Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1082
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L, împotriva sentinței civile nr.308/PI/CA/17.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent, lipsă mandatar iar în reprezentarea pârâtei - recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 24.07.2009 note de ședință din partea pârâtei - recurente, un exemplar comunicându-se mandatarului reclamantului - recurent. De asemenea, tot prin registratura instanței s-a depus la data de 08.10.2009 întâmpinare din partea reclamantului - recurent la recursul formulat de pârâtă, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtei - recurente.
Mandatarul reclamantului - recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâtei - recurente depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Mandatarul reclamantului - recurent solicită admiterea recursului său, restituirea taxei achitate cu dobânda fiscală aferentă de la data de 13.09.2007 și până la data restituirii efective, și respingerea recursului formulat de pârâtă.
Reprezentantul pârâtei - recurente pune concluzii de admitere a recursului L și de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.308/PI/CA/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș În dosar nr- instanța a admis cererea în parte formulată de reclamant și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 9.747 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare precum și dobânda legală calculată din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 14.08.2007, a fost cumpărat din Germania, autoturismul marca Mercedes Benz cu nr. de identificare - care a fost înmatriculat în România pe numele reclamantului sub nr. - (filele 9, 10 și 12). Pentru înmatriculare reclamantul a plătit în temeiul art.2141Cod fiscal o taxă specială în cuantum de 9.747 lei conform chitanței seria - nr.- din 13.092.2007.
S-a arătat că reclamantul a solicitat restituirea acestei plăți la data de 12.11.2008, Administrația Finanțelor Publice L comunicându-i că taxa poate fi restituită numai în parte (adresa nr.68987/17.11.2008).
Starea de fapt este necontestată, litigiul fiind determinat de aprecierile diferite pe care părțile le fac cu privire la dispozițiile legale, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din întâmpinare. Reclamantul a considerat că nr.OUG50/2008 nu este incidentă în cauză deoarece nu se poate aplica la situații juridice anterioare intrării ei în vigoare pe când pârâta apreciază că ordonanța amintită este incidentă în cauză iar reclamantul este îndreptățit să primească doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare instituită prin ordonanță.
În considerentele sentinței s-a arătat că la data plății (13.09.2007) taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art.2141- 2143Cod fiscal
Potrivit art.2141al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr.4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art.2142alin.2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
În acord cu o practică unitară și constantă, tribunalul a apreciat că taxa impusă reclamantului încalcă prevederile art.90 din Tratatul pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul a menționat că dispozițiile nr.OUG50/2008 pot fi interpretate în sensul că restituirea doar a unei părți din taxă împiedică implicit restituirea întregului (căci, potrivit unei reguli de interpretare acceptate în practică și doctrină,qui dicit uno, negat de altero). Această modalitate de a înțelege textul legal ar conduce însă la aplicarea lui retroactivă (tribunalul a recunoscut că este una firească, dar subliniază că nu este mai mult decât o interpretare deoarece ordonanța nu dispune explicit în acest sens). Astfel, dacă dispozițiile nr.OUG50/2008 s-ar aplica unei situații juridice născute anterior, respectiv la data plății taxei, și ar împiedica instanța să analizeze dacă taxa era sau nu percepută legal raportat la dispozițiile legale în vigoare în acel moment, atunci ea s-ar aplica retroactiv, cu încălcarea principiului de drept care interzice retroactivitatea legii, principiu unanim recunoscut, consacrat constituțional și cu forță juridică superioară regulii de interpretare amintite.
Așadar, tribunalul a reținut că o parte a taxei se cuvine a fi restituită pentru că nr.OUG50/2008 dispune în acest sens iar diferența va fi restituită pentru că taxa încalcă dispozițiile Tratatului
În ce privește cererea referitoare la dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art.124 alin.1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau l art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum în speță sunt incidente dispozițiile art.70, termenul va fi de 45 de zile și va începe să curgă de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire (12.11.2008).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice L, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Reclamantul în motivarea recursului arată că hotărârea atacată este greșită, instanța de fond nepronunțându-se pe toate capetele de cerere și nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Se mai arată că taxa achitată a fost impusă ilegal, deoarece autoturismul second-hand cumpărat din Germania a fost înmatriculat prima dată în ziua de 02.09.2003 în, fiind discriminat cu acest impozit pe care nu îl plătea dacă ar fi cumpărat același autoturism înmatriculat în România, solicitând ca pârâta să-i restituie taxa achitată și dobânzile la aceasta.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.5, 7 și 9, art.312 alin.3 Cod procedură civilă și art.148 alin.2 Constituția României.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice L în motivarea recursului a arătat că a ridicat excepția prematurității și inadmisibilității cererii raportat la nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de nr.OUG50/2008 și normele metodologice de aplicare. În condițiile apariției nr.OUG50/2008 și a prevederilor art.11 din acest act normativ, doar după parcurgerea procedurii instituite în acest sens conform nr.HG686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG50/2008 și emiterea unei decizii de restituire petentul având posibilitatea de a se adresa instanței de judecată în condițiile legii.
Se mai arată că acțiunea este și tardiv formulată raportat la prevederile Legii nr.554/2004, art.7 și 11 și la prevederile art.207 alin.1 Cod procedură fiscală, arătând că petentul a semnat la achitarea sumei talonul corespunzător chitanței contestate în data de 13.09.2007, depunând cererea de restituire doar în data de 12.11.2008 și acțiunea de chemare în judecată în data de 24.11.2008, cu depășirea tuturor termenelor legale prevăzute atât în Legea nr.554/2004 cât și la art.207 alin.1 din Codul d e procedură fiscală.
Menționează că prevederile nr.OUG50/2008 au fost elaborate ținându-se seama de respectarea normelor de drept comunitar invocate în acțiunea ce face obiectul cauzei de față, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene.
Cu privire la dobânzile acordate, se solicită a se observa că sunt încălcate prevederile art.124 coroborate cu art.70 și art.117 alin.1 lit. f) din Codul d e procedură fiscală, în sensul că dobânzile nu pot fi acordate decât în cazul depășirii termenului de 45 de zile după obținerea dreptului de restituire prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În drept au fost invocate dispozițiile nr.OUG50/2008, nr.HG686/2008, Codul d e procedură civilă, Codul d e procedură fiscală, Legea contenciosului administrativ.
Pârâta - recurentă a formulat note de ședință prin care solicită respingerea recursului formulat de reclamantul, arând că solicitarea acestuia de calculare a dobânzii de la data plății este nelegală și nu ține seama de prevederile art.124 coroborate cu prevederile art.70 din Codul d e procedură civilă.
Reclamantul a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâta Administrația Finanțelor Publice L solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând recursurile de față, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând să le respingă pentru următoarele considerente:
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea constată că în mod corect prima instanța a respins aceasta excepție.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.- din 13.02.2007 eliberată de Trezoreria L, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul L, a sumei de 9.747 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Mercedes Benz, achiziționat din Germania, iar ulterior, la data de 12.11.2008, reclamantul a înregistrat cererea de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ la această solicitare, prin adresa 68987/17.11.2008.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Curtea constată că procedura prealabilă a fost respectată prin formularea de către reclamant a unei cereri de restituire a sumei achitată, după cum am menționat mai sus în considerentele deciziei.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului paratei și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Totodată Curtea constată că soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale, prin raportare la prevederile Codului d e procedură fiscală, și anume art.124 este legală.
Curtea constată că solicitarea reclamantului din cererea de recurs de acordare a dobânzilor legale aferente, conform prevederilor Codului civil, este contrara dispozițiilor legale în materie. Totodată Curtea constată că reprezentantul reclamantului, în concluziile pe fond în fața instanței de recurs a solicitat plata dobânzilor legale conform dispozițiilor codului d e procedură fiscală, deci astfel cum a decis prima instanță.
Subliniem că articolul 10 din nr.OG9/2000 prevede că dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni -, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Astfel fiind, conform art.124 din nr.OG92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor iar dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Astfel fiind, în acord cu prevederile art.70 din Codul d e procedură fiscală, termenul este de 45 de zile și va începe să curgă de la data înregistrării la organul fiscal a cererii de restituire, și anume de la data de 12.11.2008.
Prin urmare, dobânda datorată de către pârâtă reclamantului urmează să fie calculată conform prevederilor articolelor menționate din nr.OG92/2003, care, față de caracterul special al dispozițiilor, se aplică cu prioritate.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de reclamant și de către pârâta L împotriva sentinței civile nr.308/PI/CA/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08.10.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/26.10.09
TEHNORED:/26.10.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
