Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1167/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1167/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva încheierii din data de 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin Încheierea din 24 octombrie 2008, pronunțată în dosarul Tribunalului Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, s-a admis cererea privind suspendarea executării integrale a sumei stabilită cu titlu de obligații de plată în sarcina reclamantei M SRL, prin actele administrative fiscale care fac obiectul acțiunii în contencios administrativ și s-a dispus astfel suspendarea executării deciziei nr. 10 din 5 martie 2008, deciziei de impunere nr. 755 din 28 noiembrie 2007 și nr. 758 din 29 noiembrie 2007 pentru suma de 37.689 lei reprezentând impozit pe profit și foloase nerealizate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Instanța a reținut că prin încheierea din 5 mai 2008 s-a dispus suspendarea executării silite doar pentru suma de 29.967 lei TVA și că prin acea încheiere a omis să se pronunțe asupra suspendării executării silite și pentru suma de 37.689 lei reprezentând impozit pe profit. S-a avut în vedere și că suspendarea executării sumei de 29.967 lei a fost motivată de valoarea mare a obligațiilor de plată stabilite în sarcina reclamantului suplimentar și de faptul că executarea silită ar prejudicia grav interesele reclamantei prin lipsirea acesteia de fondurile bănești necesare desfășurării activității și rambursării creditelor contractate cu partenerii săi de afaceri.
Încheierea de suspendare din 24 octombrie 2008 fost atacată cu recurs de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii de suspendare.
În dezvoltarea motivelor de recurs (art. 304 pct. 9 și 304/1 Cod procedură civilă ) s-a precizat că în mod greșit s-a reținut că instanța prin încheierea din 5 mai 2008, omis să se pronunțe și asupra suspendării executării sumei de 37.689 lei, reprezentând impozit pe profit, deoarece la data de 27 mai 2008 s-a solicitat îndreptarea erorii materiale constând în omisiunea menționării în dispozitiv a suspendării executării sumei respective, dar instanța, prin încheierea din 25 mai 2008 respins cererea de îndreptare a erorii materiale, motivat de faptul că din cuprinsul acțiunii deduse judecății rezultă că se contestă doar suma de 29.967 lei și nu întreaga sumă de 61.639 lei. În condițiile în care reclamanta nu a înțeles să uziteze și de dispozițiile art. 281/2 Cod procedură civilă, recurenta a precizat că în mod neîntemeiat a fost admisă această cerere de suspendare. În plus, s-a invocat faptul că nu s-a făcut pe deplin dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și nici nu s-a făcut dovada depunerii cauțiunii în procent de 20% din cuantumul sumei contestate, considerându-se că suma de 1.000 lei dispusă de instanța de fond reprezintă doar 2,65% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece prin încheierea din 5 mai 2008, instanța reține în considerente că s-a solicitat suspendarea pentru suma totală de 67.656 lei, în dispozitiv se admite cererea de suspendare a ambelor decizii de impunere, dar, din eroare se menționează numai suma de 29.967 lei aferentă deciziei nr. 755 din 29 noiembrie 2007.
Se menționează că în mod firesc ar fi trebuit să recureze încheierea prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, însă s-a optat pentru așteptarea soluției instanței de recurs, neexistând o pentru a formula o nouă cerere de suspendare a executării actului administrativ în dosarul de fond. În contextul în care prin decizia nr. 588/R/24 iunie 2008 Curtea de Apel a respins recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M și a menținut încheierea din 5 mai 2008, s-a făcut precizarea că s-a optat pentru o nouă cerere de suspendare, cea care formează obiectul prezentei căi de atac. S-a achitat o sumă cauțiune și s-a mai învederat că prevederile art. 281/2 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile în speță, deoarece nu suntem în situația în care instanța să nu se fi pronunțat asupra unui capăt de cerere din moment ce cererea a fost admisă în integralitate, dar s-a dactilografiat doar suma dintre componentele sumei totale. În ceea ce privește cuantumul cauțiunii, s-a precizat că prin art. 215 alin. 2 Cod procedură fiscală stipulează depunerea unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate iar instanța a apreciat în mod justificat că plata sumei de 1.000 lei este suficientă.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este fondat.
Sub aspectul cauțiunii, argumentele recurentei nu sunt justificate, deoarece textul legal invocat, de altfel redat în motivarea recursului, prevede plata unei cauțiuni în cuantum de "până la 20%", context în care nedepunerea unei cauțiuni în procent de 20% din cuantumul sumei contestate, nu echivalează cu neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 215 alin.2 din OUG nr. 92/2003. Legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței stabilirea cuantumului, limitând doar nivelul maxim al acestuia.
Recursul pârâtei este însă întemeiat în privința fondului cererii de suspendare, deoarece, în cadrul dosarului având ca obiect anularea actelor administrativ fiscale precizate, respectiv în dosarul nr- reclamanta a solicitat suspendarea deciziei nr. 10 din 5 martie 2008 Direcției Generale a Finanțelor Publice M prin care s-a respins contestația îndreptată împotriva deciziei nr. 755 din 28 noiembrie 2007 și 758 din 29 noiembrie 2008, precum și a rapoartelor de inspecție fiscală. Prin Încheierea din 5 mai 2008, instanța a admis petitul referitor la suspendarea executării actelor administrativ fiscale emise de pârâtă și a dispus suspendarea deciziilor mai sus indicate, "pentru suma de 29.967 lei, reprezentând TVA, contestată de reclamantă". Relevant este că în motivare și precizări reclamanta a susținut că suma de29.967 lei a fost respinsă la rambursare prin nesocotirea dispozițiilor art. 105 din OG nr. 92/2003, iar obligația plății sumei de 37.689 lei este nedatorată. Este adevărat că s-a făcut referiri în considerente la întreaga sumă de 67.656 lei, dar esențial este conținutul dispozitivului. Prin Încheierea din 27 mai 2008, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale pretins de reclamantă a fi strecurată în dispozitiv și anume omisiunea de a fi menționată și suma de 37.689 lei, cu motivarea că, din motivarea acțiunii rezultă că s-a contestat doar suma de 29.967 lei și nu întreaga sumă de 61.639 lei și că, încheierea de suspendare a fost atacată cu recurs iar hotărârea nu poate fi modificată în timpul judecării recursului. Se deduce astfel că, instanța, respingând cererea de îndreptare a erorii materiale, a statuat de fapt că nu s-a aflat în eroare asupra cuantumului sumei pentru acre a dispus a fi suspendată executarea.
Această încheiere de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale, nu a fost atacată cu recurs, deși reclamanta susține în continuare că este vorba de o eroare de dactilografiere. Aspectul procedural respectiv nu mai comportă discuții, fiind clarificat irevocabil prin nerecurarea încheierii respective.
Prin decizia nr. 588/R/24 iunie 2008, Curtea de Apel Târgu -M a respins recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M formulat împotriva Încheierii din 5 mai 2008, prin care s-a admis cererea de suspendare astfel că, hotărârea respectivă a devenit irevocabilă. Ținând cont de faptul că instanța a apreciat că s-a contestat numai suma pentru care s-a dispus suspendarea executării, constatând irevocabil că nu s-a aflat în eroare asupra acesteia și văzând irevocabilă hotărârea de suspendare în modalitatea arătată, instanța de fond nu se mai putea pronunța asupra cuantumului sumei ce s-a cerut a fi suspendată, fără încălcarea principiului autorității de lucru judecat. Însăși reclamanta recunoaște că a cerut a se dispune suspendarea executării pentru întreaga sumă de 67.656 lei, dar instanța a dispus suspendarea executării pentru suma de 29.967 lei reprezentând TVA, astfel că nu se poate susține că obiectul judecății l-ar fi constituit doar suma de 29.967 lei și astfel s-ar putea formula o nouă cerere de suspendare pentru suma de 37.689 lei, așa cum greșit înțelege intimata. Este evident că, instanța investită cu prima cerere de suspendare, deși a reținut că este vorba de 67.656 lei, a apreciat că se impune suspendarea executării doar pentru suma de 29.967 lei, în dispozitiv chiar precizându-se "contestată de reclamantă".
În condițiile în care s-a statuat irevocabil că nu este vorba de o eroare materială, în cadrul recursului exercitat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva hotărârii de suspendare nu s-au invocat și aspectele legate de cuantumul sumei iar reclamanta nu a înțeles să uziteze de prevederile art. 281/2 Cod procedură civilă, apreciind că acest text nu este incident în cazul în speță, trebuind respectat și principiul disponibilității părților în procesul civil, instanța constată că recursul pârâtei este fondat. Instanța de fond a încălcat principiul autorității de lucru judecat, ignorând faptul că cererea de suspendare inclusiv a sumei de 37.689 lei a făcut obiectul unei judecăți irevocabile, în care s-a pronunțat o hotărâre prin care practic s-a limitat, nu printr-o eroare de judecată, cuantumul sumei ce s-a dispus a fi suspendată, potrivit convingerii în aprecierea instanței respective.
Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul că va respinge cererea de suspendare pentru suma de 37.689 lei și va dispune restituirea cauțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva Încheierii din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică încheierea recurată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării deciziei nr. 10 din 5 martie 2008 și a deciziei nr. 755/2007 și 758/2007 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice M și pentru suma de 37.689 lei.
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 1.000 lei consemnată prin recipisa CEC seria - nr. -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-19.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
