Contestație act administrativ fiscal. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--18-06-2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 103
Ședința publică din 29 ianuarie 2009-02
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta recurentă T împotriva încheierii din data de 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, avocat în substituirea avocatului iar în reprezentarea pârâtei intimată - consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea încheierii pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimata.
S-a respins cererea pentru declanșarea procedurii de înscriere în fals.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
In ceea ce privește proba testimonială precum și proba privind efectuarea unei expertize tehnice instanța a constatat că disp.art.305 proc.civ care interzic producerea de probe noi în recurs cu excepția înscrisurilor sunt dispoziții imperative față de care instanța a respins cererea de probațiune formulată de reprezentantul intimatei;
Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale instanța a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă fiind astfel incidente disp.art.29 al.6 din L 47/92 deoarece intimata a invocat ca și motiv de neconstituționalitate acela că din interpretarea prev. art. 15,21,24 și 30 din OG 2/2001 precum și ale art. 190 al.2 OG 92/2003 se desprinde ideea că contravenientul are sarcina de a-și proba nevinovăția în fața instanței de judecată fiindu-i încălcat astfel dreptul la prezumția de nevinovăție precum și faptul ca sarcina probei îi aparține petentului,agentul constatator fiind liber să constate contravențiile iar ulterior este scutit de orice sarcina a probării sarcinilor și sancțiunilor îndreptate împotriva contravenientului. Se desprinde astfel ideea că motivul de neconstituționalitate invocat nu privește textul de lege criticat ca atare ci aplicarea acestuia, aspect care potrivit art 2 al.2 si 3 din L 47/92 excedează competenței instanței de contencios constituțional.
Astfel potrivit art. 2 al.2 din L 47/92 sunt neconstituționale prevederile actelor care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, alin 3 al aceluiași articol stabilind ca instanța constituțională se pronunța numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.
Văzând și disp.art.126 al.1 din Constituție potrivit cărora justiția se înfăptuiește prin J și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege și văzând totodată practica constanta a Curții Constituționale care a statuat în repetate rânduri ca nu intră în atribuțiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanțele judecătorești întrucât controlul judecătoresc se realizează exclusiv în sistemul căilor de atac prevăzute de lege ( Decizia 56/31.01.2008) instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, aflându-se în fața unei excepții de neconstituționalitate inadmisibilă contară prev. art. 29 cu raportare la art. 2 din Legea nr. 47/92.
Susținerile intimatei legate de pronunțarea deciziei Curții Constituționale nr. 51/31.01.2008 nu pot fi reținute în cauză, întrucât decizia respectivă consacră neconstituționalitatea Legea nr. 187/99 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste precum și ale art. II și V din OUG 16/2006 de modificare a acestei legi. Nu poate fi identificată nici o similitudine între jurisdicția exercitată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și cea a instanțelor judecătorești unde faza de judecată și soluționarea căilor de atac se realizează cu respectarea principiilor contradictorialității, a publicității dezbaterilor, a respectării dreptului la apărare li a dreptului persoanei la un proces echitabil iar sarcina probei în procesul contravențional este marcată de unul dintre principiile ce stă la baza dreptului administrativ și anume acela al prezumției de valabilitate si temeinicie de care se bucură un act administrativ de autoritate (cum este în speța procesul verbal de contravenție). Această prezumție nu schimbă sarcina probei contravenientul fiind obligat să probeze doar cele susținute prin plângerea contravențională iar agentul constatator având la rândul său obligația de a motiva actul administrativ de autoritate emis.
Sub aspect procedural, instanța a mai observat totodată că intimata a invocat și în fața instanței de fond cererea de sesizare a Curții Constituționale cererea de sesizare fiind respinsă de prima instanță situație în care intimata avea posibilitatea declarării recursului prev. de art. 29 al.6 din L 47/92.
În ceea ce privește cererea privind declanșarea procedurii falsului instanța reține că intimata a înțeles să se înscrie în fals în contra ordinelor de deplasare nr. 35 și 36 emis la 21.06.2005 precum și împotriva certificatului de expertiză 510 eliberat la 15.04.2005 de către CN Imprimeria Națională SA. Conform art. 180-184.proc.civ. procedura falsului poate fi folosită în cazul înscrisurilor autentice care în privința constatărilor personale ale agentului instrumentator fac dovada până la declararea falsului.
În speță instanța a reținut că certificatul de expertiză 510 emis de CN Imprimeria Națională SA are caracterul unui act emis de o autoritate publică centrală în vederea executării în concret a legii iar pentru controlul legalității operațiunilor consemnate în acest certificat de expertiză intimata are la îndeamnă calea acțiunilor judiciare directe în acest sens.
Referitor la ordinele de deplasare 35 si 36/21.06.2005 s-a observat că intimata i-a indicat ca autori ai falsului pe numiții și, ce au calitatea de agenți constatatori ai contravenției consemnate în PV de contravenție atacat în condițiile în care a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială a organelor fiscale din A în constatarea contravenției. Ori, în acest context instanța a reținut că se află în cazurile ce pot declanșa procedura falsului, întrucât nu este vorba despre constatări personale ale agentului instrumentator nefiind contestate semnătura și ștampila persoanei ce avea competența de a emite un ordin de deplasare. Chestiunea necompetenței teritoriale ale agenților constatatori reprezintă o apărare de fond ce urmează a fi analizată de instanța în contextul disp.art.304 ind 1.proc.civ.
În aceste condiții instanța a respins și cererea privind declanșarea procedurii de înscriere în fals.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
În fapt a invocat în fața Tribunalului Timiș în dosarul nr- excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, 21,24,20 din nr.OG 2/2001 și 190 aliniatul 2 din nr.OG 92/2003 privind dreptul agenților constatatori de a constata și aplica sancționarea contravențională precum și de a dispune măsura confiscării, în raport cu art. 16, 21,24,49, 124, 126 din Constituția României.
Tribunalul Timiș le-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale în data de 28.05.2008, ca fiind inadmisibilă, deși prevederile legale atacate întrunesc condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992:
Condițiile impuse de lege pentru a ridica în fața instanței judecătorești o excepție de neconstituționalitate sunt îndeplinite respectiv excepția ridicată de ei privind articolele arătate ca fiind neconstituționale are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât dacă i s-ar admite excepția ridicată, contravenientul nu ar mai avea obligația să aducă probe în fața instanței de judecată și de asemenea, i s-ar respecta dreptul constituțional al prezumției de nevinovăție, motiv pentru care consideră că este îndeplinită prima condiție cerută de art. 29. Cea de-a doua condiție, respectiv aceea că obiectul excepției invocate să nu fi fost constatat ca fiind neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, este îndeplinită de asemenea.
Recursul de față este întemeiată pentru considerentele mai jos reținute.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că în speță, prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, în sensul că prin interpretările date actului de sesizare s-a substituit Curții Constituționale.
Și aceasta întrucât, în situația în care instanța de judecată este investită cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale, are obligativitatea, în sensul celor dispuse în art. 29 din legea nr. 47/1992, să procedeze la verificarea cererii sub două aspecte:
Sub un prim aspect, se impune ca instanța să stabilească dacă actul normativ contestat în procedură prealabilă de Legea nr. 47/1992 este sau nu incident în privința fondului cauzei, iar sub cel de-al doilea aspect aceeași instanță va verifica dacă obiectul excepției invocate a făcut sau nu obiectul vreunei decizii anterioare pronunțate de Curtea Constituționale prin care să se fi constatat neconstituționalitatea actului normativ vizat.
Drept urmare, având în vedere faptul că prima instanță nu a clarificat cele două aspecte mai sus menționate, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 5.pr.civ. că admiterea recursului de față, să caseze încheierea atacată și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de T, împotriva încheierii din 28.05.2008, dată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Casează încheierea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
-
Red./10.03.2009
Tehnodact / 2 ex./12.03.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș -,
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
