Contestație act administrativ fiscal. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 107
Ședința publică din 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta " ", cu sediul în S,-, jud. S în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în S,-, județul
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 18 mai 2009.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta " " S în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat anularea certificatului de atestare fiscală nr. 20883 din 23.05.2005 emis de către pârâtă, obligarea pârâtei la întocmirea unei noi fișe fiscale din care să fie scăzută suma echivalentă cu 357.000 USD, și suspendarea plății obligațiilor bugetare până la scăderea sumei echivalente cu suma de 357.000 USD.
În motivarea cererii a arătat că a plătit bugetului de stat cu titlu de taxe și impozite suma de 5,3 milioane USD și solicită restituirea prin compensare a sumei de 357.000 USD, ca urmare a nerespectării înlesnirilor la plată precizate în contractul de privatizare, încălcându-se astfel disp. art. 969 și 970 Cod civil.
În conformitate cu disp. art. 49 din nr.OUG 26/2004 pentru societățile comerciale privatizate anterior apariției nr.OUG 26/2004 se aplica înlesnirile din contractul de privatizare.
Contractul de privatizare a fost încheiat în temeiul art. 56 din Legea nr. 77/1994, care prevede următoarele înlesniri: reducerea cu 50% a impozitului pe profit pe toată durata achitării în rate sau a rambursării creditelor, dividendele fiind neimpozabile pe aceeași durată.
În susținerea cererii a anexat nr.OUG 26/2004, adresa nr. 15297/29.11.2004, contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 367/13.07.1995, calculul facilităților conform art. 50 din Legea nr. 77/1994, situația datoriilor la 18.06.2005, extrase din Legea nr. 77/1994, nr.OUG 88/1997, Legea nr. 137/2002, Cod civil, nr.OUG 26/2004, Decizia nr. 194/2000 și Decizia nr. 2530 a Curții Supreme de Justiție.
Prin întâmpinare, pârâta Sas olicitat ca reclamanta să timbreze cererea cu taxa de timbru aferentă sumei de 375.000 USD, întrucât unul din capetele de cerere formulate prin acțiune vizează restituirea acestei sume.
Pe fond consideră cererea de anulare a fișei fiscale și cea de suspendare inadmisibile având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 82 alin.1 din nr.OUG 92/2003, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului de stat general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală sau, b) prin decizie emisă de organul fiscal în alte cazuri.
Fișa fiscală despre care reclamanta face vorbire în cerere și care reprezintă evidența debitelor și plăților efectuate de contribuabil nu reprezintă un act administrativ în accepțiunea art. 1 din Legea nr. 554/2004 și nu a generat în sarcina reclamantei obligația de a achita bugetului de stat suma de 357.000 USD; pe cale de consecință și cererea de suspendare este inadmisibilă.
Pe de altă parte, mai arată pârâta că actul de privatizare nr. 367/1995 invocat și depus de către reclamantă la dosar nu conține nici o clauză în sensul prevederilor art. 49 din nr.OUG 26/2004, care să justifice incidența acestui text legal, iar adresa B, anexată la cerere reprezintă doar un punct de vedere al acestei autorități.
Răspunzând la întâmpinare, reclamanta a reiterat susținerile din cererea introductivă și a arătat că certificatul de atestare fiscală reprezintă un act administrativ iar acțiunea sa se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Prin încheierea de ședință din 14.10.2005 instanța a calificat capătul al doilea de cerere din acțiunea reclamantei drept o "acțiune în restituire", evaluabilă în bani, astfel încât a pus în vedere reclamantei să o timbreze.
Prin sentința nr. 742 din 08.12.2005 Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil capătul de cerere vizând anularea fișei fiscale și a anulat ca netimbrată cererea de restituire a sumei de 357.000 USD.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat în motivarea recursului că, fișa fiscală este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 iar în ce privește restituirea sumei de 357.000 USD pârâta nu a respectat hotărârile judecătorești prin care era obligată la radierea unor datorii ale sale astfel că au fost evidențiate în fișa fiscală.
Prin decizia nr. 330 din 29.06.2006 Curtea de APEL SUCEAVA - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis recursul și a casat sentința, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, fișa fiscală este un act administrativ fiscal în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 41 din Codul d e procedură fiscală, respectiv este emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea dreptului și a obligației fiscale.
Cu privire la cererea de restituire a sumei de 357.000 USD s-a reținut că, odată ce s-a stabilit că fișa fiscală este act administrativ, acest capăt de cerere nu se mai impune a fi timbrat separat.
Totodată, instanța de recurs a subliniat necesitatea administrării unei probe cu expertiză tehnică contabilă.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Suceava la data de 14.07.2006 sub nr. 2771.
Prin încheierea de ședință din data de 07.12.2006 s-a admis proba cu expertiza contabilă.
Prin sentința nr. 2666 din 07.09.2007 Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cererii de față în favoarea Curții de APEL SUCEAVA.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că, față de concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, soluționarea litigiului este de competența Curții de APEL SUCEAVA.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de APEL SUCEAVA, la data de 07.11.2007 sub. nr-.
La termenul de judecată din 03.12.2007 reprezentantul pârâtei a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii motivat de faptul că certificatul de atestare fiscală are o valabilitate de 30 de zile, precum și excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Prin încheierea de ședință din data de 14.01.2008 instanța a respins ca nefondate excepțiile. Prin decizia nr. 330 din 29.06.2006 Curtea de APEL SUCEAVAa stabilit în mod irevocabil că fișa fiscală reprezintă un act administrativ în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, interpretare ce se impune acestei instanțe în virtutea art. 315 Cod procedură civilă, iar procedura prealabilă a fost realizată cu privire la fișa fiscală, înscris care constituie reflectarea în baza de date a pârâtei tocmai a conținutului certificatului de atestare fiscală contestat în prezenta cauză. Cât privește excepția lipsei de obiect, obiectul analizei instanței îl reprezintă tocmai legalitatea înscrierilor din certificat pe perioada în care a fost valabil și a produs consecințe juridice.
Urmare a cererilor părților în cauză s-a admis proba cu o nouă expertiză tehnică contabilă, în vederea verificării legalității înscrierilor din certificatul de atestare fiscală, fiind numit expert.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 367 din 13.07.1995 încheiat între și reclamanta " ", în baza legilor privatizării societăților comerciale nr. 55/1995 și nr. 77/1994 societatea a cumpărat un nr. de 63693 acțiuni.
Invocând nerespectarea prevederilor art. 50 din Legea nr. 77/1994 reclamanta a solicitat anularea certificatului de atestare fiscală nr. 20883 din 23.06.2005 emis de S și restituirea sumei de 357.000 USD achitată în mod necuvenit bugetului de stat.
În scopul verificării legalității înscrierilor din certificatul de atestare fiscală s-au efectuat două expertize tehnice contabile, una de către expert, iar alta de către expert, concluziile acestora fiind opuse.
Expert concluzionează că, toate obligațiile evidențiate în certificatul de atestare fiscală sunt de fapt plăți nedatorate bugetului de stat, ca efect al nerespectării legilor privatizării și nu reprezintă un titlu de creanță, astfel că reclamanta a achitat în plus către bugetul de stat suma de 729.203 USD, ce se impune a fi restituită (fila 22-23).
Față de felul creanțelor înscrise în certificatul de atestare fiscală, raportate la disp. art. 50 din Legea nr. 77/1994, concluziile acestui raport de expertiză nu sunt de natură a forma convingerea instanței, astfel că urmează a fi înlăturate.
Cea de-a doua expertiză întocmită de către expert, căreia instanța urmează a-i da eficiență, concluzionează la polul opus, respectiv că obligațiile fiscale evidențiate în certificatul de atestare fiscală nr. 20883 din 23.06.2005 emis de S reprezintă titlu de creanță conform dispozițiilor legale.
Astfel, arată experta că, obligațiile fiscale evidențiate în certificatul de atestare fiscală nr. 20883 din 23.06.2005 emis de Administrația Finanțelor Publice S, corespund obligațiilor declarate de societate prin declarația nr. 100 înregistrată sub nr. 41158 din data de 21.04.2005 și reprezintă obligații de plată la bugetul general consolidat aferent lunii martie 2005 și declarației nr.100 înregistrată sub nr. 42304 din data de 23.05.2005 ce reprezintă obligații de plată la bugetul general consolidat aferent lunii aprilie 2005.
Potrivit prevederilor nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, în materie de colectare a creanțelor fiscale și Ordonanței nr. 281/2004 ce aprobă modelul și conținutul declarației 100, coroborate cu obligațiile prevăzute de Codul fiscal prin declararea acestor obligații, obligațiile fiscale evidențiate în certificatul de atestare fiscală nr. 20883 din 23.06.2005 reprezintă titlu de creanță.
Pe de altă parte, în conformitate cu disp. art. 50 din Legea nr. 77/1994, pe toată durata derulării contractului de vânzare cumpărare acțiuni, societatea beneficiază de reducere cu 50% a impozitului pe profit aferent acțiunilor dobândite și scutirea de la plata impozitului pe dividende aferent acțiunilor, or certificatului de atestare fiscală contestat, excluzând suma de 146.812.000 lei, cuprinde datorii ale societății către bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru șomaj, fond de risc accidente de muncă și boli profesionale ce nu fac parte din categoria înlesnirilor avute în vedere de acest text legal.
De urmare, se reține că, obligațiile evidențiate în certificatul de atestare nr. 20883 din 23.06.2005 au la bază un titlu de creanță conform dispozițiilor legale în materia colectării creanțelor fiscale, constând în declarațiile depuse de reclamantă și înregistrată la organul fiscal.
Cât privește suma de 156.632 lei RON menționată în certificatul de atestare fiscală nr. 20883 din 23.06.2005, ca amânată la plată, prin referatul pârâtei nr. 44464/10.08.2005 s-a propus scăderea din evidența fiscală a contribuabilului, operațiune realizată prin borderoul cu același număr și din aceeași dată.
Pentru toate aceste considerente, instanța constată că certificatul de atestare fiscală nr. 20883 din 23.06.2005 respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de dispozițiile legale în vigoare în această materie, iar creanțele fiscale evidențiate au la bază un titlu de creanță, astfel că cererea de anulare a acestuia este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
În ce privește celelalte capete de cereri ale reclamantei, vizând pretenții materiale, raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 admisibilitatea acestora s-ar justifica doar în măsura în care ar deriva din nelegalitatea actului dedus judecății.
Însă, cum certificatul de atestare fiscală a fost legal emis, urmează a fi respinse ca nefondate și pretențiile materiale ale reclamantei.
Văzând și disp. art. 274 Cod procedură civilă.
În numele Legii,
HOTĂRĂȘT E:
Respinge acțiunea reclamantei " ", cu sediul în S,-, jud. S în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în S,-, județul S, în totalitate ca nefondată.
Obligă reclamanta " " S, să plătească pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, suma de 4.636 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 4/19.05.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela
