Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1140/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1140
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în F, str.-, nr.3, -.II.28, județul V și de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F,-, județul V, împotriva sentinței nr. 250 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă V prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul reclamant, după care;
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurenții nu au timbrat recursul la valoare;
Reprezentantul recurentei precizează că sunt scutiți de plata taxei de timbru.
Curtea invocă excepția netimbrării recursului formulat de recurentul-reclamant.
Reprezentantul recurentei-pârâte V solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Depune practică judiciară la dosar. Cu privire la recursul recurentului solicită anularea acestuia ca netimbrat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamantul a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 116/5.02.2009 și decizia nr.3/2009 în sensul exonerării de la plata majorărilor și penalităților de întârziere calculate la contribuția datorată la Fondul de Asigurări de Sănătate.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr.250/21.05.2009 a admis acțiunea în termenii formulării.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că potrivit art.1 alin.2 din nr.OUG150/2002, asigurările de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar pe baza unor principii, astfel că persoana asigurată are obligația de a plăti contribuția la fondul de sănătate în cuantum de 6,5% asupra veniturilor realizate.
Reclamantul realizează venituri din cedarea folosinței bunurilor fiind supusă impozitării potrivit dispozițiilor codului fiscal astfel că și obligația de plată a contribuției la fondul de sănătate subzistă în mod legal.
A mai reținut instanța că reclamantul nu a comunicat Casei de Asigurări de Sănătate veniturile realizate, dar cu toate acestea legea nu prevede sancțiuni pentru nedeclararea veniturilor, cu atât mai mult cu cât, nu i s-a creat posibilitatea de alegere liberă a casei de asigurări.
Așa fiind prin neinformarea reclamantului asupra drepturilor și obligațiilor ce-i revin în cadrul asigurărilor de sănătate, Tribunalul a apreciat că nu-i sunt imputabile acesteia necomunicarea veniturilor și cu atât mai puțin în sarcina sa nu pot fi reținute majorările și penalitățile la creanța propriu-zisă, reprezentând contribuția la fond, în condițiile în care acestea apar ca sancțiune pentru neachitarea contribuției la termenul stabilit prin decizie.
Împotriva sentinței a declarat recurs Casa de Asigurări de Sănătate V și invocându-se faptul că este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită legii.
Susține recurenta că potrivit art.4 alin.1 din nr.OUG150/2002 și respectiv art.257 alin.2 din Legea nr.95/2006 orice persoană care desfășoară activități liberale, are calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de sănătate, având obligația potrivit actelor normative menționate să plătească și contribuția la fondul asigurărilor sociale de sănătate aferentă acestor venituri.
Recurenta invocă Ordinul nr.221/2005 și Ordinul nr.617/2007 potrivit cu care neachitarea la termenele scadente a contribuției la fondul de sănătate, dă dreptul la calcularea după aceste termene la dobânzi și penalități de întârziere potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanțelor fiscale.
Instanța de fond deși a menținut obligația de plată a contribuției la fondul de sănătate, a înlăturat obligația de plată a majorărilor și penalităților de întârziere, cu ignorarea dispozițiilor legale citate.
Recursul s-a declarat în termen legal.
În recursul declarat de se susține că nu datorează contribuția la fondul de sănătate pentru că fiind pensionar are dreptul nelimitat la adeverințe de asigurat.
Mai precizează că între părți nu s-a încheiat un contract de asigurare astfel că nu au fost respectate disp.art.211 din Legea nr.95/2006.
Sumele reprezentând fondul de sănătate au format obiectul altui dosar în care au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive și irevocabile astfel cum au fost enunțate în sentința Tribunalului Vrancea.
Câtă vreme obligația principală de plată a fost radiată este evident că nu pot fi reținute majorările de întârziere care rămân fără suport.
Recursul s-a declarat în termen legal.
Recursul este nefondat.
Art.8 din nr.OUG150/2002 stabilește obligația virării contribuției fie de persoana juridică fie de persoana fizică care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenție civilă.
Această obligație revine și persoanelor care exercită profesiei liberale sau celor autorizate să desfășoare activități independente, cum este situația de față.
În această privință, din actele dosarului cu referire principală la cererea de chemare în judecată, se observă că reclamanta a solicitat anularea deciziei emise de V, numai în ce privește plata majorărilor și penalităților la suma calculată și recunoscută ca datorată cu titlu de contribuție propriu-zisă la fond.
Instanța a încuviințat cererea sub acest aspect, iar hotărârea este criticată de recurentă tocmai pentru neacordarea majorărilor și penalităților de întârziere.
Sunt invocate în acest sens două Ordine ale Ministrului de resort.
Potrivit Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă ordinele se emit în baza legii, fiind date în aplicarea și concretizarea ei, fără a face adăugiri sau omisiuni.
Instanța de fond a motivat pertinent că neacordarea majorărilor de întârziere și a penalităților se circumscrie disp.art.15 din nr.OUG150/2002, în sensul căruia, fiecare asigurat are dreptul de a fi informat, cel puțin odată pe an, asupra nivelului contribuției și posibilităților de plată.
Din acest punct de vedere omisiunea V nu-i este imputabilă reclamantei, cu atât mai mult cu cât, legea nu prevede sancțiuni pentru nedeclararea veniturilor.
Pe de altă parte V nu a efectuat procedura de punere în întârziere, care trebuie efectuată în forma stabilită de lege prin notificări, fie printr-o cerere de chemare în judecată.
În ce privește calcularea penalităților de întârziere se constată că legea nu prevede în materia asigurărilor de sănătate, plata acestora.
În mod succesiv art.56 din Legea nr.145/1997 se referă numai la majorări de întârziere, tot asemenea art.55 alin.1 din nr.OUG150/2002 care a abrogat Legea nr.145/1997 și în fine, art.261 din Legea nr.95/2006 care abrogat nr.OUG150/2002 precizează că pentru perioada de întârziere se datorează majorări de întârziere, calculate în condițiile codului d e procedură fiscală.
Din cuprinsul Deciziei nr.32/2008 emisă de V rezultă că au fost calculate majorări și penalități de întârziere la contribuția datorată deși acest act este singurul, în înștiințarea reclamantei asupra obligației de plată a contribuției datorate.
Recursul formulat de va fi anulat ca netimbrat.
Potrivit art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cererile și acțiunile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de această lege și se taxează ca atare.
Pe de altă parte, art.20 alin.1 și 2 din aceeași lege, instituie obligativitatea plătirii anticipate taxelor judiciare de timbru, cel mai târziu până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei cerințe are drept consecință anularea cererii în condițiile art. 20 alin.3, din lege.
Totodată, art.1 din nr.OUG32/1995 instituind obligativitatea plății timbrului judiciar pentru toate cererile susceptibile a fi timbrate cu taxă judiciară de timbru a precizat și sancțiunea neîndeplinirii acestei cerințe în art.9 alin.1, respectiv anularea cererii.
Din verificarea actelor depuse la dosar, rezultă că recurentului i s-a pus în vedere prin citația de la dosar - fila 14- să timbreze recursul cu suma de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Întrucât la termenul de judecată din data de 26.11.2009 s- constatat că recurentul nu satisfăcut această cerință, Curtea văzând dispozițiile legale mai sus citate, urmează să anuleze recursul de față ca netimbrat.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art.312 Cod proc.civilă, va respinge recursul declarat de recurenta ca nefondat și va anula recursul formulat de ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V, cu sediul în F,-, județul V, împotriva sentinței nr. 250 din 21.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
ANULEAZĂ recursul recurentului împotriva aceleiași sentințe ca netimbrat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
Președinte, - - | Pt.Judecător, - - cf.art.261 PREȘEDINTE, | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./14.01.2010
Tehno ZE/18.01.2010
Ex.4
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Dorina Vasile, Mariana Trofimescu
