Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1233/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1233
Ședința publică din data de 23 mai 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Eleonora
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta - SRL B-M, împotriva Sentinței civile nr. 3730 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat MUNICIPIUL B-M prin Primar, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză la doua strigare se prezintă reprezentantul reclamantei recurente - SRL B-M, avocat G și consilier juridic, în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Calea de atac promovată este legal timbrată cu suma de 9,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0, 15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la al treilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită iar părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentei depune la dosar, într-un singur exemplar înscrisuri în probațiune reprezentând copia încheierii de carte funciară nr.10203/2008 și copia în extenso a CF nr. 17053 B M, filele 42-48 din dosarul cauzei.
Apărătorul intimatului arată că nu are cunoștință despre conținutul acestor înscrisuri, i s-au comunicat niște copii ale unor sentințe, care privesc imobilele rezultate în urma divizării.
La solicitarea instanței de a comunica și cu reprezentanta intimatului înscrisurile depuse la acest termen, apărătorul recurentei arată că va face demersuri în acest sens, urmând să-i le comunice, după dezbaterea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a recursului.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, pentru motivele expuse pe larg. însă în susținere că, așa cum reiese din extrasele de carte funciară depuse și hotărârile definitive și irevocabile, proprietar asupra terenurilor era societatea SA, societatea recurentă neavând în proprietate aceste terenuri, care nu au fost transmise prin Protocol, odată cu divizarea societății SRL. Mai mult de atât societatea recurentă nu figurează cu în evidențele intimatului cu plata vreunui impozit pe teren.
În ceea ce privește impozitul pe clădiri, așa cum este prevăzut de dispozițiile art.254 alin.2 Cod fiscal impozitul pe clădiri se datorează după data de 10 octombrie 2001, dată la care clădirile au intrat în patrimoniul societăților nou înființate, de către acestea. Mai mult de atât și intimata în cuprinsul Dispoziției nr.2760/2006 arată că impozitul pe clădiri se datorează până la data divizării, sau până la data înființării societăților noi rezultate. Astfel, impozitul calculat începând cu data de 30 septembrie 2002 este ulterior protocolului de divizare, societatea recurentă ne mai având în patrimoniu clădiri, decât Moara din Șomcuta M și situată în-, clădiri aflate și în evidențele Primăriei. Între anii 2004-2006 nu se calculează și nu se plătește impozit de către societate pentru clădiri, acesta fiind achitat de către societățile noi rezultate ca urmare a divizării. Solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinare. În susținere arată că, societatea recurentă figura în evidențe cu o restanță în ceea ce privește plata taxei pe teren, impozitul pe teren și impozitul pe clădirile aflate în proprietate. Astfel, în privința impozitului pe teren, societatea recurentă în mod eronat susține că nu datorează impozit pe teren, deoarece în baza protocolului de divizare aceasta preia și terenurile despre care afirmă că nu sunt în proprietatea sa, chiar dacă nu s-a procedat la întăbularea acestora, divizarea având ca efect transmiterea universală a patrimoniului.
În ceea ce privește taxa pe teren datorată, societatea recurenta a achitat o parte din debitul evidențiat, astfel că și-a recunoscut obligația care le incumbă, având posibilitatea de a contesta întreaga sumă.
În privința impozitului pe clădiri, la data controlului fiscal în patrimoniul societății,10 octombrie 2001, nu se mai găseau decât două clădiri situate pe- și-. Transmiterea dreptului de proprietate pe seama societăților nou constituite nu putea avea loc decât ulterior înscrierii acestora în evidențele registrului comerțului. Referitor la hotărârile depuse, una dintre acestea este ulterioară datei când a avut loc controlul fiscal.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.730 din 3.12.2007 a Tribunalului Maramureșs -a respins acțiunea în contencios-administrativ formulată de către reclamanta B M, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BMp rin PRIMAR.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr. 5.635/22.06.2006 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe clădiri în sumă de 10.299,54 lei, care include și majorări și penalități de întârziere a unei taxe pe teren de 199,37 lei precum și a impozitului pe teren în sumă de 3.267,64 lei, în care sunt cuprinse și accesoriile.
Contestația reclamantei a fost respinsă de către pârât prin dispoziția nr. 2.760 din 10.10.2007.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza contabilă prin care s-a stabilit modalitatea de împărțire a patrimoniului, în urma divizării BMp recum și modalitatea de împărțire a patrimoniului în urma divizării
În baza concluziilor raportului de expertiză, instanța de fond a stabilit că reclamanta datorează impozite pe terenurile și clădirile preluate de la, de la data de 1 iulie 2000, reclamanta înființându-se la data de 12 iunie 2000.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și a anulării actelor administrativ-fiscale atacate.
În motivarea recursului, reclamanta arată că instanța de fond a preluat motivele din raportul de inspecție fiscală și nu a verificat probele administrate în cauză.
A arătat reclamanta că nu a fost niciodată proprietară asupra imobilelor în discuție, ca o consecință a sentinței civile nr. 1.445 din 2.05.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș prin care s-au anulat înscrierile în realizate în urma divizării patrimoniului B
În privința impozitului pe clădiri, reclamanta a arătat că însăși în dispoziție se menționează că acesta se datorează până la data divizării sau până la data înființării noilor societăți rezultate în urma divizării. Or, în raportul de inspecție fiscală, impozitul pe clădiri s-a calculat începând cu data de 30.09.2002, deci după data adoptării protocolului de predare-primire a patrimoniului
Pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Prin raportul de inspecție fiscală din data de 23.06.2006, s-a menționat că s-a procedat la verificarea modului de determinare, evidențiere și vărsare a impozitelor și taxelor locale ale reclamantei pentru perioada 02.10.2002 - 23.06.2006, motivat de faptul că pentru perioada anterioară, prin procesul-verbal nr. 22.377/01.10.2002 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații de plată față de bugetul local pentru o perioadă anterioară, respectiv până la data de 01.10.2002.
Cu privire la taxa pe teren, se menționează textual că"pentru perioada anterioară verificării, societatea datorează la data de 20.06.2006 o taxă teren în sumă de 64,71 lei, majorări de întârziere în sumă de 117,83 lei și penalități de întârziere în sumă de 16,83 lei."
Așa cum s-a arătat, această sumă, inclusă în raportul de inspecție fiscală din 23.06.2006, este datorată pentru perioada anterioară datei de 02.10.2002.
În privința impozitului pe teren, în raportul de inspecție fiscală din 23.06.2006, sunt evidențiate din nou obligațiile de plată față de bugetul local ale reclamantei, cu titlu de impozit pe teren stabilite deja prin procesul -verbal nr. 22377 din 01.10.2002.
Din cuprinsul anexei 1 la raportul de inspecție fiscală rezultă că suma menționată acolo este cea înscrisă în procesul-verbal anterior și la acea sumă au fost calculate accesorii până la data emiterii procesului-verbal de inspecție fiscală din 23.06.2006.
În privința impozitului pe clădiri sunt menționate obligațiile de plată restante și este stabilită, pe lângă obligațiile restante, obligația de plată a impozitului pe clădiri pentru clădirea aflată în B M, str. -, nr. 44, până la data de 01.01.2003, respectiv luna următoare constituirii B M, căreia i-a revenit acel imobil în urma divizării patrimoniului B
Se reține în procesul-verbal de control că în august 2003 reclamanta a vândut clădirea din B M,-, către CO B M și sunt calculate obligațiile de plată pentru perioada dintre luna următoare constituirii și luna următoare vânzării bunului către CO
Așa cum s-a arătat anterior, în raportul de inspecție fiscală sunt evidențiate obligațiile de plată anterioare ale reclamantei, care sunt cuprinse în procesul-verbal nr. 22.377 din 01.10.2002 precum și obligații curente.
Înscrierea obligațiilor anterioare apare ca fiind nelegală, întrucât prin prezentul raport de inspecție fiscală aceste debite sunt actualizate cu consecințe asupra termenului de prescripție a executării creanței bugetare.
În realitate, impozitul pe clădiri și cel pe teren pentru perioada anterioară datei de 02.10.2002 au fost deja stabilite printr-un act administrativ-fiscal care, în condițiile legii, devine titlu executor și care permite organului fiscal executarea silită, în ipoteza neachitării la scadență a debitului datorat.
Organul fiscal nu a realizat o simplă evidențiere a datoriilor bugetare restante ale reclamantei anterioare datei de 01.10.2002, ci a preconstituit încă un titlu executor pentru a proceda mai departe la executarea creanțelor aferente perioadei anterioare datei de 01.10.2002.
Prezentul raport de inspecție fiscală trebuia să stabilească doar obligațiile fiscale ale reclamantei aferente perioadei 02.10.2002 - 23.06.2006, debit plus accesorii, fără a exista o justificare pentru includerea debitului anterior și calcularea accesoriilor acestuia în noul raport de inspecție fiscală întocmit în urma verificării perioadei ulterioare datei de 01.10.2002.
obligațiilor bugetare stabilite prin procesul-verbal din 01.10.2002 sunt datorate în baza legii și a celor constate în acel act administrativ-fiscal, fără a se impune menționarea lor în noul raport de inspecție fiscală.
Astfel, potrivit art. 96 al. 1, lit. a) pr.fisc. inspecția fiscală poate avea un caracter general și reprezintă, în acest caz, activitatea de verificare a tuturor obligațiilor fiscale ale unui contribuabil,pentru o perioadă de timp determinată;("art. 96- Formele și întinderea inspecției fiscale. (1) Formele de inspecție fiscală sunt: a) inspecția fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligațiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;")
De asemenea art. 98 din același act normativ, în privința perioadei supuse inspecției fiscale, arată că aceasta se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale iar potrivit al. 2 al aceluiașiarticol " La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. (1)."
La finalul inspecției fiscale se întocmește raportul de inspecție fiscală care, potrivit art.109 al.2 pr.fiscală. va sta la baza emiterii deciziei de impunere, și în care va fii consemnatăși diferența în plus sau în minus, după caz, față de creanța fiscală existentă la momentul începerii inspecției fiscale.
Așa cum s-a arătat anterior, în speță organul fiscal a reluat rezultatele controlului anterior și a procedat la stabilirea obligațiilor fiscale actuale ale reclamantei prin raportare la cele anterioare. Practic nu s-a realizat o identificre a obligațiilor bugetare curente ale reclamantei ci au fost reiterare cel existente anterior și care au fost deja stabilite.
Față de cele arătat anterior, în temeiul art. 22 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul declarat de reclamanta BMî mpotriva sentinței civile nr. 3.730 din data de 03.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă și dispune anularea parțială a dispoziției nr. 2.760 emisă la 10.10.2006 de Primarul municipiului B M și a raportului de inspecție fiscală din 23.06.2007 privind obligațiile stabilite în sarcina reclamantei, stabilindu-se că aceasta datorează pentru perioada 02.10.2002 - 23.06.2006 impozit pentru clădiri după cum urmează: pentru imobilul clădire din str. -, nr. 44, BMp entru intervalul de timp 01.10.2002-31.12.2002; pentru imobilul clădire din-, BMp entru intervalul de timp 01.10.2002 -31.08.2003.
Cele menționate anterior în privința impozitului pe cladiri reprezintă singur obligație fiscală a reclamantei pentru perioada supusă controlului astfel încât actele admionistrativ fiscale au fost menținute în limitele menționate anterior.
În temeiul art. 274.pr.civ. pârâtul va fi obligat să achite reclamantei 3.000 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de avocat și taxă de expertiză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta "" B împotriva sentinței civile nr. 3.730 din data de 03.12.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "" B
Dispune anularea parțială a dispoziției nr. 2.760 emisă la 10.10.2006 de Primarul municipiului B M și a raportului de inspecție fiscală din data de 23.06.2007 privind obligațiile stabilite în sarcina reclamantei.
Stabilește că aceasta datorează pentru perioada 02.10.2002 -23.06.2006 impozit pentru clădiri după cum urmează:
- pentru imobilul clădire din str. -, nr. 44, BMp entru intervalul de timp 01.10.2002 - 31.12.2002.
- pentru imobilul clădire din-, BMp entru intervalul de timp 01.10.2002 - 31.08.2003.
Obligă intimatul MUNICIPIUL BMp rin PRIMAR să plătească reclamantei 3.000 RON cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
--- - - - -
Red.
Dact./3 ex./20.06.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Sergiu Leon RusJudecători:Sergiu Leon Rus, Delia Marusciac, Eleonora
