Contestație act administrativ fiscal. Decizia 128/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 128/CA
Ședința publică de la 01.04.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - -. cu sediul în comuna, județ T împotriva sentinței civile nr. 2267/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL, cu sediul în localitatea, județ T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, cât și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.03.2009, 01.04.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 9.05.2008 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, astfel cum a fost precizată, reclamanta - SRL IC, județ Tas olicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Comunei, județul T, anularea deciziei de impunere nr.3132/31.12.2007 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin adresa nr.2100/23.08.2007 a solicitat înscrierea în registrul agricol al Comunei cu suprafața de 1353,97 ha deținută în baza contractului de asociere în participațiune nr.169/9.08.2004 încheiat cu Compania Națională de Administrare a Fondului, din care pentru suprafața de 800 ha a solicitat impunerea în vederea impozitării. Deși nu a primit răspuns din partea pârâtei, reclamanta a achitat din proprie inițiativă impozitul pe teren datorat, în sumă de aproximativ 40.000 lei, solicitând ulterior, prin adresa nr.2540/11.10.2007, eliberarea unui certificat fiscal privind obligațiile de plată datorate. Prin certificatul fiscal nr.2651/15.10.2007 s-a stipulat că - SRL nu figurează cu obligații fiscale neachitate.
A susținut reclamanta că, după eliberarea certificatului fiscal menționat, organele fiscale au supus impozitării în mod eronat întreaga suprafață de 1353,97 ha încălcându-se prevederile art.257 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Astfel, suprafața de 1353,97 ha reprezentând lacul 1, ce constituie obiectul contractului nr.169/9.08.2004, se afla, conform planului de investiții aprobat de, într-un program de ameliorare și reabilitare a întregii zone prin executarea unor ample lucrări de îmbunătățiri funciare, deținând în acest sens autorizații de construcție, certificate de urbanism, avize, precum și alte documente necesare. Abia în anul 2007, reclamanta a înființat pe terenul în suprafață de 800 ha culturi agricole, astfel cum o atestă măsurătorile și ortofotoplanul întocmit de T, filiala
A mai arătat reclamanta că Primăria i-a comunicat decizia de impunere nr.3132/31.12.2007, cuprinzând impozitul pe terenul extravilan pentru anul 2006, odată cu adresa nr.1093/21.04.2008, deși a emis acte premergătoare executării silite și chiar a declanșat executarea silită mai înainte de comunicarea deciziei de impunere.
În drept, reclamanta a invocat disp. art.205 și urm. Din OG nr.92/2003, art.257 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și disp. Legii nr.554/2004.
Pârâtul Consiliul Local al Comunei a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca nefondată motivat de faptul că dispozițiile art.257 din Legea nr.571/2003 nu sunt aplicabile în cauză.
Prin sentința civilă nr.2267/6 octombrie 2008 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în baza contractului de asociere în participațiune nr.169/9 august 2004, contestatoarea s-a asociat cu Compania Națională de Administrare a Fondului în vederea exploatării în comun a amenajării piscicole 1, din care 1349,95 ha total ape. Prin adresa nr.2100 din 23 august 2008, contestatoarea a solicitat înscrierea în registrul agricol în vederea impunerii și respectiv impozitării, astfel că pentru anul 2007 achitat aproximativ 40.000 lei impozit.
Prin somația de plată nr.1172 din 21 aprilie 2008 și a titlului executoriu nr.1165/18 aprilie 2008, s-a solicitat contestatoarei plata impozitului pentru anul 2006, corespunzător suprafeței exploatate încă din anul 2004, conform contractului încheiat.
Prin decizia civilă nr.82/CA/2004 a Curții de APEL CONSTANȚA, menținută de decizia nr.3163/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că Lacul face parte din domeniul public al Consiliului Local, astfel că acesta din urmă are calitatea de proprietar.
A apreciat instanța de fond că dispozițiile art.257 din Legea nr.571/2003 nu sunt aplicabile în cauză întrucât nu se identifică situația referitoare la terenurile degradate sau poluate incluse în perimetrul de ameliorare, Lacul neincluzându-se în această categorie, ci dimpotrivă, Lacul face obiectul exploatării în baza contractului de asociere nr.169/9 august 2004.
De asemenea, s-a reținut că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.257 lit.i întrucât se referă la terenuri improprii pentru agricultură sau ocupate de iazuri, bălți etc. încadrate astfel printr-o hotărâre a Consiliului local, situație în care nu se regăsește din acest punct de vedere Lacul.
Instanța a concluzionat că reclamanta trebuie să plătească impozit pentru folosința terenului și pentru anul 2006, pentru care nu s-a achitat de obligațiile fiscale, în mod corect fiind calculate și majorările de întârziere aferente.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta - SRL care a criticat soluția instanței de fond ca fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, potrivit disp. art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
A arătat recurenta că stabilirea impozitului pe anul 2006 pentru suprafața de 800 ha teren agricol este nelegală, întrucât terenul nu a fost lucrat anterior anului 2007, întreaga suprafață de 1353,97 ha ce reprezintă lacul și care formează obiectul contractului nr.169/2004 încheiat cu aflându-se într-un program de ameliorare și reabilitare a întregii zone prin executarea unor ample lucrări de îmbunătățiri funciare.
A mai susținut recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art.257 lit.i din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal potrivit cu care nu sunt supuse impozitării terenurile ocupate de iazuri și bălți. Încadrarea terenurilor într-o astfel de categorie prin hotărâre a consiliului local nu este necesară, fiind impusă doar în cazul terenurilor utilizate pentru exploatările din subsol.
Intimatul Consiliul Local al Comunei, prin apărător, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată din 18.03.2009 instanța, din oficiu, a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că recurenta nu a dovedit parcurgerea procedurii de contestare prevăzută de art.205 și urm. Cod de procedură fiscală.
Potrivit disp. art.137 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției invocate, excepție care face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
Astfel, din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se constată că prin adresa nr.1093/21.04.2008 emisă de Primăria Comunei se comunică reclamantei, urmare acontestației înregistrate la Primăria Comunei sub nr.1039/8.04.2008,că scutirea de la plata impozitului pe terenul extravilan se acordă pe baza hotărârii consiliului local, începând cu data de 1 lunii următoare depunerii documentelor doveditoare, iar pentru anul 2006 suprafața de teren impozitată este de 800 ha, la fel ca și în anul 2007, conform deciziei de impunere nr.3132/31.12.2007. S-a concluzionat căînștiințarea de plată rămâne valabilă, urmând a se comunica totodată titlul executor și somația de plată.
Instanța constată, de asemenea, că pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere către reclamantă, iar potrivit susținerilor acesteia din urmă, decizia i-a fost comunicată odată cu răspunsul la contestație, împreună cu titlul executor și somația de plată.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că reclamanta a formulat, în termenul prevăzut de art.207 Cod procedură fiscală, contestație împotriva deciziei de impunere, iar faptul că răspunsul autorității locale nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții, conform art.211 Cod de procedură fiscală, nu prezintă relevanță în aprecierea că în cauză a fost parcursă procedura de contestare prevăzută de art.205, motiv pentru care excepția inadmisibilității acțiunii urmează a fi respinsă.
Pe fond, analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Prin decizia de impunere nr.3132/31.12.2007 emisă de pârât s-au stabilit în sarcina recurentei reclamante obligații de plată față de bugetul local în sumă de 22.800 lei reprezentând impozit aferent anului 2006 pentru o suprafață de 800 ha teren extravilan. În contestația formulată, reclamanta a invocat faptul că în anul 2006 terenul se afla sub incidența disp. art.257 literele h și i din Codul fiscal, neputând fi supus impozitării.
Potrivit disp. art.257 Cod fiscal "Impozitul pe teren nu se datorează pentru:
h)orice teren degradat sau poluat, inclus în perimetrul de ameliorare, pentru perioada cât durează ameliorarea acestuia;
i)terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, orice terenuri ocupate de iazuri,bălți,lacuri de acumulare sau căi navigabile, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie, cele care contribuie la exploatarea resurselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite în lege, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol, încadrate astfel printr-o hotărâre a consiliului local, în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului;"
Conform pct.77 alin.3 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare aLegii nr. 571/2003privind Codul fiscal, pentru încadrarea terenurilor degradate sau poluate incluse în perimetrul de ameliorare, prevăzute laart. 257lit. h) din Codul fiscal, se au în vedere:OG nr.81/1998privind unele măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate șiRegulamentulprivind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, precum și componența, funcționarea și atribuțiile comisiilor de specialiști constituite pentru delimitarea perimetrelor de ameliorare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.786/1993.
În speță, lucrările efectuate de reclamantă asupra terenului în litigiu se circumscriu obiectului asocierii cu, fiind vorba de lucrări de consolidare și întreținere a fondului de comerț pentru o normală desfășurare a activității, precum și de investiții anuale ce urmează a rămâne în patrimoniul Companiei. Astfel de lucrări nu se încadrează în categoria lucrărilor de ameliorare menționate mai sus, iar reclamanta nu a făcut dovada că terenul în suprafață de 800 ha a fost inclus într-un perimetru de ameliorare prin procedura prevăzută de Regulamentul aprobat prin HG nr.786/1993.
În ceea ce privește incidența disp. art.257 lit.i, Curtea reține că dispozițiile mai sus citate fac trimitere la terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură și la terenurile ocupate de iazuri și bălți. Este adevărat că pentru încadrarea unui teren în această categorie nu este obligatorie emiterea unei hotărâri de consiliu local, o astfel de procedură fiind impusă, astfel cum se precizează și prin pct.77 alin.4 din HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare aLegii nr. 571/2003privind Codul fiscal, doar pentru terenurile utilizate pentru exploatările din subsol.
Însă, Curtea apreciază că suprafața de teren în discuție nu poate fi considerată, prin natura sa, improprie agriculturii și nici ca fiind ocupată de iaz sau atâta timp cât ea a fost utilizată în anul 2007 cu destinație agricolă, fiind impusă ca atare. Ori, este cert că scutirea de impozit operează doar pentru acele situații strict și limitativ prevăzute de lege, situații în care terenul deținut de reclamantă în baza contractului de asociere încheiat cu și utilizat de aceasta cu destinație agricolă nu poate fi încadrat.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge recursuldeclarat de recurenta reclamantă - -. cu sediul în comuna, județ T împotriva sentinței civile nr. 2267/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât - CONSILIUL LOCAL, cu sediul în localitatea, județ T,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 01.04.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
2 ex./03.04.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
