din punctul de vedere al TVA care are dreptul si obligația de colectare și deducere a TVA.Totodată, expertul contabil precizează că reclamantaa dedus în mod legal TVA-ulîn efectuarea de cheltuieli pentru repararea, pentru repararea ui Municipal, pentru repararea Bibliotecii Județene, pentru efectuarea lucrărilor pentru amenajări piste biciclete, rastele pentru biciclete în cadrul proiectului " bicicleta, votați un oraș mai curat", pentru efectuarea de reparații și întreținere a obiectivului Cetate, pentru achiziționarea de materiale, servicii și investiții în vederea reparațiilor curente și capitale la grădinițe, școli, licee și pentru garanțiile de bună executare privind calitatea lucrărilor de construcții, montaj,bugetul statului nefiind prejudiciat.
Instanța reține că potrivit prevederilor art.22 alin. 4 lit. a din Legea 345/2002 privind TVA, " Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de TVA au dreptul de deducere a TVA aferentă bunurilor și serviciilor destinate realizării de: a) operațiuni taxabile".
De asemenea,art.145 alin. 3 din Codul fiscalconferă explicit numai persoanelor impozabile dreptul de deducere a TVA aferente achizițiilor: "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă: a) TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să-i fie prestate de o altă persoană impozabilă", iarart. 141 alin. 3 din același codprevede că activitățile de închiriere, arendare sau concesiune pot deveni operațiuni taxabile prin opțiune.
Din aceste prevederi legale rezultă că, pentru a deduce TVA trebuia să îndeplineascădouă condițiicumulative, respectiv:
a)să fie persoană impozabilă(reclamanta are această calitate, recunoscută odată cu eliberarea codului d e înregistrare fiscală de BR- );
b)să desfășoare o operațiune taxabilă.
Instanța consideră că expertul contabil a reținut corect calitatea de persoană impozabilă și de instituție publică a având în vedere prevederile art. 2 alin. 4 și 5 din Legea 345/2002 privind TVA și prevederile art. 127 alin.4-7 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, conform cărora instituțiile publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile pe care le desfășoară în calitate de autorități publice, cu excepția cazului în care tratarea lor ca persoane impozabile ar produce distorsiuni concurențiale.
nu desfășurat activități în calitate de autoritate publică, deoarece potrivit art.120 din Constituția României, autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală, sunt consiliile locale și primarii, care funcționează ca autorități administrative autonome, ci a desfășuratoperațiuni taxabile, respectiv de închiriere, aplicându-se astfel prevederile art. 2 pct. 5 din HG 348/2003 privind modificarea și completarea unor metodologii fiscale, precum și ale art. 141 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, conform cărora orice persoană impozabilă poate opta pentru taxarea operațiunii de închiriere imobile.
Mai mult, organele fiscale interpretează greșit noțiunea de "administrare", care nu poate fi interpretată în sens strict din punct de vedere "etimiologic", deoarece noțiunea de "dare în administrare" a unor imobile în condițiile și în temeiul Legii 213/1998 trebuie interpretată și explicată sub aspectul drepturilor și obligațiilor izvorâte din dreptul de administrare, ca efect al dării în administrare a bunurilor din domeniul public, în temeiul unei hotărâri de guvern sau a consiliului județean sau local (art. 12 alin. 2 din Legea 213/1998).
În consecință în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ cu raportare la prevederile art. 175 și următoarele din Codul d e procedură fiscală, art. 22 alin. 4 lit. a) din Legea 345/2002 și art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, instanța va admite acțiunea precizată a reclamantului Consiliul Local - Administrația Imobiliar O, va anula în parte Decizia nr.358/11.12.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B sub aspectul stabilirii TVA în sumă totală de 5.240.468 RON constând din debit suplimentar în sumă de 3.194.005 RON și majorări de întârziere în sumă de 2.046.468 RON, va anula Dispoziția nr.71385/02.03.2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală ale B- Activitatea de Control Fiscal, în partea privind TVA-ul, va anula Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.354/22.02.2007, emisă de B- Activitatea de Inspecție Fiscală, pentru suma reprezentând TVA.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâții în solidar la plata sumei de 14,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând taxe de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE acțiunea precizată formulată de reclamantul Consiliul Local - Administrația Imobiliar O, cu sediul în O, P-ța -, nr.1, jud. B împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în O, str. -, nr.2-4, jud. B și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5.
Anulează în parte Decizia nr.358/11.12.2007 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B sub aspectul stabilirii TVA în sumă totală de 5.240.468 RON constând din debit suplimentar în sumă de 3.194.005 RON și majorări de întârziere în sumă de 2.046.468 RON.
Anulează Dispoziția nr.71385/02.03.2007 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală ale B- Activitatea de Control Fiscal, în partea privind TVA-ul.
Anulează Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.354/22.02.2007, emisă de B- Activitatea de Inspecție Fiscală, pentru suma reprezentând TVA.
Obligă pârâții în solidar la plata sumei de 14,6 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând taxe de timbru.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01 iunie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red. Sent.
În concept la 10.06.2009
Tehn.red./5 ex
11.06.2009
1. reclamantul Consiliul Local - Administrația Imobiliar O - O, P-ța -, nr.1, jud. B
pârâții
2.Direcția Generală a Finanțelor Publice B- O, str. -, nr.2-4, jud. B
3. Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Administrare Fiscală, - B,-, sector 5
predate la exp. la 11.06.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu
