Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1098/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--25.07.08
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1098
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Gavrilescu Maria
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta DGFP T și T împotriva sentinței civile nr. 579 din 23.06.2008,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal rest. taxă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului intimat avocat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depus la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 3.10.2008, întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 579/23.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu P T și P T, a obligat pârâta T la restituirea sumei de 6.027 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturism încasată cu CH serie - nr.-/27.03.2007 și a bligat pârâtele în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în suma de 1500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că,rin p. cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.3099 /30/ 01.04.2008, legal timbrată, reclamantul a solicitat în procedura contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâții T și Administrația Finanțelor Publice T, restituirea taxei speciale pentru autoturisme in suma de 6.027 lei.
În fapt, reclamantul relevă că, a achiziționat un autoturism marca BMW model 320 D adus din Germania în anul 2007 și înmatriculat în România, iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa de primă înmatriculare care o apreciază ca nedatorată, discriminatorie și contrar normelor europene.
T și T, prin întâmpinările formulate au solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa de calitate procesuală pasivă a DGFP T, inadmisibilitatea acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorie, în raport de prev.art.7 al.1 din nr.554/2004 si art.117Cod.pr.fiscală, prematuritatea și tardivitatea cererii de restituire a taxei speciale, iar în subsidiar pe fondul cauzei, respingerea cererii ca neîntemeiată, motivând în esență cu aceea că, reclamantul datorează respectiva taxă conform disp.art.214 ind.1-214 ind.3 din nr.571/2003, conform cărora intra sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone, excepție făcând doar acele autovehicule echipate pentru persoanele cu handicap, cele aparținând misiunilor diplomatice, oficiile consulare și membrilor acestora, precum și a altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România, împrejurare față de care, autoturismul în litigiu este supus aplicării și plații taxei de prima înmatriculare prev. de codul fiscal.
Tribunalul, cu privire la excepțiile invocate prin întâmpinare, a reținut următoarele:
Față de excepția de inadmisibilitate a acțiunii formulată de către reclamant dată ca urmare a neefectuării procedurii prealabile obligatorii, sau ca prematură în condițiile OG nr.92/2003, prin înscrisul înregistrat la data de 14.03.2008 la DGFP sub nr.10.555, reclamantul a solicitat, restituirea sumei de 6.027 lei, achitata cu CH seria - nr. -/27.03.2007,iar pârâta Tac omunicat reclamantului răspunsul la cererea adresată în cuprinsul căreia se menționează ca potrivit art.214 ind.1 și ind. 2 din L:nr.571/2003, autoturismul în litigiu intra sub incidența taxei speciale care se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, împrejurare față de care, instanța constată că procedura prealabilă prev. de art.7 al.1 din nr.554/2004 a fost îndeplinita, cat si contestația formulată de reclamantă in condițiile OG nr. 92/2003, ca urmarea răspunsului ca nu exista temei legal pentru restituirea taxei de prima înmatriculare, motiv pentru care și această excepție a fost respinsă.
Nu subzista nici excepția de prematuritate acțiunii în contencios, în raport de disp.art.1 si art.8 din nr.554/2004, conform cărora, "orice persoană care se consideră vătămata într-un drept al său, ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ unilateral sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cererii nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, poate sesiza instanța de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzata".
Or, actul administrativ este definit de art.2 al.1 lit. c din nr.554/2004, ca fiind " actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
A fost de asemenea respinsă și cererea de tardivitate a formulării cererii de restituire a taxei speciale în considerarea prev.art.11 pct.1 si pct.2 din nr.554/2004, acțiunea introductivă fiind formulată în termenul de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii și nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință.
In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T instanța nu contestă faptul că pârâtul nu poate fi obligat la restituirea sumei aflate în litigiu ca efect al admiterii acțiunii, adică, această obligație nu-l vizează în mod direct, însa, având în vedere că taxa de primă înmatriculare este o taxă specială care se face venit la bugetul de stat, acest aspect justifică necesitatea ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă.
Pe fondul cauzei, conform susținerilor reclamantului și înscrisurilor atașate la dosar, instanța a reținut că petentul a achiziționat în cursul anului 2007 din Germania, autoturismul marca BMW model 320 D, pentru care a achitat în contul bugetului de stat suma de 6.027 lei.
Pârâții susțin că suma de 6.027 lei, reprezintă taxa specială pentru autoturisme și vehicule de primă înmatriculare percepută în temeiul art.214 ind.1- 214 ind.2 din nr.571/2003, însă, în cauză este corectă susținerea reclamantului și care urmează a fi însușită de instanță, deoarece taxa de prima înmatriculare prevăzuta de textele de lege precitate, este contrară disp.art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene.
Conform reglementarii naționale la data importului autoturismului se datorează taxa specială cu ocazia primei înmatriculări în România, cuantumul acesteia fiind calculat în funcție de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzut în anexele speciale ale legii însă, esențial rămâne faptul ca această taxă specială este perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora în tara, precum și faptul că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Rezultă astfel o diferență de aplicare a taxei speciale prin introducerea unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse din comunitatea europeana în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țară de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, aceasta taxa nu se mai percepe.
Pe de alta parte, art.148 al.2 si al.4 din legea fundamentală face referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a disp.art.90 al.1 din tratatul privind instituirea comunității europene și ca urmare a efectului direct a acestui text de lege, reglementările art.214 ind. 1 - 214 ind.3 din codul fiscal al României, sunt reglementari contrare prin care legiuitorul parlamentar a încălcat în mod direct disp. art.190 al.1 ale tratatului.
Așa fiind, instanța constată ca art.90 al.1 din tratat face parte de la data de 1.01.2007 din ordinea internă de drept a României, împrejurare față de care reclamantul se poate adresa autorităților administrației publice precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabilii drepturile conferite de aceasta reglementare comunitară europeană și care i-au fost nesocotite și încălcate prin aplicarea reglementarilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile publice române cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2007 din Germania, motiv pentru care în temeiul art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene, art.148 al.2 si al.4 din Constituția României raportat art.1 art.10 și art.18 din nr.554/2004, acțiunea a fost admisă, constatând că taxa a fost ilegal încasată, iar pe cale de consecință a obligat pârâta T să o restituie.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați în solidar la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial, potrivit CH nr.-/17.03.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P T și T, considerând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În principal, pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 6.052 lei achitată de contribuabil la data de 19.10.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule; solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Recurenta PTa solicitat pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a acesteia iar pe fond admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Prin întâmpinare reclamantul recurent a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Recursul este neîntemeiat.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.- /27.03.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 6.027 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, iar ulterior, la data de 14.03.2007, reclamantul a înregistrat sub nr.10.555, cererea de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ la această solicitare.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Sub un alt aspect, Curtea apreciază că în mod corect, prima instanță, a acordat reclamantei dobânzile solicitate, însă întemeiat pe dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală și nu pe dispozițiile Codului civil.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul T, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă și să admită recursul T potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă, constatând lipsa calității procesuale pasive a DGFP T, în condițiile în care între acest pârât și reclamant nu există raporturi de serviciu directe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DGFP T împotriva sentinței civile nr. 579 din 23.06.2008,pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâtei DGFP
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de pârâta T împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâta T față de reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
Red. LC -10.12.2008
Tehnored LM-11.12.2008
2 expl./SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Gavrilescu Maria
