Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1109/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 08.08.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1109
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Gavrilescu Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișinău C, împotriva sentinței civile nr. 249/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat având ca obiect contestație act administrativ fiscal - restituire taxă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea pârâtei recurentă consilier juridic, iar în reprezentarea reclamantului intimat lipsă se prezintă avocat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 9.10.2008, întâmpinare din partea reclamantului intimat,în dublu exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 21.05.2008, reclamantul a cerut anularea Deciziei nr.4 /11.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice Chișineu C și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încasată ilegal, în cuantum total de 3019,26 lei - sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data efectuării plății.
A cerut de asemenea, obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată În motivarea acțiunii reclamantul arată că a achiziționat din Germania un autoturism second hand în cursul anului 2007 și în conformitate cu disp. art. 2141- 2143Cod fiscal, a achitat taxa specială de înmatriculare a autoturismului, deși acesta a fost înmatriculat într-un stat membru
Întrucât taxa percepută este nelegală în raport de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europeană, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei și la plata dobânzilor aferente.
Reclamantul consideră că au fost încălcate prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 04.06.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișineu C, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a procedurii de infringement în condițiile art. 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Prin aceeași întâmpinare invocă excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Arad în soluționarea cauzei, a inadmisibilității și a prematurității acțiunii.
Sub aspectul fondului, s-a solicitat respingerea acțiunii învederând că regimul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit de fapt regimul accizelor prevăzute în Codul fiscală pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import - regim care s-a aplicat până la data de 21 decembrie 2006.
Prin sentința civilă nr.249 din 18.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu C, a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare în cuantum de 3.019,26 lei, achitată cu chitanța fiscală seria - nr.-/14 01 2008, sumă ce va fi indexată cu indicele de inflație de la data plății până la restituirea efectivă, a dispus anularea Deciziei nr.4/11 04 2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice Chișineu C și a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorar de avocat, în sumă de1043,30 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că prin întâmpinare pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Chișineu Cai nvocat excepții, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța a procedat cu prioritate la soluționarea acestora,și a respins excepția de prematuritate a acțiunii reclamantului, datorită faptului că, în speță, actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamant îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul, prin dispozițiile Legii nr. 554/2004 și ale codului d e procedură fiscală, este asigurat prin cererea depusă pentru restituirea taxei, cerere care a fost depusă la sediul pârâtei.
Cu privire la cererea de suspendare a cauzei, invocată de pârâtă în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, până la finalizarea procedurii de infringement de către Comisia Europeană, instanța a considerat-o neîntemeiată și a respins-
Potrivit art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă suspendarea se poate pronunța când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența ori inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, ori în cauză nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Procedura de constatare a încălcării tratatelor comunitare - infringement - gestionată în această fază de Comisia Europeană, este o procedură administrativă, ce are două faze, precontencioasă și faza contencioasă, conform art. 226 din Tratatul Comunității Europene.
În prezent procedura deschisă în privința României, cu privire la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, este în faza precontencioasă și datorită ezitărilor Guvernului român, Comisia nu a finalizat această procedură.
Instanța reține că în procedura de infringement nu se ia nici o decizie asupra existenței ori inexistenței unui drept.
Neîntemeiată este și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad, urmând a fi respinsă și aceasta, pe considerentul că reprezentanții statului se află într-o eroare generală de neînțelegerea dispozițiilor comunitare, judecătorul român este primul judecător comunitar având obligația de a aplica dreptul comunitar, sacrificând, dacă este cazul, o normă națională incompatibilă cu dreptul comunitar. Doar în subsidiar, dacă instanța apreciază că dispozițiile de drept comunitar nu sunt suficient de clare, Curtea de Justiție Europeană devine competentă a decide asupra unei chestiuni prealabile judecății.
Pe fond instanța a apreciat că, esențială pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptarea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României care statuează că prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, este de remarcat că, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și fiind stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referire la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, trebuie constatată supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat ce conchide că prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art. 90 (1) din Tratatul pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismelor de către reclamantă, în cuantum de 3.019,26 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
S-a apreciat că acțiunea reclamantului este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fără temei legal, întemeiat pe art.21 (4) și 117 Cod procedură fiscală.
Într-adevăr, reclamantul a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal, precum și a unui calcul privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat, în formă electronică, în mod public.
A considera că reclamantul nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Din mențiunile anterioare rezultă că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2007 din Germania.
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantului stabilind că taxa în cuantum de 3.019,26 lei a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie și a anulat Decizia nr. 4/11 04 2008 emisă de pârâta.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale până la data plății efective, instanța a constatat că, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datorează dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 1043,30 lei, onorar avocat și taxă de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișinău
Prin recursul formulat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișinău Cas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate.
În motivarea recursului, pârâta recurentă a învederat instanței faptul că Uniunea Europeană, prin organele sale abilitate, respectiv Comisia Europeană, a declanșat împotriva României procedura de "infringement", respectiv procedura privind constatarea încălcării în parte de către România, ca stat membru al a normelor comunitare în vigoare, în speță prevederile art. 90 din Tratatul
În cadrul negocierilor prealabile purtate de către România cu reprezentanții Comisiei Europene, discuțiile au fost axate exclusiv în sensul modificării formulei de calcul a acestei taxe, prin modificarea criteriilor și coeficienților de calcul și ponderii acestora în formula de calcul, în vederea diminuării considerabile a cuantumului final al taxei, și nicidecum în sensul eliminării totale de către România a acestei taxe din Codul Fiscal.
Față de aceste negocieri între reprezentanții României și Comisiei Europene, negocieri care s-au concretizat prin acceptul dat de Comisia Europeană asupra unui proiect întocmit de către România cu privire la această taxă, recurenta apreciază că pronunțarea în acest moment a unei hotărâri în această speță este inoportună cât și nelegală.
Pronunțarea unei hotărâri înainte de intrarea în vigoare a modificărilor legislative privind taxa de primă înmatriculare, așa cum au fost ele agreate de către Comisia Europeană, s-a apreciat că este în acest moment neavenită, existând posibilitatea, ulterior, ca soluția instanței să fie adaptată conform normelor aflate în vigoare și agreate de Uniunea Europeană.
Astfel, văzând mențiunile amintite, recurenta apreciază că soluționarea echitabilă a prezentei cauze, depinde în tot de soluționarea litigiului dintre România și și în acest fel, aceasta solicită suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea definitivă a procedurii de infringement, în condițiile art. 244 aliniat 1, pct. 1 din Codul d e Procedură Civilă.
Recurenta consideră că în cazul în care nu s-ar dispune suspendarea judecării prezentei cauze până la finalizarea procedurii de infringement, s-ar putea produce următoarelor posibile situații:
- pronunțarea unor soluții pe fondul cererilor de restituire a taxei de către instanțele judecătorești naționale, indiferent de soluția adoptată, înainte de pronunțarea unei hotărâri contrare acestor soluții de către de la Luxemburg.
În susținerea cererii de suspendare, recurenta învederează următoarele argumente:
a) Un alt motiv în sprijinul admiterii cererii de suspendare al judecării prezentei cauze până la soluționarea procedurii de infringement îl constituie însuși obiectul prezentei cauze, prin prisma motivelor invocate de către reclamant, raportat la competența materială exclusivă în ceea ce privește soluționarea unor aspecte speciale ale cauzei.
"Art. 234 1) Curtea de Justiție este competentă să hotărască, cu titlu prejudiciar: a) asupra interpretării prezentului Tratat".
Însă, având în vedere faptul că, împotriva României a fost deja declanșata procedura de infringement de către Comisia, în condițiile art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, tocmai cu privire la același obiect, procedura care va fi finalizata printr-o decizie a Curții de Justiție a care va tranșa în mod irevocabil chestiunea stabilirii de către România a taxei de primă înmatriculare prin dispozițiile art. 2141și art.2142din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, recurentaconsideră că nu se mai impune totuși sesizarea Curții de Justiție a cu o cerere de pronunțare a unei hotărâri cu titlu prejudiciar, cea mai judicioasă soluție care se impune în cauză fiind suspendarea judecării prezentei cauze, în condițiile art.244 alin.1 pct.1 din Cod procedură civilă, până la finalizarea procedurii de infringement, soluțiile instanțelor naționale depinzând în tot de soluția pronunțată de către Curtea de Justiție a
De asemenea, dacă instanțelor naționale le-ar reveni competența materială de a se pronunța în chestiunea încălcării tratatelor constitutive ale, recurentaînvederează că astfel însăși procedura de infringement ar deveni inutilă și fără finalitate.
Recurenta precizează în mod expres faptul că nu invocă o necompetanță totală a instanțelor judecătorești naționale romanești de a soluționa prezenta acțiune în întregul ei, așa cum a fost formulată, ci doar de necompetență materială parțială în soluționarea cauzei.
Cât privește efectul direct al dreptului comunitar, care presupune dreptul oricărei persoane de a invoca direct o dispoziție comunitară, inclusiv în fața judecătorului național se susține că în ceea ce privește cazul constatării de către statele membre a obligațiilor care le incumbă acestora în virtutea Tratatului privind instituirea ne situăm într-un caz de excepție de la regulă, respectiv ne găsim în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotărî în astfel de cazuri, conform art.226 și 227 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Pentru aceste motive s-a solicitat suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea definitivă a procedurii de infringement, în condițiile art.244 alin.1, pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Recurenta învederează instanței de recurs faptul că prin sentința pronunțată prima instanță a nesocotit în totalitate apărările invocate de către instituția sa făcând o aplicare greșită a dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Totodată, precizează faptul că alin.2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate s-a susținut că rezultă faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În concluzie, prima instanță prin admiterea acțiunii a făcut o aplicare greșită a legii.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, reținute de prima instanță, recurenta consideră că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existenței acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin.(1) din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Prin urmare s-a motivat că existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
De altfel, a institui obligativitatea plății taxei de primă înmatriculare numai în cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul său un regim fiscal discriminatoriu între persoanele care importă bunuri și cele care aduc în țară bunuri din spațiul comunitar.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, se solicită instanței în principal să nu fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, să fie redus cuantumul acestora, în baza art. 274 Cod procedură civilă care prevăd:
"Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau muncă îndeplinită de avocat."
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 și 9, art.3041Cod procedură civilă; art. 3 lit. m și art. 20 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 146/1997; art. 244 alin. 1 pct.1 și art. 274 Cod procedură civilă; art. 234 alin. 1 din Tratatul E, art. 41, art.117, art.124 și art. 205 din OG nr. 92/2003, republicată; art.2141-2142Cod fiscal; art. 1 alin.5 și art.148 alin. 2 din Constituția României; OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule; G nr.686/2008 privind Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008.
Prin întâmpinarea formulată,reclamantul intimat a solicitat în principal respingerea recursului declarat ca fiind introdus de către o persoană fără calitate procesuală, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Înainte de a trece la soluționarea recursului în concordanță cu dispozițiile art.137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va lua în discuție excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice A invocată de reclamantul intimat și va constata că aceasta este neîntemeiată urmând să fie respinsă.
Astfel, după cum rezultă din preambulul recursului declarat în cauză, Direcția Generală a Finanțelor Publice Aae xercitat calea de atac în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișineu
În ceea ce privește recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișineu C, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că este nefondat urmând să-l respingă pentru următoarele motive:
Referitor la cererea de suspendare formulată de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului A, se constată că este neîntemeiată urmând să fie respinsă. Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. pct. 1 Cod procedură civilă invocate de recurentă,"instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau neexistența vreunui drept care face obiectul unei alte judecăți."
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile suspendării deoarece nu există nici un alt proces în curs de judecată de care să depindă soluționarea prezentei cauze.
Procedura de infrigement nefinalizată încă, este o procedură administrativă iar dezlegarea prezentei cauze nu depinde sub nici o formă de soluția adoptată la finalul respectivei proceduri.
În mod corect prima instanță a respins excepția de prematuritate a acțiunii reclamantului invocată de pârâtă având în vedere că demersul prealabil administrativ la care a fost obligat reclamantul prin art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 a fost îndeplinit prin depunerea cererii de restituire a taxei, cerere înregistrată la pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Chișineu C sub nr.4355/18.02.2008.
De asemenea în mod legal prima instanță a considerat că este neîntemeiată și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Arad, invocată de pârâtă motivând că doar în subsidiar, în situația în care instanța apreciază că dispozițiile de drept comunitar nu sunt suficient de clare, Curtea de Justiție Europeană devine competentă a decide asupra unei chestiuni prealabile judecății.
În ceea ce privește fondul cauzei, art. 11 si art. 148. alin 2 din Constituția României, prevăd supremația legislației Comunității Europene față de reglementările interne, tratatele constitutive ale Uniunii Europene având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor de la alin.2.
.Art. 2411din Codul fiscal prevede incidența taxei speciale - autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv - și modalitatea de calcul al acesteia.
Din 1 ianuarie 2007, România, devenind stat membru al Comunității Europene s-a obligat, conform Constituției României, să respecte reglementările Comunității Europene.
Astfel, art. 90 din Tratatul d l Maastricht. de înființare a Comunității Europene prevede ca:" Nici un stat membru nu poate sa impună, in mod direct sau indirect, asupra produselor altor Membre impozite interne de orice natura in plus fata de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare.
Mai mult, nici un Stat Membru nu poate să impună asupra produselor altor Membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse".
Articolul 90 CE trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii unei taxe prezentând caracteristicile unei Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, instituite prin Codul fiscal român, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/17.07.2006. datorită faptului că această taxă se aplică la achiziționarea de autovehicule second-hand, provenind din alte membre decât Statul R, dar nu și la achiziționarea de autovehicule de ocazie second-hand deja înmatriculate pe teritoriul național.
Această taxă reprezintă un impozit intern asupra bunurilor provenind din membre, fiind instituită astfel în scopul de a proteja alte sectoare de producție, taxa fiind contrară paragrafului II al acestui articol.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată nelegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în cauză.
Curtea reține că sunt nefondate criticile recurentei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că instanța în mod legal a aplicat în cauză dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă,Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișinău C, împotriva sentinței civile nr. 249/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea urmează să oblige pârâta recurentă la plata sumei de 833 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Chișinău C, împotriva sentinței civile nr. 249/18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă pârâta recurentă să-i plătească intimatului reclamant suma de 833 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
GREFIER,
Red. -02.12.2008
Tehnored LM -03.12.2008
2 expl./SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Gavrilescu Maria
