Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1278/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 1278/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții Municipiul O și Instituția Primarului Municipiului O împotriva sentinței civile nr.199 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
-deliberând-
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5372/110/19.08.2008 pe rolul Tribunalului Bacău reclamanta - SRL a chemat în judecată Primăria Mun.O în vederea anulării Deciziei de impunere nr. 12436/25.06.2009, a Raportului de inspecție fiscala din 25.06.2008 și a Dispoziției Primarului nr. 3631/24.07.2008, cu cheltuieli de judecată.
Taxa de timbru de 4 lei a fost achitată cu chitanța 3668/2008. S-au anulat timbre judiciare de 0,15 lei.
În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
Prin dispoziția nr. 3631/24.07.2008 emisa de către parata a fost respinsa contestația formulata împotriva deciziei de impunere privind masurile stabilite prin controlul fiscal cu nr. 12436 din 25.06.2008, precum și a raportului de inspecție fiscala din 25.06.2008. Dispoziția în cauză este nelegala din următoarele considerente: Dispoziția în cauza a soluționat contestația reclamantei, doar pe probleme de procedura, soluție nelegală în raport cu conținutul contestației.
Se susține că ocietății - SRL i se impune să plătească o taxa pentru servicii publice de care nu se folosește.
Potrivit art.2, alin.55, din Legea nr.273/2006, privind finanțele publice locale, prin "taxa" se înțelege suma plătită de o persoana fizica sau juridica pentru serviciile prestate acesteia de un operator economic, o instituție publica, ori un serviciu public. De asemenea, conform art.30, alin 6, din același act normativ, taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice sau juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
În perioada 2003- 2008, in Regulamentele aprobate de Consiliul Local O privind stabilirea taxei de salubritate-mediu, se precizează ca aceasta taxa speciala se înființează pentru funcționarea serviciului public "Direcția Tehnica a Domeniului Public si Privat" din cadrul Primăriei O, sumele încasate utilizându- se pentru salubrizarea zonelor publice si pentru cheltuieli privind mediul.
Precizează că -, deține autorizația de mediu nr. 353 / 30-11-2006, vizata la zi, iar pentru salubritate are încheiate contracte de colectare a deșeurilor cu operatorii economici având acest profil de activitate:
Serviciile de salubritate stradală și menajeră din municipiul O sunt servicii publice, concesionate in baza legii 219/1998 privind regimul concesiunilor, operatorul de salubritate fiind, cu sediul in mun. O, str. - nr.24, Jud. B, înregistrata la Registrul Comerțului sub. nr. J-, CUI RO-.
Servicii de salubrizare (colectare deșeuri de producție) mai prestează, cu sediul social in B,--10, sector 4, înregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J-, CUI -,asociația in cadrul "ASOCIAȚIA -",declarata câștigătoare a licitației publice deschise, organizata de RD. - agenția Domeniului Statului in vederea concesionarii activității de neutralizare a deșeurilor de origine animala - activitate publica de interes național - pentru Zona 1 de dezvoltare regionala NORD -: B, B, I, N, S,
Materialele refolosibile (deșeuri fier, deșeuri tabla, deșeuri-. deșeuri-inox, deșeuri neferoase) sunt transportate la cu sediul in C M, jud. B, înregistrata in Registrul Comerțului sub nr. J-, CUI RO-.
A arătat reclamanta că ctivitatea sa, se desfășoară pe platforma industriala.
Reclamanta a considerat că nu a beneficiat in nici un fel de serviciile publice pentru care se datorează taxa de salubritate-mediu (deratizare si dezinsecție, maturatul căilor, trotuarelor, parcărilor, aleilor, închirieri de utilaje, tăierea si toaletarea arborilor, prinderea si sterilizarea câinilor vagabonzi, deszăpezire, nisipare, refacere carosabil, etc.) și, din aceasta cauza nu datorează aceasta taxa la bugetul local.
A susținut că taxa de salubritate-mediu este o taxa fără fundamentare, care intra in contradicție cu principiile impunerii, respectiv cu principiul justeții impunerii (echității fiscale) si principiul neimpozitării duble, fiind o măsură de supradimensionare a fiscalității, periclitând echilibrul financiar al societăților comerciale de pe raza municipiului
Principiul echității fiscale este încălcat si prin faptul ca numai societățile comerciale sunt obligate la plata taxei de salubritate-mediu pentru salariați, iar pentru ceilalți locuitori ai municipiului, care nu au statut de salariat, nu este nimeni obligat sa plătească aceasta taxa.
Inechitatea fiscala in stabilirea si percepția taxei de salubritate-mediu rezulta si din faptul ca, in perioada când obiectul impozabil a fost fondul de salarii (2003-2005), societățile comerciale care au înregistrat un fond de salarii mai M au fost obligate sa plătească o taxa mai M, in condițiile existentei unui număr egal de salariați. Astfel au fost discriminate societățile care asigurau salarii mai mari angajaților.
De asemenea, prin introducerea taxei de salubritate-mediu este încălcat principiul neimpozitării duble, întrucât pentru protecția mediului si utilizarea rețelei de drumuri naționale sunt prevăzute taxe si tarife speciale care se plătesc la bugetul de stat. Astfel, pentru utilizarea drumurilor publice se plătește un tarif stabilit prin OG. nr.15/ 2002, aprobata prin Legea nr. 424/2002, cu modificările si completările ulterioare, sumele încasate fiind utilizate in exclusivitate pentru finanțarea lucrărilor de construcție, modernizare, întreținere si reparație a drumurilor naționale (art.12din OG. nr. 15/2002). Totodată, deținătorii de autovehicule sunt obligați sa plătească taxa de poluare, conform prevederilor OG. nr.50/2008.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii susținând că la data de 09.06.2008, organul fiscal în virtutea rolului activ conferit de Codul d e procedură fiscală, a efectuat o inspecție fiscală la sediul societății din-, loc., jud. Perioada supusă inspecției fiscale generale a fost 01.01.2003 - 30.04.2008. Rezultatul acestei inspecții a fost consemnat în Raportul de inspecție fiscală nr. 12436/25.06.2008, raport care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere 12436/25.06.2008, prin care sunt stabilite obligații fiscale de plată în cuantum de 47.806 lei, reprezentând: taxă salubritate-mediu pentru perioada ianuarie 2003-aprilie 2008 - 37494 lei, impozit pe clădiri pentru sem. I - 2521lei, impozit teren - 5271ei, impozit mijloace auto - 1243, leasing auto - 50 lei, care totalizează 47.806 lei.
Dispoziția Primarului nr.3631 din 24.07.2008, respectă condițiile art. 205 -218 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Republicată și art.68 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, Republicată. Susține că toate apărările reclamantei privesc legalitatea taxelor, în mod practic apărările formulate de reclamantă vizează hotărârile Consiliului Local prin care au fost instituite respectivele taxe și nu legalitatea Dispoziției emisă de Primarul Municipiului
Ori pentru punerea în discuție a taxelor speciale avea deschisă calea acțiunii în contencios administrativ. Susținerile reclamantei că Dispoziția Primarului nr.3631 a soluționat contestația doar pe probleme de procedură nu pot fi primite, întrucât contestatoarei i s-a motivat în fond respingerea contestației.
Inspecția fiscală efectuată în perioada 09 iunie 2008, avut ca obiectiv verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabil, respectării legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată, precum și a accesoriilor aferente acestora.
In urma efectuării inspecției s-a constatat că - figurează cu debite restante în cuantum de 47.806 lei, dintre care taxa salubritate-mediu pentru perioada ianuarie 2003-aprilie 2008, în cuantum de 37494 lei.
Această taxă specială a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 282 din Legea 571/2003 privind aprobarea Codului fiscal, respectiv art. 26 din OUG nr. 45/2003.
Arată că susținerile reclamantei privitoare la principiile impunerii nu pot fi primite de instanța de judecată întrucât principiul impunerii echitabile este un principiu doctrinar care trebuie avut în vedere de legiuitor ori de câte ori instituie noi impozite și se aplică numai la stabilirea impozitelor și pretinde asigurarea egalității în fața impozitului și a egalității prin impozit. Asigurarea egalității în fața impozitelor presupune ca impunerea să se facă în același mod pentru toate persoanele fizice și juridice, respectiv impunerea profitului obținut de agenții economici trebuie să se facă la fel, indiferent de forma juridică sub care sunt organizați și funcționează aceștia.
Cât privește neimpozitarea dublă arătă că prin Directiva 90/43 5/CEE din 23 iulie 1990 în Uniunea Europeană a fost pus în practică un regim fiscal comun aplicabil societăților mamă și filialelor situate în state membre diferite, directivă care prevede ca măsură eliminarea dublei impuneri și se aplică societăților care au domiciliu fiscal într-un stat membru și dețin o participare de minim 25% la o filială situată într-un alt stat membru.
În conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, la punctele de afișare din Primărie și în locurile publice din municipiul O, s-a trecut la afișarea anunțurilor prin care se aducea la cunoștința cetățenilor municipiului O, proiectele de Hotărâri ce urmau a fi supuse spre aprobare Consiliului local al municipiului O, astfel încât persoanele interesate să poată depune în scris propuneri, sugestii sau opinii.
Cum în perioadele de dezbatere publică nici o persoană nu a venit cu propuneri, sugestii, opinii privind hotărârile care urmau să fie adoptate, s-a trecut la aprobarea lor în ședințele Consiliului local
Având în vedere că în materia actelor administrative normative, potrivit art. 49, alin.(l) din Legea 215/2001 a administrației publice locale, hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii și produc efecte de la data aducerii lor la cunoștință publică. Aducerea la cunoștință publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect.
Hotărârile Consiliului local O sunt aduse la cunoștință prin publicarea pe site-ul instituției - www.onesti.ro - prin afișare la sediul instituției și publicarea lor în Primăriei Municipiului O, moment de la care acestea devin publice și opozabile. Astfel termenele de luare la cunoștință au început de la acea dată.
Se poate observa că prin Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, Parlamentul României a prevăzut taxe speciale - pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, taxe care se încasează de la persoanele fizice și juridice care își au sediul, punctul de lucru, sau desfășoară activități economice în municipiu și care beneficiază de serviciile oferite de serviciul de interes public local.
În conformitate cu dispozițiile legale menționate Consiliul Local O în mod legal a instituit taxe speciale, iar odată cu stabilirea taxei de salubritate-mediu, au fost aprobate și Regulamentele prin care s-au determinat condițiile de percepere a acestei taxe, precum și veniturile-indicatori și calculele de fundamentare privind determinarea taxei de salubritate-mediu. Deasemeni prin anexele hotărârilor s-a stabilit modelul declarației privind stabilirea taxei de salubritate pentru persoane juridice.
Cât privește trimiterea cauzei pentru soluționarea în fond a contestației pe calea procedurii administrative prealabile, aceasta nu poate fi primită de instanța de judecată întrucât prin legea 554/2004 a contenciosului administrativ, este stipulat ca drept al unei persoane ce se pretinde vătămată să ceară unei autorități publice reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ.
Mai mult decât atât reclamanta nu poate susține că nu a beneficiat de serviciile publice pentru care se datorează taxa de salubritate-mediu, din moment ce de la data aducerii lor la cunoștință publică nu a contestat pe calea contenciosului administrativ aceste taxe.
Prin precizările la întâmpinare din data de 24.10.2008 se arată că în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 în speță calitate procesuală pasivă o are Primarul Mun. O și nu Primăria care este aparatul de specialitate al primarului.
În precizările din 21.11.2008 reclamanta a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială reprezentată prin Primar și Primarul Mun. O, instanța încuviințând cererea.
S-a completat probatoriul cu HCL nr. 77/2002, 31/2003, 26/2004, 42/2005, 72/2006 cu anexele aferente.
Prin sentința nr.199 din 11 februarie 2009, instanța a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 12436/25.06.2008 s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație de plată a taxei de mediu și salubritate pentru perioada 01.01.2003 - 30.04.2008 raportată la fondul de salarii pentru salariații cu carete de muncă de 21.421 lei la care s-au adăugat penalitățile de întârziere în sumă de 7.194 lei pentru perioada 2006 - 2008 și alte 4135 lei cu accesorii de 4555 lei și 189 lei pentru perioada 2003 - 2005.
Întreaga sumă de 25.556 lei și dobânzile aferente de 11.749 lei a făcut obiectul contestației înregistrate sub nr. 15395/21.07.2008.
Prin dispoziția nr. 3631/24.07.2008 s-a respins contestația ca nefondată.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă reclamanta datorează la bugetul local această taxă, atâta timp cât în această perioadă reclamanta a avut încheiate contracte de prestări servicii cu terțe societăți în vederea colectării deșeurilor (înscrisurile de la filele 30 - 45).
Din analiza HCL - urilor depuse la dosar s-a constatat că taxa de salubrizare - mediu nu a fost definită în concret însă a fost stabilită la un procent de 3% din nivelul lunar al drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor aferente.
Prin urmare s-a constatat că s-a stabilit o taxă forfetară asupra fondurilor de salarii, în contul bugetului local, ori asupra drepturilor salariale nici angajatorul și nici personalul angajat nu poate fi îndatorat decât cu impozitele datorate bugetului național.
Pornind de la dispozițiile art. 2 alin. 55 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, care definesc noțiunea de taxă ca fiind suma plătită de o persoană fizică sau juridică pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică, ori un serviciu public care folosesc aceste servicii, se constată că pârâta prin modalitatea de calcul a stabilit un veritabil impozit și nu o sumă fixă, și că nu a oferit reclamantei nici un serviciu public, deoarece acesta din urmă avea contracte pentru prestarea acestor servicii cu terțe societăți din care - SA era chiar operatorul serviciului public de salubritate stradală concesionat de autoritatea publică locală.
Cum pârâta Primăria mun. Oai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive însă reclamanta și-a modificat acțiunea, instanța a respins ca fiind lipsită de obiect această excepție.
Cu privire la excepția tardivității acțiunii, instanța a respins-o deoarece Dispoziția nr. 3631/24.07.2008 a fost comunicată reclamantei la data de 28.07.2008, iar instanța a fost investită la data de 19.08.2008, anterior termenului de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinței 199/11.02.2009 a declarat recurs municipiul O, criticând-o pentru nelegalitate. Astfel, se arată că instanța de fond aplicat greșit dispozițiile legale procedurale în ce privește modificarea acțiunii inițiale, instanța schimbând părțile chemate în judecată, fără consimțământul părților și acceptând modificarea acțiunii peste termenul prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă. Apreciază recurentul că neefectuarea modificării acțiunii la prima zi de înfățișare trebuia să atragă sancțiunea decăderii din dreptul de aom ai îndeplini,cum pârâtul nu a consimțit expres sau tacit la modificarea acțiunii, modificarea cererii de chemare în judecată apare ca nelegală.
Totodată, arată recurenta că subiect al raportului de drept fiscal este unitatea administrativ teritorială și nu primăria și acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu o entitate ce nu are calitate procesuală pasivă, iar hotărârea instanței nu cuprinde motivele pe care se sprijină sub aspectul soluționării excepțiilor.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea este dată cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu încălcarea dispozițiilor legale privitor la modalitatea de instituire și de calcul taxelor speciale pentru funcționarea unor servicii.
Prin întâmpinare SRL prin lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului arătând că prin precizările depuse la 21.11.2008 a înțeles să se judece cu unitatea administrativ-teritorială.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea apreciază că este fondat, însă nu toate apărările invocate pot fi reținute.
Astfel, în ce privește tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată, această instanță reține că, într-adevăr, reclamanta a modificat cererea cu depășirea termenului prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă, respectiv până la prima zi de înfățișare, însă această împrejurare nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii. Modificarea acțiunii după prima zi de înfățișare, fără consimțământul pârâtului, are drept consecință judecarea separată a cererii modificate, așadar disjungerea cererii. Cum însă legătura între cererea de chemare în judecată și cererea modificatoare este evidentă, instanța ar fi trebuit ca după disjungere să conexeze cele două cauze pentru buna administrare a actului de justiție, astfel încât finalitatea era aceeași.
Așadar, sub aspectul aplicării dispozițiilor legale procedurale nu se poate reține incidența art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, modalitatea de administrare a cauzei de către instanța de fond neproducând o vătămare în accepțiunea art. 105 al.1 Cod procedură civilă care să determine casarea hotărârii.
Față de împrejurarea că reclamanta stabilit cadrul procesual prin introducerea în cauză a unității administrativ-teritorială, renunțând implicit, în virtutea principiului disponibilității, la judecarea în contradictoriu cu Primăria O, soluționarea excepției apare ca fiind legală.
Pe fondul cauzei, instanța reține însă că hotărârea recurată este rezultatul interpretării greșite a legii, împrejurare ce atrage incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în fapt se reține că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 12436/25.06.2008, a raportului de inspecție fiscală din 25.06.2008 și a dispoziției primarului nr.3631/24.07.2008, prin care a fost soluționată contestația, reclamanta neinvocând nelegalitatea hotărârilor Consiliului local nr. 77/2002, 31/2003, 26/2004, 4/2005, 72/2006, acte administrative individuale cu caracter normativ, prin care autoritatea locală a stabilit taxele locale. Actele administrativ fiscale contestate au fost emise în baza hotărârilor Consiliului local, hotărâri ce își produc efectele față de reclamantă câtă vreme nu le-a contestat.
În acest context, Curtea reține ca fondate apărările invocate în recurs cu privire la fondul cauzei. Astfel, se constată că instanța de fond nu a recunoscut valoarea juridică a unor acte cu caracter normativ, fără a invoca pe cale de excepție, în temeiul art. 4 Legea 554/2004 nelegalitatea acestora și a fără a cita emitentul hotărârilor consiliului local. Totodată, Curtea reține că instanța de fond era ținută a se limita cadrului procesual stabilit de reclamantă iar hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare privitoare la modalitatea de instituire și de calcul a taxelor speciale pentru funcționarea unor servicii publice. Astfel, în realitate taxa contestată este taxă specială stabilită în conformitate cu dispozițiile art.282 din Legea nr. 571/2003 respectiv dispozițiile art. 26 nr.OUG 45/2003 privind finanțele publice locale, taxă adoptată de consiliul local prin 77/2002, HCL 31/2003, 26/2004, CL. 42/2005 și 72/21006, hotărâri necontestate de reclamantă. Taxa stabilită prin decizia de impunere a fost aprobată anual, Consiliul Local O aprobând cuantumul taxelor speciale iar hotărârile mai sus evocate sunt obligatorii și produc efecte de la data aducerii la cunoștință publică. Cât privește modalitatea de calcul a taxei speciale, în mod greșit instanța de fond reținut că este nelegală câtă vreme contestarea acestora se putea face numai pe calea deschisă de art. 26 al.5 din OUG45/2003 și în fața instanței de contencios în condițiile art. 4 și 8 din Legea nr. 554/2004. Actele contestate sunt în concordanță cu actele administrative cu caracter normativ invocate catemei în cuprinsul acestora și anume hotărârile consiliului local prin care s- instituit taxa desalubritate - mediu. De altfel, potrivit art. 282 al.3 Cod fiscal " taxele speciale se încasează de la persoanele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestări ce intră în sfera de activitate a acestui tip de servicii sau de la persoanele care beneficiază de serviciile oferite de serviciul public de interes local, în speță de Direcția Tehnică a Domeniului Public și Privat". Față de împrejurarea că hotărârile consiliului local își produc pe deplin efectele față de toți cei care nu le-au contestat, împrejurarea că reclamanta ar fi încheiat contracte de prestări servicii cu terțe societăți în vederea colectării deșeurilor nu are relevanță.
De altfel, serviciul de salubrizare nu include doar colectarea deșeurilor, așa cum invocă reclamanta, ci, potrivit art.2 legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, cuprinde și măturatul, spălatul, stropirea și întreținerea căilor publice, curățarea și transportul zăpezii de pe căile publice, menținerea în funcțiune a acestora pe timp de polei și alte activități enumerate la lit. h,e ale art. 2 al.3. Mai mult, prin legea 51/2006 s-au prevăzut și alte servicii, cum ar fi iluminatul public, administrarea domeniului public și privat al unităților administrativ-teritoriale, toate serviciile de salubrizare și utilități publice fiind atribuite prin gestiune directă serviciului "Direcția Tehnică a Domeniului Public și Privat". Reclamanta nu a făcut dovada că a fost realizată delegarea gestiunii serviciilor publice.
Chiar dacă taxele speciale reglementate de Consiliul Local ar fi nelegale, câtă vreme reclamanta nu a solicitat anularea și nu a invocat nici nelegalitatea acestora, nu există nici un motiv pentru care instanța să nu recunoască valoarea juridică a unor acte cu caracter normativ în vigoare.
Cum actele contestate au fost emise în baza hotărârilor anuale ale Consiliului local O, Curtea urmează a admite recursul, a respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți: Municipiul O și Instituția Primarului Municipiului O, ambii cu sediul în mun.O,-, județul B împotriva sentinței civile nr.199 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SRL, cu sediul în mun.O,-, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
red.sent.
red.dec. -
tehnored. /7 ex.
08.01.2010
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
