Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1126/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1126
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 3: Pokker Adina
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele recurente Autoritatea Națională a Vămilor B - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice CSî mpotriva sentinței civile nr. 253/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și asistat de avocat, pentru pârâtele recurente se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta recurentă C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta pârâtei recurente, consilier juridic solicită admiterea recursurilor, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Reprezentantul reclamantului-intimat, domnul avocat invocă faptul că cererile de recurs nu sunt motivate, astfel că, solicită respingerea acestora pentru motivele arătate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei. Depune chitanță privind onorariul de avocat.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din data de 03.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.anularea în totalitate a actelor administrative, Decizia nr.240 din 25.01.2008, Proces-Verbal de control nr.239 din 25.01.2008, emise de pârâta 1 precum și anularea Deciziei nr.14 înregistrate sub nr.1335 din 21.03.2008 emisă de pârâta 2 prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului formulată împotriva actelor administrative emise de pârâta 1, acte prin care reclamantul a fost obligat la plata sumei de 36.456 lei reprezentând accize și taxe pe valoare adăugată, ca urmare a neîncheierii în termen a operațiunii vamale la data de 16 august 2008;
2.în urma anulării de către instanță a actelor administrative susmenționate, pe cale de consecință, reclamantul solicită exonerarea reclamantului de plata oricărei sume de bani față de cele două pârâte.
În subsidiar reclamantul a solicitat pe bază de expertiză contabilă, recalcularea taxelor vamale la valoarea reziduală a bunului.
În motivarea acțiunii a arătat că, conform Declarației vamale de tranzit nr.I 5529 din 16.08.2004 care are la bază Autorizația de admitere temporară nr.5175/2004 făcută la Vama Reșița, a fost declarat în regim suspensiv de tranzit autoturismul de teren VW 7L/ 11, serie -, serie motor 02942, an de fabricație 2004, capacitate cilindrică 2461 cmc, culoare gri.
Pentru încheierea acestei operațiuni la vama de destinație Reșița, s-a stabilit termenul de 16.08.2007.
Cum această operațiune nu a fost încheiată de reclamant la termenul stabilit-16.08.2007- Autoritatea Vamală în virtutea dreptului de control ulterior, a procedat la încheierea din oficiu a acestei operațiuni, însă reclamantul a fost obligat la plata taxelor vamale, accize și TVA, în cuantumul sus-menționat, cu încălcarea normelor legale.
Reclamantul a arătat că a încheiat Contractul de leasing pentru acest autoturism cu Societatea de leasing BANK AG în data de 16.06.2004, valoarea actuală a autoturismului fiind de 50.563,36 euro din care 39.494 euro- preț vânzare, 434,36 euro dobânda totală, 6.279,55 asigurare Casco totală, 355,45 euro taxa de administrare, cu o lunară de 955,84 euro-contract de leasing nr.10440/07218.
Termenul de leasing a fost de 3 ani, respectiv 36 luni iar în cuprinsul acestui contract capitolul" Condițiile și terminarea leasingului" s-a stipulat cauza: Contractul poate înceta înainte de termen cu acordul ambelor părți contractante, o astfel de încetare contractului este posibilă numai dacă toate obligațiile rezultate din sau în legătură cu contractul sunt îndeplinite.
La data de 19.09.2006, deci cu un an înainte de expirarea contractului, reclamantul a achitat integral contravaloarea acestui autoturism conform actului emis de Bank, iar la rubrica valoarea restantă inclusiv în prima, se specifică, 0,00 Euro.
Reclamantul a arătat că i s-a întocmit factura proformă pe care a prezentat-o Autorității Vamale la circa 2-3 zile după achitarea integrală a autoturismului solicitând încheierea acestei operațiuni înainte de termen, urmare a achitării integrale a prețului, însă comisionarul vamal de la aceea dată a refuzat încheierea acestei operațiuni, spunând că nu se poate decât la expirarea termenului stabilit, respectiv 16.08.2007.
În conformitate cu art.160 alin.2 din Codul Vamal " termenul maxim în care mărfurile pot rămâne în regim de admitere temporară este de 24 luni. Autoritatea Vamală poate stabili reducerea termenului cu acordul persoanei în cauză".
Prin întâmpinare pârâta C-S a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin procesul verbal de control nr.239/25.01.2008 Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S, a constatat faptul că reclamantul a deschis operațiunea suspensivă de admitere temporară cu exonerarea totală (leasing), cu declarația vamală în detaliu nr. I 5529/16.08.2004 pentru 1 bucată autoturism de teren VW 7L/- serie -, serie motor:/-, capacitate cilindrică: 2461 cmc, an de fabricație 2004, culoare gri.
Reclamantul în calitate de titular al operațiunii, nu a solicitat în termenul acordat de autoritatea vamală, respectiv 16.08.2007, prelungirea termenului de încheiere al operațiunii amintite mai sus, sau plasarea mărfurilor sub un alt regim sau destinație vamală.
În speță sunt incidente și prevederile art.95 și art.120 alin.1 alin.2 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, cu modificările și completările ulterioare unde se stipulează:" Autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat.
Organele vamale au procedat în mod legal și corect la calcularea drepturilor vamale în suma totală de 36.456 lei deoarece reclamantul nu a respectat termenul de 16.08.2007 pentru încheierea regimului de admitere temporară a operațiunii acoperite de declarația vamală în detaliu nr./16.08.2008 și nici nu a prelungit termenul de încheiere a operațiunii în cauză.
În drept pârâta și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr.86/2006 privind Codul Vamal al României Legea nr.141/1997, nr.OG51/1997.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant întrucât reclamantul nu a încheiat în termenul stabilit de către autoritatea vamală, respectiv 16.08.2007, operațiunea vamală suspensivă de admitere temporară deschisă cu declarația vamală în detaliu în baza Autorizației de admitere temporară și a OG51/1997 republicată și nici nu a solicitat în termenul acordat de autoritatea vamală prelungirea termenului de încheiere al operațiunii amintite mai sus sau plasarea bunului sub un alt regim sau destinație, motiv pentru care a fost încheiat din oficiu operațiunea vamală în conformitate cu prevederile legale întrucât taxele vamale și alte drepturi de import datorate statului se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
Prin sentința civilă nr.253/17.03.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul C-S a admis în parte contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții: Autoritatea Naționlă a Vămilor- Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, și în consecință, a anulat parțial Decizia nr. 240/25.01.2008 și procesul verbal de control nr. 239/25.01.2008, emise de pârâta Autoritatea Naționlă a Vămilor- Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Decizia nr.14/21.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, pentru suma de 3876,85 lei, reprezentând Accize, și suma de 25.278 lei, reprezentând TVA, a menținut Decizia nr. 240/25.01.2008, procesul verbal de control nr. 239/25.01.2008 și Decizia nr.14/21.03.2008, pentru sumele de 963,15 lei-Accize și 6.332 lei-TVA și a obligat pârâtele la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a deschis în data de 16.08.2004 la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C-S operațiunea vamală suspensivă de admitere temporară cu exonerarea totală (leasing), cu declarația vamală în detaliu nr. I 5529/16.08.2004 pentru autoturismul de teren VW 7L/- serie -, serie motor:/-, capacitate cilindrică: 2461 cmc, an de fabricație 2004, culoare gri. Autoritatea vamală a acordat ca termen de închidere a operațiunii data de 16.08.2007, indicând acest termen pe declarația vamală.
Reclamantul în calitate de titular al operațiunii, nu a solicitat în termenul acordat de autoritatea vamală, respectiv 16.08.2007, prelungirea termenului de încheiere al operațiunii amintite mai sus, sau plasarea bunului sub un alt regim sau destinație vamală.
Acesta a invocat că nu s-a putut prezenta la autoritatea vamală în termenul prevăzut din motive de sănătate, depunând în acest sens la dosar, în xerocopii, acte medicale.
Împrejurarea că nu s-a putut deplasa o perioadă de timp din motive de sănătate, nu îl exonera pe reclamant de obligația de a se prezenta la autoritatea vamală cu documentele necesare, acesta putând împuternici o altă persoană să îndeplinească aceste sarcini.
Urmare a nerespectării termenului aprobat, în baza art.95 al 2 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data intrării în țară a autovehiculului, unde se stipulează că autoritatea vamală poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat, autoritatea vamală a dispus, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv.
În acest sens, organele vamale au procedat la calcularea drepturilor vamale în suma totală de 36.456 lei, din care suma de 4846 lei reprezintă accize, iar suma de 31.610 lei, TVA, întocmind Decizia pentru regularizarea situației nr. 240/25.01.2008.
Baza de impozitare pentru accize a fost valoarea în vamă a autovehiculului, respectiv prețul acestuia conform facturii proforme nr. 13841/02.08.2004 emisă de Bank AG, de 39.494 euro. Pentru transformarea în lei a bazei de impozitare s-a folosit cursul de schimb valutar valabil la data înregistrării declarației vamale, respectiv 1 euro=4.0898 lei. S-a ajuns la suma de 4.846 lei reprezentând accize, astfel: 39.494 euro X 4.0898 lei = 161.523 lei; 161.523 lei X 3% = 4.846 lei
Pentru calculul TVA baza de impozitare utilizată a fost valoarea în vamă la care s-a adăugat cuantumul accizelor, deci 161.523 lei + 4.846 lei = 166.369 lei; 166.369 lei X 19% = 31.610 lei TVA.
Împotriva Deciziei pentru regularizarea situației nr. 240/25.01.2008 reclamantul a formulat contestație la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, contestație respinsă prin decizia nr. 14/21.03.2008.
Reclamantul a contestat modul de calcul al taxelor, arătând că baza de impozitare utilizată nu este cea corectă deoarece trebuia folosită ca bază de impozitare valoarea prevăzută de art. 27 din OG nr. 51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, respectiv valoarea reziduală a bunurilor, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare.
Susținerea reclamantului este fondată.
Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 51/1997, al 1 "bunurile mobile care sunt introduse în țara de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară,pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale".
(4)" În cazul achiziționării bunurilor introduse în țara în condițiile alin. (1) și (2), utilizatorul este obligat sa achite taxa vamală calculatăla valoarea reziduala a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit contractual o valoare reziduala mai.
Autovehiculul a fost introdus în țară în baza unui contract de leasing încheiat în data de 16.06.2004, cu o durată de 36 de luni, astfel că, pe perioada derulării contractului, acesta s-a încadrat în regimul vamal de admitere temporară, cu exonerarea totală de la obligația de plata a sumelor aferente drepturilor de import.
În data de 19.09.2006 contractul de leasing a încetat prin cumpărarea autovehiculului de către reclamant. În atare situație, reclamantul avea obligația prezentării la autoritatea vamală în vederea încheierii operațiunii vamale suspensive de admitere temporară și stabilirii cuantumului drepturilor vamale conform dispozițiilor art. 27 al 4 din Legea nr. 51/1997, ținând seama că, potrivit dispozițiilor art. 95 al 1 din Legea nr. 141/1997, egimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt regim vamal.
Valoarea reziduală a bunului prevăzută în factura proformă nr. 13841/02.08.2004 (fila 24) a fost de 7898,8 euro, ce reprezintă 20% din valoarea totală a mașinii, astfel că la calculul taxelor de către autoritatea vamală trebuia avută în vedere această bază de calcul.
Folosindu-se această bază de impozitare s-a ajuns la un cuantum al accizelor de 969,15 lei și la un cuantum al TVA de 6.322,09 lei, conform expertizei efectuate în cauză.
Instanța a apreciat că prevederile art. 27 din Legea nr. 51/1997 se aplică indiferent de modul de încheiere a operațiunii vamale, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, întrucât legea nu face distincție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele C-S și V- B prin T, ambele părți solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului cu consecința menținerii măsurilor dispuse prin procesul verbal de control nr.239/25.01.2008, decizia nr.240/25.09.2008 și decizia DGFP C-S nr.14/21.03.2008.
În motivarea recursului declarat de F: C-S se arată că hotărârea primei instanțe este criticabilă întrucât nu a ținut cont de faptul că reclamantul nu a respectat termenul de 16.08.2007 acordat de autoritatea vamală pentru încheierea regimului de admitere temporară a operațiunii acoperite de declarația vamală, în sensul că, nu a dat o altă destinație bunului importat și nici nu a prelungit termenul de încheiere a operațiunii în cauză, motiv pentru care în conformitate cu art.95 alin.1 și 2 din Legea nr.141/1997 aplicabilă operațiunilor în cauză, autoritatea vamală a dispus din oficiu încheierea regimului vamal suspensiv. Baza de impozitare pentru accizele datorate și pentru TVA este valoarea în vamală a bunului, adică, prețul de achiziție al acestuia stabilit conform facturii proforme nr.13841/2.08.2004.
Se mai arată că prevederile art.27 alin.4 din OG nr.51/1997 nu se aplică în cazul încheierii unei operațiunii vamale de admitere temporară (leasing) din oficiu de către autoritatea vamală.
În drept sau invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului declarat de B prin T se arată că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii întrucât în speță operațiunea vamală a fost încheiată din oficiu de către autoritățile vamale caz în care taxele și alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act constatator, iar operațiunea se scoate din evidența biroului vamal. Astfel, baza de impozitare pentru accize este valoarea în vamă la care se adaugă cuantumul taxelor vamale și alte taxe speciale după caz, datorate la momentul închiderii operațiunii.
În drept s-au invocat 399, 304 pct.9, 3041.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul, a solicitat respingerea ambelor recursuri și menținerea hotărârii primei instanțe arătându-se că ambele recurente critică concluziile raportului de expertiză fără să fi solicitat în fața primei instanțe invocarea unei noi expertize.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea primei instanțe este corectă și temeinică întrucât sunt aplicabile dispozițiile art.27 din OG nr.51/1997, iar reclamantul imediat după achitarea integrală a prețului a solicitat închiderea operațiunilor vamale dar a fost refuzat pe considerentul ca aceasta se poate realiza doar la termenul prevăzut în contractul de leasing.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv a art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că cele două recursuri sunt întemeiate, după cum urmează:
Reclamantul a deschis operațiunea suspensivă de admitere temporară cu exonerare totală (leasing) prin declarația vamală în detaliu nr.i 5529/16.08.2004, pentru autoturismul de teren identificat în contractul de leasing depus la dosar, iar autoritatea vamală a stabilit termenul de 16.08.2007 pentru încheierea regimul vamal suspensiv. În condițiile în care reclamantul nu s-a prezenta la termenul acordat, respectiv 16.08.2007 pentru a dovedi plasarea mărfurilor sub alt regim sau destinație vamală și nici nu a solicitat prelungirea termenului de încheiere a operațiunii amintite, autoritatea vamală a încheiat din oficiu operațiunea vamală suspensivă, conform procesului verbal de control din 25.01.2008, iar prin decizia de regularizare nr.240/25.01.2008 a stabilit în sarcina reclamantului o datorie vamală de 36.456 lei din care 4846 lei accize și 31.610 lei TVA.
Împotriva acestor acte fiscale reclamantul a formulat contestație prevăzută de codul d e procedură fiscală, ce a fost respinsă prin decizia nr.14/21.03.2008 emisă de C-S prin care s-a reținut în esență în mod corect operațiunea vamală a fost încheiată din oficiu, iar taxele vamale s-au determinat pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
Raportat la starea de fapt anterior menționată, Curtea reține că, în speță sunt aplicabile dispozițiile art.95 și 120 alin.1 și 2 din Legea nr.141/1997 câtă vreme operațiunea vamală respectivă a fost inițiată sub regimul prevăzut de Legea nr.141/1997, conform art.284 din Legea nr.86/2006.
În condițiile în care autoturismul respectiv a fost declarat în regim suspensiv de tranzit și s-a stabilit termenul de 16.08.2007, pentru încheierea acestei operațiunii la vama de destinație, reclamantul putea solicita în cazul în care în acest interval de timp a dat o altă destinație vamală bunului, scurtarea sau prelungirea termenului inițial conform art.120 alin.2 din Legea nr.141/1997 coroborat cu art.155 alin.1 din HG nr.1114/2001 potrivit cărora regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim primesc în mod legal o altă destinație vamală sau un alt regim vamal.
Susținerile reclamantului potrivit cărora s-a prezentat înainte de data de 16.08.2007 pentru încheierea regimului de tranzit vamal, nu au fost dovedite în cauze, întrucât reclamantul putea face dovada înregistrării la autoritatea vamală a unei cererii prin care solicita încetarea regimului vamal de tranzit însoțită de documentele doveditoare a faptului că autoturismul respectiv, importat în regim de leasing a primit în mod legal o altă destinație legală sau un alt regim vamal prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Dacă reclamantul nu a dovedit efectuarea acestor demersuri până la data de 16.08.2007 cu atât mai mult nu are o justificare de ce nu a procedat ca atare la data de 16.08.2007 cunoscând efectele juridice ce se produceau prin expirarea termenului fixat de autoritatea vamală.
Susținerea acestuia potrivit cărora și-a desemnat un reprezentat legal în acest sens, dar autoritatea vamală a refuzat încheierea regimului vamale pe motiv că trebuia să se prezinte personal titularul operațiunii vamale este fără relevanță juridică întrucât nu s-a dovedit în cauză depunerea unei cererii pentru închiderea operațiunii vamale din partea reclamantului sau a reprezentantului său legal și care să fi fost înregistrată la autoritatea vamală competentă.
În aceste condiții în mod corect autoritățile vamale au procedura la închiderea din oficiu la regimul vamal suspensiv conform art.155 alin.2 din HG nr.1114/2001 și au procedat la stabilirea taxelor vamale pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale pentru acordare regimului vamal suspensiv.
vamale au constat în accize și TVA în sumă totală de 36.456 lei care au fost calculate luând în considerare valoarea în vamă a bunului adică prețul de achiziție al acestuia de 39.494 Euro conform facturii proforme nr.13841/2.08.2004.
Susținerile primei instanțe potrivit cărora se impunea aplicarea art.27 alin.4 din OG nr.51/1997 potrivit cărora în cazul achiziționării bunurilor în leasing utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, baza de calcul neputând fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit în contract o valoarea reziduală mai mică nu pot fi reținute de către instanța de recurs în speța de față, întrucât reclamantul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută la art. 156 din HG nr.1114/2001 în cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal suspensiv, titularul fiind obligat să solicite biroului vamal în evidența căruia se află operațiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau a altei destinații vamale.
În concret, dacă reclamantul pretindea stabilirea taxelor vamale la valoarea reziduală, stabilită prin contractul de vânzare-cumpărare, ca fiind prețul vânzării după achitarea ratelor de leasing financiar, iar nu stabilirea taxelor vamale la valoarea de intrare a bunului, respectiv la valoarea indicată în factura proformă depusă odată cu declararea regimului suspensiv de tranzit, trebuia să procedeze la încunoștințarea autorității vamale cu privire la faptul că bunul importat a primit o altă destinație vamală.
Motivarea primei instanțe, conform căreia dispozițiile art.27 din OG nr.51/1997 se aplică indiferent de modul de încheierea operațiunii vamale, respectiv din oficiu sau la cerere întrucât legea nu distinge în acest sens, nu poate fi însușită de instanța de recurs, întrucât în speță bunul nu a rămas sub regimul vamal inițial, respectiv de bun importat în regim de leasing, ci a fost achiziționat pe parcursul derulării regimului de tranzit suspensiv de către reclamant, aspect ce trebuia adus la cunoștința autorității vamale, întrucât art.27 alin.4 din OG nr.51/1997 face referire expresă la această situație a achiziționării bunului.
În condițiile în care reclamantul nu a procedat ca atare, în mod corect autoritatea vamală a calculat din oficiu drepturile vamale reprezentând accize și TVA prin raportare la valoarea de intrare a bunului și nu la valoarea reziduală, astfel încât, actele administrativ fiscale întocmite sunt legale și temeinice, motiv pentru care văzând și disp.312 alin.3 Cod procedură civilă, fiind în prezenta motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, admițând recursurile declarate de pârâte va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea recurentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenții - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S împotriva sentinței civile nr.253/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul și în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Reșița și Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-P -26.10.2009
tehnored. - 26.10.2009/ 2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Barbă Ionel, Pokker Adina
