Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1278/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.09.2008
DECIZIA CIVIL NR.1278
ȘEDINȚA PUBLIC DIN 20.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECTOR:- LIBER
JUDECTOR:- -
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A, împotriva sentinței civile nr.356/08.07.2008, pronunțat în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședinț public se prezint pentru pârâta - recurent consilier juridic, lips fiind reclamantul - intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care, se constat c s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 06.11.2008, întâmpinare din partea reclamantului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constat încheiat cercetarea judectoreasc și acord cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei - recurente solicit admiterea recursului, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrat la data de 02.06.2008, reclamantul a chemat în judecat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A solicitând ca prin hotrârea ce se va pronunța s se dispun anularea actelor administrativ fiscal nr.70164/ad/24.04.2008 și nr.82928/ad/22.05.2008 emise de pârât și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 6027 lei, sum actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pân la data restituirii.
În motivare, reclamantul arat c a achiziționat un autoturism din Germania second-hand marca BMW 318 D, an fabricație 2003, iar pentru a-l înmatricula a fost obligat s achite în contul bugetului de stat suma de 6027 lei reprezentând tax special pentru autoturisme în temeiul art.2141și 2143Cod fiscal. A considerat c taxa perceput este nelegal fiind contrar dispozițiilor art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunitții Europene întrucât discrimineaz autoturismele second-hand provenind din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin aceast tax, a afirmat reclamantul, este înclcat principiul nediscriminrii între produsele naționale și produsele similare importate, din analiza aplicrii taxei rezultând c aceasta este perceput numai pentru autoturismele înmatriculate în și neînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nou înmatriculare, taxa nu mai este perceput.
Reclamantul a mai artat c în data de 11.04.2008 a depus o cerere la Administrația Finanțelor Publice A solicitând restituirea taxei achitate, cu dobânda legal aferent, cererea sa fiind respins cu motivarea c nu sunt îndeplinite condițiile prevzute de art.117 Cod procedur fiscal, iar contestația formulat în data de 08.05.2008 a fost respins de asemenea.
Se susține de ctre reclamant c în mod greșit organul fiscal a apreciat c adresa emis nu reprezint un act administrativ fiscal întrucât conținutul acesteia reprezint o manifestare de voinț a organului fiscal a autoritții fiscale care nu s-a pronunțat asupra cererii formulate motiv pentru care devin incidente și dispozițiile art.2 alin.1 lit. h) din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calitții sale procesual pasive cu motivarea c actele administrative nu au fost emise de iar reclamantul a achitat taxa în baza dispozițiilor legale în vigoare, c aceast tax nu a fost stabilit prin decizie de impunere. Pentru aceste motive pârâta consider c restituirea taxei auto ar fi trebuit solicitat de la statul român care a fundamentat implementarea taxei speciale.
Pârâta a formulat și cererea de suspendare a judecții cauzei în temeiul art.244 (1) Cod procedur civil pân la soluționarea procedurii de infringement declanșat de Comisia European împotriva României, respectiv procedura privind constatarea înclcrii în parte de ctre România, ca stat membru al, a normelor comunitare în vigoare, în speț ale art.90 din Tratatul, iar interpretarea dispozițiilor tratatului cade în competența exclusiv a Curții de Justiție a Comunitții Europene de la Luxemburg, în conformitate cu dispozițiile art.234 (1) lit. a) din Tratatul
Prin sentința civil nr.356 din 08.07.2008, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ exercitat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A anulat adresele nr.70164/ad/24.04.2008 și nr.82928/ad/22.05.2008, emise de pârât.
A obligat pârâta s restituie reclamantului suma de 6027 lei ce reprezint taxa de prim înmatriculare cu dobânda legal aferent de la data plții sumei cu chitanța fiscal nr.-/07.12.2008 și pân la restituirea efectiv.
A obligat pârâta s plteasc reclamantului cheltuieli de judecat în sum de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale nr.- din 16.06.2008.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanț a reținut urmtoarele:
Cererea de suspendare a fost respins, instanța constatând c în cauz nu a fost necesar declanșarea procedurii de infringement prevzut de art. 234 din Tratatul în fața Curții de Justiție Europene, întrucât pentru Tribunal nu exist nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul național și dreptul comunitar aplicabil în speța de faț.
Examinând cu prioritate, în condițiile art.137 alin.2 Cod procedur civil excepțiile invocate de Administrația Finanțelor Publice A, instanța a constatat c sunt neîntemeiate fiind respinse.
Excepția lipsei calitții procesual pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Aaf ost respins având în vedere c actele a cror anulare se cere sunt emise de pârât, iar refuzul restituirii taxei precum și rspunsul contestat în instanț se circumscriu dispozițiilor art.21 (4), art.117 Cod procedur fiscal și nr.1899/2004 dat în aplicarea art.117 Cod procedur fiscal.
Cu privire la faptul c adresa Administrației Finanțelor Publice A nu ar fi act administrativ în sensul legii nr.554/2004 sau administrativ fiscal în sensul nr.OG92/2003, instanța a unit aceast excepție cu fondul cauzei, natura juridic a actului contestat ținând de motivul promovrii acțiunii și, deci, a admiterii sau respingerii pe fond a acesteia.
Instanța a respins și excepția inadmisibilitții acțiunii, deoarece potrivit art. 1 din legea nr.554/2004, orice persoan care se consider vtmat într-un drept al su ori într-un interes legitim de ctre o autoritate public printr-un act administrativ sau nesoluționarea în termen legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzat. Interesul reclamantului const tocmai în repararea pagubei care i-a fost cauzat prin achitarea taxei de prim înmatriculare nedatorat.
Pe fond, instanța reține c reclamantul a achitat în contul trezoreriei municipiului A suma de 6027 lei, cu titlu de tax de prim înmatriculare, fapt dovedit cu chitanța nr. -/07.12.2007.
Cererea de restituire a taxei a fost respins de pârâta A, pe motiv c acestea au fost încasate în temeiul art.2141- 2143din Codul fiscal.
În cauza dedus judecții instanța a constatat c sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate faț de dreptul național.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României care statueaz c prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faț de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, c, între alte instituții, autoritatea judectoreasc garanteaz aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța constat c acesta prevede c "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei, dintr-o țar comunitar, în România.
Invocând jurisprudența Curții de Justiție Europene, instanța a reținut c prin decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit c legea care se îndeprteaz de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea s duc la anularea lui, dat fiind natura sa original și special, fr a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitar și fr ca baza legal a comunitții însși s fie pus la îndoial.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre artând c dreptul comunitar este o ordine juridic independent care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior, or, în speț, taxa special auto a fost introdus în legislația intern prin Legea nr.343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976) a stabilit c judectorul național este obligat s aplice normele comunitare, în mod direct, dac acesta contravin normelor interne, fr a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativ sau a unei alte proceduri constituționale.
Aprarea pârâtei, c acțiunea este inadmisibil întrucât nu se solicit anularea unui act administrativ fiscal de plat a taxei, a fost înlturat.
Tribunalul a constatat c acțiunea reclamantului este o acțiune în restituirea unor taxe achitate fr temei legal întemeiat pe dispozițiile art.21 alin.4 și art.117 Cod procedur fiscal, întrucât suma pltit de reclamant nu a fost datorat potrivit legislației comunitare.
Reclamantul a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilit de Ministerul Finanțelor și care este afișat, în form electronic, în mod public fiind irelevant aspectul c aceast plat a fost fcut voluntar în condițiile în care operațiunea de înmatriculare a autoturismului second-hand cumprat dintr-un stat membru al, în România, este condiționat de plata acestei taxe.
În consecinț, adresa emis de Administrația Finanțelor Publice A constituie un act administrativ fiscal în sensul art.41 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedur fiscal întrucât este emis de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale respectiv obligația de plat a taxei, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ fiind acte administrative în sensul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) din Legea nr.554/2004.
A considera c reclamantul nu poate contesta înclcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanț cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statueaz c orice persoan se poate adresa justiției pentru aprarea drepturilor, libertților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrdi exercitarea acestui drept.
Deoarece în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007 care și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunitții, dinainte de aderare, nu se percepe nici un fel de tax pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastr, dar se percepe o astfel de tax pentru autoturismele deja înmatriculate în celelalte state.
Instanța a constatat o diferenț de tratament, cea ce introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, ceea ce contravine dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratatul Aceste dispoziții care fac parte de la data de 1 ianuarie 2007 din ordinea interioar a României, se opun taxei speciale pentru prim înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, astfel înclcându-se principiul libertții circulației mrfurilor.
Dreptul conferit de reglementarea comunitar de baz fiind înclcat prin aplicarea reglementrilor dreptului național instanța a constatat c suma pltit de reclamant nu a fost datorat, fiind încadrat ilegal în condițiile art.2141- 2143Cod fiscal, se impune obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Cu privire la captul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale pân la data plții efective, instanța a constatat c, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datoreaz dobânzile legale aferente, pân la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Pentru aceste considerente, instanța a respins excepțiile și a admis acțiunea reclamantului, în sensul c a anulat actul administrativ - fiscal și a obligat pârâta s dispun restituirea sumei de 6027 lei, actualizat cu dobânda legal aferent de la data plții sumei, pân la data restituirii efective.
În baza art.274 Cod procedur civil, instanța a obligat pârâta s-i plteasc reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecat, constând în onorar de avocat conform facturii nr.-/16.06.2008.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar modificarea ei și respingerea acțiunii, cu urmtoarele criticii:
În esenț, prima instanț a constatat neconcordanța dintre legislația intern care reglementeaz taxa auto de prim înmatriculare, pe de o parte, și Constituție și Tratatul Comunitții Europene, pe de alt parte.
În primul rând, critic sentința pe soluționarea greșit a excepției de inadmisibilitate a acțiunii reclamantului sub un dublu aspect.
Primul aspect se refer la împrejurarea în care instanța de fond a constatat c însși obligația de plat a taxei, de natur legal și condiționarea înmatriculrii de dovada plții acesteia, echivaleaz cu existența unui act administrativ de obligare la plat, care nu are suport material, ci doar o baz legal.
Or, în condițiile în care nu exist un "suport material", adic existența material a unui act administrativ, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulat, apare ca fiind inadmisibil.
Al doilea aspect al inadmisibilitții, are în vedere natura litigiului: dac nu exist act administrativ în speț, sau dac reclamantului i s-a rspuns printr-un simplu rspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine public pe care o invoc este cea privind lipsa calitții procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, argumentele fiind aceleași ca la fond.
Instanța a considerat c înclcarea art.90 din Tratat a fost demonstrat prin faptul c a fost instituit taxa special, îns nu a avut în vedere faptul c pârâta doar a încasat respectiva taxa potrivit legislației în vigoare (cum în mod corect a stabilit Tribunalul Gorj prin sentința nr.2789/01.10.2007 pronunțat în dosarul nr-).
Prima instanț a înclcat limitele generale de competenț ale unei instanțe de judecat, depșind și atribuțiile puterii judectorești (art.304 pct.4 din Codul d e procedur civil).
Potrivit art.126 alin.2 din Constituția României, "Competența instanțelor judectorești și procedura de judecat sunt prevzute numai prin lege." Astfel, nicio lege în vigoare nu permite unei instanțe judectorești de drept comun s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
În ce privește fondul cauzei, relev c, admițând c la data pronunțrii, nr.OUG50/2008, cap. VI lit. A) alin.1 - 17, deși era publicat în Monitorul Oficial, ea nu era în vigoare, hotrârea instanței este considerat netemeinic și nelegal, astfel:
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit în fapt regimul accizelor prevzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pân la data de 31 decembrie 2006.
Faț de prevederile constituționale ale art.148 precizeaz c, potrivit art. 1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului, " Legea-cadru european este un act legislativ care oblig orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lsând în același timp autoritților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Totodat, alin.2) al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, faț de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezult faptul c legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, îns autoritțile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte și c, în concluzie, prima instanț prin admiterea acțiunii a fcut o aplicare greșit a legii.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunitților Europene, recurenta consider c dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente în cauz, întrucât taxa de prim înmatriculare urmeaz a fi pltit de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculri în România.
Argumentele de principiu reținute în motivarea hotrârii pronunțate de Tribunalul Arad sunt neîntemeiate, întrucât legislația european nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia s nu fie mai mare decât al taxelor care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, Tribunalul Arad ar fi fost obligat s stabileasc prin mijloace procedurale specifice dac taxa achitat în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context, arat c nici Comisia European nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculri a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. Principiul "poluatorul pltește", pe care se bazeaz și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Dispozițiile art. 90 paragraful I din Tratatul Comunitții Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alt parte nu ne aflm în prezența unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plții taxei de prim înmatriculare exist pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de țara de provenienț a acestora, nefiind deci în prezența unei îngrdiri a liberei circulații a mrfurilor, principiu statuat în Tratatul Comunitții Europene.
Tot pe fondul cauzei, solicit ca instanța de recurs, s constate c la momentul promovrii prezentului recurs, este în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin hotrâre de guvern, nr.OUG50/2008 fiind publicat chiar anterior pronunțrii hotrârii atacate.
În aceste condiții, având în vedere aceste modificri legislative, agreate de Uniunea European, solicit instanței s dispun în consecinț.
În condițiile legislative prezente, consider acțiunea reclamantului ca fiind parțial fr obiect.
Astfel, începând cu data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin hotrâre de guvern, din care rezult c pentru a obține restituirea unei prți din taxa pltit pentru prima înmatriculare a autoturismului la care face referire reclamantul trebuie doar s depun o cerere însoțit de actele dispuse de prevederile normative, iar organul fiscal va proceda la restituire în termenul indicat de dispozițiile Codului d e procedur fiscal, fr a fi nevoie de intervenția instanței de judecat, aceasta, bineînțeles, dac exist diferențe de restituit între vechea tax reglementat de Codul fiscal și cea de poluare introdus de nr.OUG50/2008.
Din acest punct de vedere și pentru aceast parte din sum, acțiunea reclamantului este fr obiect, existând o procedur de restituire de care acesta poate s uzeze și în urma creia va primi suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicit reținerea cauzei pentru judecare și în consecinț respingerea ei.
Cu privire la partea de tax a crei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG50/2008, solicit respingerea acțiunii ca neîntemeiat.
Așa cum este reglementat de nr.OUG50/2008, taxa de poluare este temeinic și legal, în conformitate cu normele de drept comunitar, aceast tax nefiind contestat de Comisia European sau alt organism comunitar.
Îndeplinind aceste condiții, este evident c diferența de tax achitat de reclamant este temeinic, legal și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituit nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalitții și egalitții ei, drept pentru care solicit ca cererea reclamantului s fie respins ca neîntemeiat.
Precizeaz c în nr.5899/26.06.2008 transmis de Reprezentanța Permanent a României pe lâng de la, se arat c expertul a menționat c prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.
Totodat în aceeași se menționeaz faptul c procedura de infrigement împotriva României va fi închis doar dup adoptarea de Parlamentul României a nr.OUG50/2008.
Reclamantul - intimat a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinic și legal.
Recursul este neîntemeiat.
Cu privire la excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii pe considerentul c actul emis de pârât nu are caracterul de act administrativ, c nu exist suportul material al unui act administrativ și c pârâta Administrația Finanțelor Publice A nu are legitimare procesual activ în acest litigiu, Curtea reține urmtoarele:
Conform chitanței depuse în cauz, Trezoreria Municipiului A, entitate care funcționeaz în cadrul pârâtei Administrația Finanțelor Publice A, a încasat de la reclamant taxa special pentru autoturisme și autovehicule.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urm asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de alt parte, actul întrunește și trsturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41 Cod procedur fiscal. Actul a fost emis de ctre organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscal.
Cât privește excepția lipsei calitții procesuale pasive invocat de pârât, Curtea are în vedere c Administrația Finanțelor Publice Aaî ncasat taxa special prin entitatea sa, Trezoreria Municipiului A, care este Trezoreria Statului și în consecinț beneficiarul acestei taxe este Statul Român, care conform Legii nr.495/2007 este reprezentat de Agenția Național de Administrare Fiscal B și unitțile teritoriale subordonate, în speț Administrația Finanțelor Publice A, ceea ce justific calitatea procesual pasiv a acesteia.
Recurenta susține și c prima instanț a înclcat limitele generale ale unei instanțe de judecat, depșindu-și atribuțiile puterii judectorești, în raport de dispozițiile art.126 alin.2 din Constituție, nefiindu-i permis s se pronunțe asupra compatibilitții unor prevederi legale interne cu Constituția și tratatele internaționale.
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratat, pentru considerentele urmtoare:
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexat și unde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru și c valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatoriu prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Cu referire la incidența în speț a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurent prin recursul de faț, Curtea constat c noua tax instituit de este OUG stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar, are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantului s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantului s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin.1 din Constituție.
Din aceast perspectiv, aplicarea OUG nr.50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecinț, Curtea constat c instanța de fond a fcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vdește a fi neîntemeiat sub toate aspectele, așa încât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, și art.312 aliniat 1 Cod procedur civil, urmeaz a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva sentinței civile nr.356 din 8 iulie 2008, pronunțat de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 20.XI.2008
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/08.12.08
TEHNORED:/10.12.08
2.ex./SM/
Prim instanț: Tribunalul Arad
Judector -
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Petruța Micu
