Contestație act administrativ fiscal. Sentința 107/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 107
Ședința publică de la 12 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta - T, cu sediul în-, jud. G, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, consilier juridic, lipsă fiind reclamanta -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Întrebat fiind, reprezentantul pârâtei declară că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei precizează că pentru considerentele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - SRL T în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamant a solicitat anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 4181/13.06.2008 și a Deciziei de impunere fiscală nr. 135/16.06.2008 emise de autoritățile pârâte precum și a Deciziei nr. 91/15.08.2008 prin care a fost soluționată contestația acesteia împotriva actelor de impunere.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că cele reținute de organele fiscale nu corespund realității si că pe parcursul controlului nu s-a putut apăra deoarece arhiva cu documentele justificative originale a fost ridicată de către inspectorii gărzii financiare și că multe documente au fost afectate de inundație. Tot datorită acestor împrejurări, nu a fost la data controlului dată nici descărcarea de gestiune pe anul 2007. Reclamanta s-a referit în concret în acțiunea sa la operațiunile efectuate în privința - SRL, SRL, SRL și SRL, susținând că este irelevant faptul că aceste societăți nu aveau abilitatea de a emite facturi și nici nu au avut activitate.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Aceasta a depus la dosarul cauzei Raportul de inspecție fiscală din 13.06.2008 precum și decizia de impunere fiscală din care rezultă că au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă de - lei reprezentând TVA, majorări de întârziere și penalități.
Reclamanta nu a propus administrarea nici-unui mijloc de probă în dovedirea susținerilor sale.
Prin întâmpinare autoritatea pârâta a solicitat respingerea acțiunii, susținând că verificarea a fost corect efectuată și că sumele imputate reclamantei constituie corecta sa datorie bugetară.
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este nefondată urmând să o respingă ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta nu a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de respingere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Verificând constatările organelor fiscale, curtea constată că atât decizia de impunere fiscală cât și dispoziția de soluționare a contestației întrunesc condițiile de generale de validitate așa cum sunt ele definite de disp art. 86 și 211 din proc. fisc.
Pe fond, constatările organelor fiscale sunt corect fundamentate pe constatările acestora, necombătute prin nici-unul dintre mijloacele de probă la care fac trimitere dispozițiunile art. 49 și urm. Din proc. fisc.
Privitor la suma de 368.530 lei TVA colectat asupra soldului scriptic la data de 31.12.2007, reclamanta nu a făcut nici-o probă privitoare la existența și realitatea acestuia, susținerile sale rezumându-se la aspecte conjuncturale. Aceeași susținere a fost făcută și în privința sumei de 117.203 lei TVA pentru care organele fiscale nu au acordat dreptul de deducere. Aceeași situație rezultă din analiza sumelor stabilite subsecvent raporturilor pe care reclamanta le-a avut cu societățile comerciale SRL, și SRL, nici-una dintre acestea constatându-se că nu erau active și nici nu puteau emite facturi.
Atât în decizia de impunere cât și în dispoziția de soluționare a contestației toate sumele au fost corect individualizate și analizate de către organele fiscale, reclamanta necombătând cu nici-o dovada justețea acestora.
Or, potrivit art. 65 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele sale care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal.
Cum instanța nu a constatat nici din oficiu un motiv pentru desființarea actelor fiscale contestate, curtea urmează să respingă acțiunea de față ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - T, cu sediul în-, jud. G, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE G, cu sediul în G,-, jud. G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /15.07.2009
Dact. 5 ex./20.07.2009
Com. 3 ex.__________________
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
