Contestație act administrativ fiscal. Sentința 114/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Sentința nr. 114/F/2008 Dosar Nr-
Ședința publică din data de 15 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche judecător
GREFIER - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamanta. în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 1 septembrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 8 septembrie 2008 și din lipsă de timp pentru data de 15 septembrie 2008.
CURTEA
La data de 23.05.2008, reclamanta - - Baf ormulat acțiunea în contencios administrativ prin care a chemat în judecată pe pârâta Direcția Fiscală B, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
- anularea Deciziei de nr. -/14916/30.01.2008 și - anularea Dispoziției nr. 79/15.05.2008.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că:
Aceasta are sediul social și desfășoară întreaga sa activitate în interiorul parcului industrial R, așa cum acesta este delimitat prin Hotărârea de Guvern nr. 1019/2004. Precizează faptul că - - este o filială a - -. împrejurare care rezultă și din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2003 privind privatizarea și construirea parcului industrial pe platforma - R -.
Potrivit dispozițiilor art. 250 (1) pct. 9 și art. 257 (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003, prin efectul legii, nu se datorează impozit pe clădire și terenurile aflate în interiorul parcurilor industriale.
Încălcând dispozițiile legale exprese anterior menționate, Direcția Fiscală Bap rocedat la emiterea deciziei de impunere menționate în vederea perceperii impozitului pe clădirile și terenurile aflate în proprietatea societății reclamante.
Împotriva Deciziei de impunere menționate reclamanta a formulat contestația administrativă, în temeiul art. 205-207 din Ordonanța guvernului nr. 92/2003, invocând art. 250 și art. 257 Cod fiscal și solicitând anularea deciziei ca fiind nelegală. Prin dispoziția nr. 81/7.05.2008 Direcția Fiscală a dispus "respingerea ca neîntemeiată, a contestației formulată de - -".
Consideră că decizia de impunere și, pe cale de consecință, dispoziția de respingere a contestației administrative formulată de societatea reclamantă sunt emise cu încălcarea prevederilor legale.
Se mai artă că pe lângă textele din Codul fiscal trebuie avute în vedere și Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal "Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. l) din Codul Fiscal, se vor avea în vedere prevederile Ordonanței Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale".
Reclamanta a susținut că afirmația Direcției Fiscale în Dispoziția de respingere a contestației nu poate fi reținută deoarece "Conform art. 1 alin. 5 Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat" învederează din nou punctul de vedere al Parlamentului " prevederea de la art. 1 alin (5) reglementează situațiile în care, fără să fie o măsură cu caracter general și nediscriminatoriu, s-ar acord individual anumite facilității fiscale, caz în care măsura respectivă este de natura ajutorului de stat" însă nu este cazul reclamantei, scutirea fiind acordată tuturor parcurilor industriale din România.
În concluzie, reclamanta a susținut admiterea acțiunii față de actele depuse în probațiune și de prevederile legale invocate.
În probațiune reclamanta a depus înscrisurile de la 19-179 dosar, respectiv, Decizia de impunere contestată copie de pe decizia emisă de pârâtă de respingere a contestației nr. 79/5.05.2008, copie de pe contestație formulată la pârâtă, copie de pe actele de constituirea ca parc industrial Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/24.10.2003 și de privatizare a - R - B, Hotărârea nr. 273/ 31.03.2008 a Consiliului Local privind aprobarea facilităților fiscale, Ordinul nr. 255/3.06.2004 privind acordarea titlului de parc industrial - R -, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 65/30.08.2001 privind constituirea parcurilor industriale ( 86 - 160).
În cauză pârâta Direcția Fiscală B prin Întâmpinarea formulată la dosar filele 8-14 dosar, a invocat excepția de necostituționalitate a dispozițiilor art. 250 și art. 257 lit. "l" Cod fiscal Legea nr.571/2003, excepție care a fost soluționat de Curtea Constituțională, prin Decizia Curții Constituționale nr. 764/24.06.2008, în sensul că aceste dispoziții au fost declarate ca fiind constituționale.
La termenul din 3 septembrie 2008, reclamanta a formulat Concluzii pe fond în sensul admiterii acțiunii și anularii actelor administrative fiscale atacate depunând și practică judiciară ( 162 -174).
La rândul ei, pârâta a formulat Concluzii scrise ( 175-179), în sensul respingerii acțiunii și menținerii actelor fiscale atacate.
În ce privește fondul acțiunii pârâta a arătat prin Întâmpinare că atât decizia de impunere cât și dispoziția de respingere a contestației formulată de reclamantă sunt legale și că au fost emise cu respectarea prevederilor Codului fiscal, că de fapt reclamanta nu poate beneficia de aceste scutiri de la plata taxelor și impozitelor pe clădiri și teren, deoarece reclamanta nu se încadrează în prevederile legale pentru a i se acorda și pentru a putea beneficia de acest ajutor de stat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, Decizia de impunere -/14916/30.10.2008 și Dispoziția nr. 79/05.05.2008 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice B - Direcția Fiscală B raportat la prevederile legale aplicabile, reține în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta este filiala a - R - ca parc industrial ( 65 dosar).
Potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 din Codul fiscal " pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii sunt, după cum urmează:: clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii "
Potrivit art. 257 alin. 1, lit. l din Codul fiscal ": terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii"
Având în vedere faptul că reclamanta își are sediul și își desfășoară activitatea în Parcul Industrial R, față de prevederile legale sus menționate instanța apreciază că în mod greșit, neîntemeiat și nelegal pârâta Direcția Fiscală a calculat și impus acesteia prin actul administrativ fiscal atacat - obligarea la plata impozitului pe terenuri și pe clădiri, deoarece conform legii reclamanta este scutită de drept de la aceste obligații fiscale.
Ori, câtă vreme legea nu a fost modificată nu se poate reține ca legală impunerea acestor sume în sarcina reclamantei cu titlu de taxe și impozite pe clădiri și terenuri care sunt afectate activităților din parcurile industriale înființate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.115/2003, Ordonanța nr. 65/2001 și Hotărârea de Guvern nr. 1019/2004.
Față de actele de la dosar și față de prevederile legale, instanța reține că în virtutea prevederilor art. 250 alin. 1 pct. 9 și art. 257 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, reclamanta este scutită prin efectul legii de la plata impozitului pe terenurile și clădirile din parcurile industriale.
potrivit legii aceste impozite, desigur că emiterea deciziei de impunere contestată în cauză cu nr. -/14916/30.01.2008 este nelegală, deoarece:
Reclamanta face parte din cadrul Parcului Industrial R si își desfășoară efectiv, întreaga activitate în perimetrul Parcului, așa cum acesta a fost înființat și delimitat in condițiile Ordonanței 65/2001 (Anexa 6), prin OUG 115/2003 (Anexa 7) privind "Privatizarea Societății Comerciale R - si constituirea parcului industrial pe platforma - R -" si prin HG 1019/2004 (Anexa 8) privind delimitarea Parcului.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal: "Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. I) din Codul Fiscal, se vor avea în 1 vedere prevederile Ordonanței Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, precum și hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale."
In temeiul Codului Fiscal - Legea 571/2003, sunt scutite prin efectul legii de la plata impozitului terenurile si clădirile din parcurile industriale, fapt ce rezultă din dispozițiile:
- art. 250 alin. (1) pct.9, care prevede: " pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii sunt după cum urmează: clădirile din parcurile industriale, științifice si tehnologice, potrivit legii".
- art. 257 alin.(l) lit. l, care prevede: ": terenurile parcurilor industriale, științifice si tehnologice, potrivit legii."-
Rezultă deci ca in virtutea acestor prevederi, reclamanta nu datorează "ope legis" aceste impozite, iar emiterea deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea de către pârâtă a acestor dispoziții legale, astfel încât actul fiscal contestat este nelegal.
Acest lucru rezultă din adresa nr. -/04.09.2007 (Anexa 9) a Ministerului Economiei și Finanțelor, Direcția Generala Impozite - autoritatea suprema in materie fiscala din România se arată că "Potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 coroborat cu art. 257, alin. 1, lit."l" din Codul Fiscal adoptat prin Legea 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, pentru clădirile si terenurile din parcurile industriale, științifice si tehnologice nu se datorează impozit potrivit legii."
Din această adresă rezultă inclusiv punctul de vedere al Ministerului Internelor si Reformei Administrative vis-a-vis de sintagma "potrivit legii" si anume ca: ".face referire la regimul juridic de constituire si funcționare a parcurilor industriale, având rolul de a delimita parcurile industriale constituite prin lege, de celelalte infrastructuri de afaceri"
Instanța reține că prin art. 1 alin. 3 din Codul fiscal se prevede că, în materie fiscală, dispozițiile acestuia prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea aplicându-se dispozițiile Codului fiscal.
O interpretare identica reiese si din adresele Ministerului Economiei si Finanțelor, Direcția Generala Impozite - nr. -/08.01.2007 (Anexa 10) si -/05.03.2007(Anexa 11) solicitată de către Parcul Industrial
De asemenea, potrivit adresei nr. 22/39/26.02.2008 (Anexa 12) a Parlamentului / României - Camera Deputaților, prin care se solicita o interpretare oficiala si autentica asupra art. 250 (1) pct. 9 si 257 lit. 1, art. (3) si 1 (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, se precizează fără a da loc la interpretare că:
- prevederile art. 250 (1) pct. 9 si ale art. 257 lit. "l" din Codul Fiscal reglementează situațiile in care nu se datorează impozite pe clădiri si respectiv, impozit pe teren și că aceasta operează de drept prin efectul legii, nediscriminatoriu in cazul tuturor clădirilor si terenurilor care se încadrează in situațiile respective si nu reprezintă masuri de natura ajutorului de stat;
- prevederea de la art. 1 alin. 5, reglementează situațiile in care, fără sa fie o măsura cu caracter general si nediscriminatoriu, s-ar acorda individual anumite facilități fiscale, caz in care, măsura respectivă este de natura ajutorului de stat si trebuie respectate prevederile legale in materie, respectiv Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale in domeniul ajutorului de stat.
Ori, scutirea prevăzuta de Codul Fiscal reprezintă o măsură cu caracter general, și se aplică tuturor societăților ce sunt înființate in baza legii ca parcuri industriale, iar acest lucru nu distorsionează sau amenință să distorsioneze concurenta prin favorizare selectivă.
Această măsura nu poate fi încadrata ca si ajutor de stat in sensul definiției avute în vedere, ci ea diferă de scutirea legală la plata impozitelor, chestiune supusă analizei în cauza de față.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a depus la Direcția Fiscală, Declarațiile de impunere în conformitate cu prevederile legale ale Codului fiscal.
Așa fiind se reține că, Decizia de impunere emisă de către pârâtă este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale ale Codului fiscal art. 1 alin. 3, care arată că "în materie fiscală, dispozițiile Codului fiscal, prevalează asupra oricăror alte prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea, aplicându-se dispozițiile Codului fiscal ".
De altfel, se constată din actele dosarului că reclamanta a făcut dovada că declarația de impunere depuse de această societate la Direcția Fiscală B, aveau valoarea zero și poartă mențiunea scutit conform art. 250 și 257 Cod fiscal, aspect de care pârâta nu a ținut cont la emiterea actului fiscal atacat, în cauză și respingând în mod nelegal contestația formulată de reclamantă pe cale administrativă cu privire la aceste taxe și impozite.
Față de cele de mai sus se constată că Decizia de impunere nr. -/14916/30.10.2008 emisă de pârâtă, este nelegală, astfel că se impune anularea acesteia pentru nelegalitatea taxelor și impozitelor stabilite în sarcina reclamantei doar cu privire la terenurile și clădirile din parcul industrial.
În consecință, se va anula în parte această decizie de impunere pentru suma de 1.321.749 lei cu titlu de impozit pe clădiri și suma de 26.597 lei cu titlu de impozit pentru terenuri, sume reținute în sarcina reclamantei prin decizia de impunere cu numărul de mai sus emisă de pârâtă.
În ce privește celelalte sume reținute în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere de mai sus, emisă de organul fiscal, față de obiectul acțiunii și de temeiul de drept, instanța constată că acestea nu sunt supuse verificării legalității lor, astfel încât va menține dispozițiile deciziei cu privire la alte taxe și impozite ( pe utilaje, etc.).
Referitor la apărarea formulată de pârâtă prin Întâmpinare și actele depuse la dosar și prin Concluzii scrise, instanța urmează a le înlătura ca neîntemeiate și nelegale numai cu privire la imputarea sumelor cu titlu de impozite și taxe pe clădiri și terenuri, afectate parcului industrial, care așa cum am arătat mai sus, conform legii sunt nedatorate de reclamantă.
Instanța apreciază că în speță nu e vorba de un ajutor de stat acordat reclamantei ci, în cauză sunt îndeplinite prevederile legale din care rezultă că nu se datorează aceste taxe și impozite de către reclamantă.
De altfel, apărarea pârâtei în sensul că, dispozițiile art. 250 și 257 din Legea nr. 371/2003 sunt neconstituționale, s-a dovedit a fi neîntemeiată deoarece Curtea Constituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 764/24.06.2008 a constatat constituționalitatea acestor dispoziții din Codul fiscal.
În sensul admiterii acțiunii, instanța a avut în vedere și practica judiciară, anexată de reclamantă la Concluziile scrise, practică extrasă de pe pagina internet a instanțelor, referitoare la deciziile irevocabile pronunțate de către Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Bacău precum și hotărârile Tribunalului Brașov si Tribunalului Sibiu prin care, in cadrul excepției de nelegalitate a Deciziei de impunere, invocate de reclamante în dosare de contestație la executare, s-au suspus judecății aceleași chestiuni de fond care sunt invocate și în prezenta cauză, respectiv nelegalitatea deciziilor de impunere, prin care acestea au fost obligate la plata impozitelor și taxelor pe terenuri și clădiri cu destinație de parc industrial.
Din soluțiile date de aceste instanțe reiese faptul că în astfel de cazuri, deciziile de impunere sunt nelegale.
Cât privește poziția pârâtei, în sensul că în speță este vorba de un ajutor de stat și nu de o scutire de la plata taxelor și impozitelor prevăzute de lege, instanța apreciază că nu este vorba de acordarea unui ajutor de stat, care este o chestiune total diferită de scutirea legală de la plata impozitelor și taxelor aplicabilă societăților înființate ca parcuri industriale, respectiv cu privire la clădirile și terenurile acestora, tocmai pentru ca ele să-și poată desfășura în bune condiții obiectul lor de activitate pentru care au fost înființate prin actele normative depuse de reclamntă la dosar, susmenționate.
Instanța apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 87 din Tratatul Comunității Europene la Care România a aderat, fapt invocat de pârâtă în apărare, ci se aplică prevederile art. 250 (1) pct. 9 și art. 257 (1) lit. "l" din Legea nr. 571/2003 - Cod fiscal, care prevede că "nu se datorează impozit pe clădiri și terenurile aflate în interiorul parcurilor industriale".
În concluzie, ținând cont de motivele de fapt si de drept expuse mai sus, de înscrisurile din dosar și de practica judiciara depusă la dosar instanța va admite cererea reclamantei și pe cale de consecință va dispune anularea Deciziei de impunere nr.-/14916/30.01,2008 si a Dispoziției de respingere nr.79/05.05.2008 având ca obiect impozitarea terenurilor si clădirilor.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta - - cu sediul în B,-, județ B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B, cu sediul în B,-, județ B, și în consecință:
Anulează în parte Decizia de nr. -/14916/30.01.2008 și Dispoziția nr. 79/15.05.2008, ambele emise de pârâtă, privind suma de 1 321 749 lei impozit pe clădiri și suma de 26 597 lei impozit pe terenuri, sumă reținută în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere cu numărul de mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din data de 15 septembrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. - 15.09.2008
Dact. -16.09.2008/4 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche
