Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1171/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1171/R/2008
Ședința publică din 16 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, împotriva Sentinței civile nr. 457 din 14 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată ORTODOXĂ " ", privind și pe pârâta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul reclamantei intimate Ortodoxă " Domnului", avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 10 din dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recursul este formulat și motivat în termen, precum și că a fost comunicat.
La data de 13 mai 2008 s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantei intimate Ortodoxă " Domnului", prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întâmpinare care este însoțită de copia Deciziei civile nr. 627 din 10 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
Declară reprezentantul reclamantei intimate că nu are alte cereri.
Curtea, găsește cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate Ortodoxă " Domnului" solicită respingerea recursului ca nefondat conform motivelor expuse în întâmpinarea depusă pe care le susține oral, fără cheltuieli de judecată. Mai arată că sumele de bani pentru care s-a cerut restituirea de către intimată au vizat lucrări executate deja și că la acel moment partea pe care o reprezintă nu avea de plătit TVA deoarece era scutită, cu precizarea că legea nu se aplică retroactiv.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.457 din 14 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamanta Ortodoxă " Domnului" în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C și Administrația Finanțelor Publice a mun. G și a fost anulată decizia nr. 80614/17.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C și procesul verbal de verificare pentru restituirea TVA din 28.08.2007.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G să restituie reclamantei suma de 1756 lei, reprezentând TVA.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că n trim. IV al anului 2006 s-au executat lucrări pentru construirea, consolidarea, extinderea și reabilitarea de cult ale reclamantei, sens în care au fost emise facturile fiscale nr. -/13.11.2006 și nr. -/08.07.2005, facturi care cuprindeau și taxa pe valoare adăugată și care au fost achitate de reclamantă la data de 10.04.2007, 9.05.2007, 21.05.2007, respectiv 05.06.2007.
În conformitate cu prevederile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003, În vigoare până la data de 31.12.2006, reclamanta a solicitat, la data de 03.08.2007, pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. G, restituirea taxei pe valoare adăugată, respectiva sumei de 1756 lei. Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Gaî ntocmit raportul de verificare pentru restituire TVA nr. 70082/28.08.2007, prin care a respins suma de 1756 lei solicitată la restituire de către reclamantă, motivat de faptul că dispozițiile prevăzute de art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 privitoare la scutirea de TVA pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop nu mai sunt în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Împotriva acestui raport reclamanta a formulat în termenul legal contestație, conte stație care a fost respinsă prin decizia nr. 80614/17.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a judo În considerentele acestei decizii s-a reținut că dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 prin care erau scutite de taxa pe valoare adăugată lucrările de construire, consolidare, extindere, restaurare și reabilitare a de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop au fost abrogate prin dispozițiile Legii nr. 343/17.07.2006, intrate în vigoare cu începere de la data de 01.01.2007. Se mai arată în conținutul acestei decizii că în baza prevederilor art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, aplicabil până la data de 31.12.2006, legiuitorul a emis inițial nr. 230/2004 privind Normele de aplicare a scutirii de taxă pe valoare adăugată pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea și reabilitarea de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop, specificându-se la art. 25 că cererile de restituire depuse vor cuprinde numai taxa pe valoare adăugată din facturile achitate furnizorilor / prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea, astfel încât taxa pe valoare adăugată plătită de agentul economic în cursul trimestrului II al anului 2007 pentru facturi emise în perioada 2005-2006 nu mai poate fi restituită.
Tribunalul a constatat, însă, ca fiind nelegale procesul verbal de verificare și decizia atacată, cu motivarea că potrivit dispozițiilor art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare până la data de 31.12.2006, erau scutite de taxa pe valoare adăugată lucrările de construire, consolidare, extindere, restaurare și reabilitare a de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop. Este real că în aplicarea acestor dispoziții legale a fost emis nr. 230/2004, care prevede a la art. 25 că cererile de restituire depuse vor cuprinde numai taxa pe valoare adăugată din facturile achitate furnizorilor / prestatorilor în trimestrul pentru care se solicită restituirea. Tribunalul constată, însă, că ordinele unui ministru pot fi emise doar pentru a se explicita modul de aplicare a dispozițiilor unei legi și, în nici un caz, nu se pot aduce modificări legii respective prin emiterea unor astfel de ordine. Or, prin condiționarea restituirii taxei pe valoare adăugată de achitarea, în perioada existenței facilității, a facturilor, s-a adăugat la lege, astfel încât aceste dispoziții nu pot fi reținute ca temei al respingerii cererii de restituire formulate de reclamantă. Ceea ce este esențial în soluționarea prezentei cauze, este perioada executării lucrărilor și a facturării acestora, și nu data achitării efective a facturilor. Or, raportat la faptul că lucrările pentru care sau emis facturile menționate mai sus, au fost executate și facturate în perioada 2005-2006, reclamantei îi erau aplicabile dispozițiile legale din acea perioadă, respectiv art. 143 alin. 1. m din Legea nr. 571/2003, așa cum era în vigoare până la data de 31.12.2006. A accepta punctul de vedere al pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C ar conduce, așa cum corect a sesizat reclamanta, la înfrângerea principiului constituțional privind neretroactivitatea legii, ceea ce nu este admisibil.
În consecință, dat fiind faptul că reclamanta a solicitat restituirea sumei de 1756 lei, privind taxa pe valoare adăugată aferentă lucrărilor de construire, consolidare, extindere, restaurare și reabilitare a de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop efectuate și facturate în perioada 2005-2006, cererea acesteia apare ca fiind fondată, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. m din Legea nr. 571/2003 așa cum era în vigoare până la data de 31.12.2006, sub acest aspect neavând relevanță data la care au fost achitate facturile respective, motiv pentru care tribunalul a admis cererea și a dispus în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației și menținerii în totalitate ca legală și temeinică decizia nr.80614/2007 a DGFP
În motivare se arată că prin sentința recurată instanța de fond a admis acțiunea formulată de Mănăstirea Ortodoxă " Domnului", reținând că cererii reclamantei ii sunt aplicabile dispozițiile art. 143 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 571/2003, așa cum era in vigoare până la data de 31.12.2006, si ca, "raportat la faptul ca lucrările pentru care s-au emis facturile de mai sus, au fost executate si facturate in perioada 2005-2006, reclamantei ii erau aplicabile dispozițiile legale din acea perioada". Aceste rețineri sunt eronate si demonstrează necunoașterea legislației in vigoare in materie de TVA si restituire de TVA. Au fost interpretate in mod greșit dispozițiile legale imperative, hotărârea pronunțată fiind nelegala si netemeinica.
In acest sens, potrivit Normelor de aplicare a scutirii de taxa pe valoarea adăugată pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate in acest scop, prevăzute la art.l43 alin. (1) lit.m) din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, aprobate prin Nr. 230/2004 si modificate prin Nr. 1326/2004, in care la art.5 se arata ca:
H (l) Cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată, al cărei model este prezentat in anexa, se depune de către beneficiar la organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice la care acesta este înregistrat ca plătitor de impozite si taxe, trimestrial, pana la finele trimestrului următor celui pentru care se solicita restituirea;(2) Cererile de restituire depuse se vor cuprinde numai taxa pe valoarea adăugată din facturile achitate furnizorilor/prestatorilor in trimestrul pentru care se solicita restituirea".
Prin urmare, agentul economic putea sa solicite restituirea taxei pe valoarea adăugată aferenta lucrărilor pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lăcașurilor de cult religios, executate si facturate până la data de 31.12.2006, cu condiția ca acestea sa fie achitate in trimestrul pentru care se solicita restituirea, iar solicitarea sa fie formulata până la sfârșitul trimestrului următor celui pentru care se solicita restituirea. Aceste cerințe legale sunt imperative, nerespectarea lor ducând la pierderea dreptului de restituire a V.
Deoarece lucrările in cauza, efectuate in perioada octombrie-decembrie 2006 nu au fost achitate in aceasta perioada, organul de control - in mod corect si legal - a reținut faptul ca taxa pe valoare adăugată in suma de 1756 lei nu mai putea fi solicitata la restituire in trim.IV:2006. Restituirea se putea solicita in trimestrul următor, in măsura in care se îndeplinea si condiția achitării lucrărilor. Începând insa cu data de 01.01.2007, acordarea facilității privind scutirea de taxa pe valoarea adăugată aferenta lucrarilor pentru construirea, consolidarea, extinderea, restaurarea si reabilitarea lăcașuri lor de cult religios sau a altor clădiri utilizate in acest scop, nu se mai aplica, întrucât restituirea taxei pe valoarea adăugată aferenta unor astfel de lucrări după data menționată nu mai are baza legala in temeiul căreia sa fie efectuată.
Tinand cont ca nr.230/2004 si nr.1326/2004 au fost emise in baza art.143 alin.1 lit. m) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aplicabile până la data de 31.12.2006, reiese cât se poate de clar ca facilitățile pentru trimestrul II 2007 nu mai sunt in vigoare, datorita modificărilor introduse prin Legea nr. 343/2006 privind modificarea Legii nr. 571/2003, modificări care au dus implicit la abrogarea ordinelor menționate, în consecință, organele de control au procedat in mod corect si legal la respingerea de la restituire a pentru trim.2007, întrucât nu mai exista temeiul legal care sa permită acordarea acestei facilități fiscale.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că acesta este nefundat pentru următoarele motive:
Chestiunea de drept care urmează a fi analizată și de care depinde soluționarea cauzei este aceea dacă dispozițiile art.143 alin.1 lit.m din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare până la data de 31.12.2006 potrivit cărora erau scutite de TVA adăugată lucrările de construire, consolidare extindere, restaurare și reabilitare a lăcașurilor de cult religios sau a altor clădiri utilizate în acest scop sunt sau nu aplicabile reclamantei raportat la data efectuării acestor lucrări, la data facturării lor precum și la data efectuării plății acestora, analiza urmând a se face cu respectarea principiului neretroactivității legii civile, instituit atât de dispozițiile art.15 al.2 din Constituția României, cât și ale art.1 din Codul civil.
Este în afara oricăror discuții că aceste lucrări s-au efectuat în cursul anilor 2005-2006 emițându-se facturile fiscale nr.-/13.11.2006 și nr.-(08.07.2005, facturi care cuprindeau și TVA, achitate de reclamantă la data de 10.04.2007, 09.05.2007, 21.05.2007, respectiv 05.06.2007.
Drepturile și obligațiile fiscale referitoare la TVA s-au născut în anii 2005-2006, iar momentul exigibilității taxei pe valoarea adăugată este acela al facturării lucrărilor și întrucât contractele de executări de lucrări au fost încheiate iar voința părților contractante s-a format pe baza dispozițiilor legale prin care reclamanta era scutită de plata TVA, înlăturarea acestei scutiri începând cu data de 01.01.2007 nu poate afecta drepturile părților, născute sub imperiul legii în vigoare anterior datei de 01.01.2007.
Ca atare este lipsit de relevanță faptul că cererea pentru restituirea taxei s-a depus în trimestrul II 2007, în condițiile în care cererea vizează restituirea de TVA pentru lucrări executate și facturate în anul 2006, când legea prevede scutirea de la plata TVA pentru lucrările de natura celor menționate mai sus și totodată nu prezintă importanță la soluționarea cauzei împrejurarea că lucrările executate și facturate în cursul anului 2006 au fost plătite în trimestrul II 2007 deoarece:plățile vizează lucrări executate și facturate în anul 2006, drepturile și obligațiile referitoare la TVA s-au născut în anul 2006 și nu în trimestrul I 2007.
Pe de altă parte se reține că prevederile Codului fiscal nu impun condiția ca prețul lucrărilor să fie achitat în trimestrul în care acestea s-au efectuat și facturat, iar prin nr.230/2004, modificat prin nr.1326/2004 nu se poate adăuga sau modifica textul legii și nici impune condiții suplimentare neprevăzute în lege, afirmație bazată pe prevederile art.76 din Legea nr.24/2000 potrivit cărora "Ordinele instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Concluzionând deci că faptul generator al obligației de plată al TVA-ului este localizat în timp înainte de data de 01.01.2007, când s-a modificat Codul fiscal, astfel că este firesc că și restituirea TVA-ului să se facă după legea în vigoare la data apariției faptului generator, fiind de neconceput că încasarea taxei să se facă după o lege și restituirea taxei să se facă după altă lege.
Pentru toate aceste considerente raportat la dispozițiile art.312 (1) pr.civ. Curtea urmează a respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 457 din 14 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./03.06.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
