Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1082/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1082/
Ședința publică din 04 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta - -, cu sediul în G,-, jud.H, împotriva sentinței nr.1617/3.07.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal se prezintă recurenta - - prin reprezentant, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul-intimat Municipiul Gad epus întâmpinare(20 -25 dosar), iar reclamanta-recurentă a depus răspuns la întâmpinare și notă de concluzii(28 - 31 dosar)
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante - - solicită admiterea recursului în conformitate cu duisp.art.304 pct.7 și 9.pr.civ. modificarea în întregime a hotărârii în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției și deciziei emise de primarul mun.G ca nelegală și desființarea licitațiilor organizate nelegal asupra imobilului-locuință de serviciu a directorului societăți recurente, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1617 din 3 iulie 2008, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea formulată de reclamantul - G privind anularea dispoziției nr. 272/2008 emisă de primarul municipiului G și a adresei nr. 3949 din 9 mai 2008.
Prima instanță a reținut că reclamanta atacă de fapt în acțiune în contencios administrativ pe care o intitulează "contestație la executare", o dispoziție a primarului prin care acesta numește, în baza atribuțiilor sale, comisia de licitație a bunurilor sechestrate de la - G, care este tocmai reclamanta. Motivul îl reprezintă faptul că toți membrii comisiei de licitație ar fi în conflict de interese cu -. Instanța a constatat că procedural, dispoziția emisă este legală întrucât Primarul municipiului G fiind organul de conducere al creditorului bugetar, are totodată în atribuțiile sale și emiterea unei asemenea dispoziții. În plus, pornind de la prevederile art. 39 pct. b Cod procedură fiscală, s-a concluzionat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența vreunui conflict de interese, cel puțin sub aspectul vreunui avantaj sau dezavantaj. În ceea ce privește lipsa semnăturii secretarului pentru legalitatea dispoziției, instanța a avut în vedere că din moment ce atribuția de emitere a dispoziției aparține primarului, avizarea de către secretar nu este obligatorie.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu rec de către - G, prin administrator, invocându-se art. 304 pct. 9 și 7 Cod procedură civilă și solicitându-se modificarea în sensul admiterii contestației și anulării dispoziției nr. 272 din 30 aprilie 2008 și a deciziei nr. 3949 din 9 mai 2008 ale Primarului municipiului G, desființarea licitației organizată nelegal la data de 5 mai 2008.
În motivare s-a arătat că primarul municipiului Gao rganizat licitația bunurilor mobile ale - fără să aibă la bază un titlu legal că deși a solicitat, nu i s-a arătat decizia de organizare a licitației și că, recunoscând cele 3 persoane numite în Comisia de licitație, a formulat contestație cu obiecțiuni invocând excepția de incompatibilitate prevăzută de art. 39 lit. b și e din Codul d e procedură fiscală, deoarece cei trei sunt funcționari publici la Primărie și deci sunt interesați material din cota de 15% din încasări conform OG nr. 92/2003.
Recurenta a precizat că i s-a respins fără temei contestația prin interpretarea greșită a prevederilor Legii nr. 215/2001 și aplicarea greșită a prevederilor art. 39 cpt. b și c și art. 141 și 227 pct. 4 și 6 din Codul d e procedură fiscală.
S-a susținut că vătămarea dreptului recurentei rezidă tocmai din atingerea adusă dreptului de proprietate asupra bunurilor recurentei, care au fost puse în licitație, fără un titlu legal, subliniindu-se și faptul că secretarul a refuzat avizarea Dispoziției emise de Primar.
Pârâta intimată Primăria municipiului Gaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, motivând că procedura de valorificare a bunurilor sechestrate în contul creanțelor fiscale datorate de societatea recurentă, are drept temei OG nr. 92/2003, având la bază titlul executoriu nr. 51/23911/2007 și somația nr. 51/23910/2007 comunicat societății debitoare la data de 18 2007. Referitor la Dispoziția nr. 272/2008, s-a făcut precizarea că ea a devenit executorie după ce a fost comunicată membrilor comisiei, nefiind necesară comunicarea ei terțelor persoane, iar lipsa semnăturii secretarului se datorează absenței pe motiv de boală a secretarului și, de altfel, nu afectează valabilitatea actului.
Intimata a contestat și existența vreunui conflict de interese în ceea ce-i privește pe membrii comisiei, subliniind faptul că recurenta dorește doar să tergiverseze procedura de executare a creanțelor fiscale.
Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, susținându-și argumentele prezentate și în cererea de recurs, precizând că punerea în vânzare a imobilului s-a făcut fără bază legală, cu scop de îmbogățire fără justă cauză a Primăriei.
Analizând hotărârea atacată, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat, dar pentru alt motiv decât vreunul dintre cele invocate de recurent și anume unul de ordine publică, legat de competența materială de soluționare a cauzei deduse judecății.
Instanța de fond a omis să-și verifice competența materială, în condițiile în care a fost sesizată cu o contestație la executare silită împotriva deciziei nr. 3949/2008 și a deciziei nr. 208/2008. Trebuie pornit de la faptul că decizia nr. 208/2008 este emisă de Primarul municipiului G prin care a numit comisia de licitație a bunurilor sechestrate ale - Prin contestația la licitație publică formulată de contestator la 5 mai 2008 și adresată Primăriei (fila 4 dosar fond) se invocă incompatibilitatea membrilor comisiei, precum și lipsa unui titlu valabil, făcându-se și referire la art. 379 Cod procedură civilă.
Prin adresa nr. 3949 din 9 mai 2008, Primarul răspunde contestatoarei că decizia de numire a comisiei este un act administrativ al Primarului și nu un act de executare la care să aibă acces părțile, că pentru soluționarea excepției de incompatibilitate să se adreseze instanței de executare și că asupra valabilității titlului, doar instanța competentă se poate pronunța.
Chiar dacă în adresa nr. 3942/2002 Primarul i-a recomandat contestatoarei să se adresez pentru decizia de numire a comisiei de licitație instanței de contencios administrativ iar contestatoarea a urmat această cale, instanța trebuia să-și verifice competența prin prisma prevederilor art. 39 și 40 Cod procedură fiscală. Invocând o stare de incompatibilitate a membrilor comisiei de licitație, practic debitoarea a înțeles să recuze funcționarii publici pretins a fi în conflict de interese, caz în care conducătorul organului fiscal al organ ului fiscal ierarhic superior trebuia să decidă de îndată, decizia de respingere putând fi atacată la instanța judecătorească competentă, așa cum rezultă din textul art. 40 alin. 5 Cod procedură fiscală. Se observă că acest articol nu face trimitere la instanța de contencios administrativ, ci la instanța competentă, ceea ce înseamnă că trebuie să se țină cont de faza procedurală administrativ în care a intervenit pretinsa stare de incompatibilitate. Fiind vorba de o executare silită, de organizarea unei licitații, este evident că instanța competentă este instanța de executare și anume judecătoria competentă teritorial, nu instanța de contencios administrativ, altfel, s-ar fi prevăzut în mod expres că decizia prin care se soluționează recuzarea, adică starea de incompatibilitate invocată de debitul urmărit, este act administrativ susceptibil de a fi atacat pe calea contenciosului administrativ. De altfel, și în adresa nr. 3949/2008, Primarul, deși la pct. "a" pentru atacarea deciziei de numire a comisiei precizează că dacă se consideră prejudiciată de decizie, contestatoarea are la dispoziție calea contenciosului administrativ la pct. "b" deja menționează "instanța de executare". Indiferent de conținutul adresei, instanța trebuia să stabilească în raport cu normele legale incidente competența sa materială.
În cuprinsul contestației la executare silită, așa cum de altfel o și intitulează recurenta, contestatoare, se indică în mod expres textul art. 40 pct. 4 Cod procedură fiscală, precum și prevederile art. 39, precizându-se că a cerut recuzarea celor trei membrii ai comisiei de licitație iar în concluzie solicită "concomitent" și desființarea licitațiilor din 5 mai 2008 "și următorii".
Verificarea modului în care Primarul municipiului Gas oluționat cererea de recuzare, precum și condițiile desfășurării licitației, nu sunt de competența instanței de contencios administrativ ci a instanței de executare, care este Judecătoria Gheorgheni.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 304 pct. 3 coroborat cu art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare instanței de executare, respectiv Judecătoria Gheorgheni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatoarea - G, formulat împotriva sentinței civile nr. 1617 din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare pe fond, instanței de executare, respectiv Judecătoriei Gheorgheni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-12.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
