Contestație act administrativ fiscal. Sentința 129/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 23.04.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.129
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.04.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta " " împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
Se constată că s-au depus la dosar concluzii scrise și onorariu de avocat din partea reclamantei.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 06.04.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 13.04.2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 11.03.2008 reclamanta - SRL a contestat, în contradictoriu cu pârâtul ANAF PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, decizia nr. 71/22/31.01.2008 emisă de ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE emisă în baza deciziei de impunere nr. 940/27.11.2007 și a solicitat anularea deciziei administrative atacate și a tuturor actelor administrative în temeiul cărora a fost emisă aceasta.
În temeiul art. 215 alin. 2. pr. fisc. alin. 1 și a dispozițiilor aplicabile din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea în mod irevocabil a contestației, precum și obligarea pârâtei la soluționarea capătului de cerere al contestației depuse, pentru suma de 373.257 lei și emiterea unei decizii în consecință.
In motivarea acțiunii se arată că prin decizia de impunere nr.940/27.11.2007,organul de inspecție al intimatei a constatat că în perioada supusă verificării,reclamanta a dedus cheltuieli fără justificare legală în sumă de 460.000 lei diminuând impozitul pe profit cu suma de 90.700 lei încălcând prevederile art. 4 alin. l lit. r)din OG nr.70/1994 modificata și completată,prev. art.7 alin. l),art.9 alin. l și alin.6)lit. s) din Legea nr. 414/2002 modificată și completată pentru perioada 01.07.2002-31.12.2003, respectiv prev. art.19 alin. l,art.21 alin. l si alin.4 lit. m) din Legea nr. 571/2003 modificată pentru perioada 01.01.2004.
Pentru prejudiciul cauzat în suma de 90.700 lei au fost stabilite dobânzi,majorări și penalități în sumă de 103.147 lei
De asemenea se arată că suma de 87.400 lei reprezintă TVA nedeductibilă deoarece nu îndeplinește condițiile prev. de art.19 lit. b) din OUG nr. l 7/2000 până la data de 30.06.2002,respectiv ale art. 24 alin.2 lit. a) din Legea nr. 345/2002 pentru perioada 01.07.2002-31.12.2003 și ale art.146,alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 pentru perioada începând cu data de 01.01.2004.
Se menționează ca suma de 87.400 lei reprezentând TVA nedeductibila stabilita în temeiul prevederilor legale mai sus indicate a generat dobânzi, majorări și penalități în sumă totală de 92.010 lei.
Se precizează că la baza facturilor emise de către - SRL stau, contractele de prestări servicii nr. 3/10.01.2002,nr.1.1/02.01.2003,nr.22/01.01.2004 și nr.3/26 din data de 14.02.2005, înscrisuri care se regăsesc în anexe nr. 18, filele 1,2,5,8,10 la contestația depusă.
Se arată că în cadrul acestor contracte se stipulează faptul că - SRL se obligă să întocmească documentațiile de licitație, situațiile de lucrări,să participe la recepția lucrărilor terminate, se ofere consultanță tehnică și să verifice calitatea lucrărilor doar atunci când - SRL va solicita aceste lucruri.
Reclamanta învederează că la data de 30.10.2007 - SRL a prezentat o serie de documente care justifică prestațiile respective, documente care teoretic trebuiau analizate de către organul de control.
Astfel se arat ca aceste documente reprezentau anexe cu descrierea lucrărilor efectuate pentru fiecare factura întocmită de - SRL către - SRL, autorizațiile d-lui în calitatea acestuia de consultant,calcule care au stat la baza întocmirii de oferte de preț,procese verbale întocmite cu ocazia licitațiilor o căror documentație o fost întocmită de către - SRL, centralizatoare a situațiilor de lucrări pe luni, corespondența avută cu beneficiarii lucrărilor realizate de către - SRL semnată de dl.
Reclamanta menționează ca din toate aceste documente puse Io dispoziție de d-ul,d-ul consilier a reținut ca anexe la procesul verbal de control, doar anexele nr. 14,15,16,17,18.Nu a luat în seama întreaga documentație financiar-contabilă a societății pusă la dispoziții acestuia atât cu prilejul controlului cât și ulterior.
Se arata ca un alt aspect considerat nelegal de către organul de control și sancționat implicit, îl constituie faptul ca operațiunile comerciale dintre - SRL și - SRL au fost derulate între persoane afiliate fiind aplicate prev. art.11 alin.1 din Legea nr. 571/2003.
Reclamanta precizează că așa după cum se poate constata din actele constitutive ale celor doua societăți d-ul nu este asociat în - SRL iar calitatea de administrator pe care o are în prezent în aceasta societate a dobândit-o doar în anul 2005 după cum rezulta din actul adițional din data de 25.01.2005.
Se precizează că după această dată nu s-au mai încheiat alte contracte de consultanță între - CONSTRUC SRL și - SRL,ci doar s-a finalizat ultimul contract încheiat la data de 01.01.2005.
Se arata ca este adevărat ca asociat în - CONSTRUC SRL este fiul d-lui, dar legea nu interzice activitatea între firme afiliate ci doar reglementează această prin intermediul prețurilor între persoane afiliate o să după cum se prevede în art. 11 alin.2 din Codul fiscal.
Se arată că raportat la valoarea veniturilor realizate de - SRL, după cum se poate observa din evoluția cifrei de afaceri din perioada luata în considerare,sumele facturate de - SRL reprezintă o remunerare în fapt a serviciilor prestate,acestea neavând o pondere covârșitoare în cifra de afaceri a - SRL, pentru a putea fi pusă în discuție o evitare a impozitării.
Reclamanta învederează că prin același proces verbal de control organul de inspecție fiscală a stabilit că nedeductibilă suma de 100.347 lei reprezentând TVA aferentă achizițiilor de produse și servicii necesare realizării lucrărilor la obiectivul "locuința nouă", clădire care se susține că de Ia data recepției lucrării a fost utilizată ca locuință de către d-ul în calitate de asociat al - SRL. Înregistrarea ca punct de lucru al acestui obiectiv a avut loc în data de 07.08.2007 în urma sesizări de neregularității de către organul de inspecție fiscala,cu destinația de birou al societății ce sediu secundar,fără a se specifice cât din suprafață construită este destinată acestei activități.
Se arată că întrucât contribuabilul nu o precizat natura activităților care se desfășoară la acest obiectiv nu rezultă că este destinat operațiunilor taxabile și în consecință TVA în sumă de 100.347 lei este nedeductibilă.
In fapt, se menționează că la începerea construcției obiectivului nu s-o stabilit cu exactitate destinația acestuia în concluzie imobilul figurează în patrimoniul societăți și reprezintă o investiție imobiliara din profiturile rămase nerepartizate.
Reclamanta învederează că deși recepția obiectivului s-a făcut la data de 16.05.2006 lucrările de amenajare și utilare ale acestuia nu au fost finalizate, intabularea făcându-se în scopul garantării(ipotecării) cu acesta la instituțiile bancare pentru obținerea unor împrumuturi necesare bunei desfășurări a activității situație care este valabila si in prezent. Aceasta deoarece societatea are o activitate sezoniera iar încasările nu sunt constante cea ce conduce Ia necesitatea obținerii unor finanțări, în speța de la banei pentru a plații cheltuielile curente sau pe perioada când societatea nu desfășoară activității productive ci doar de întreținere și reparații.
Pârâta DGFP T,a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulata de către societatea reclamanta - SRL, ca netemeinică și nelegală și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor administrative.
In considerentele întâmpinării se arată că prin acțiunea sa societatea reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.71/22/31.01.2008 emisă de organele fiscale ale Direcției Generale a Finanțelor Publice T, precum și Deciziei de impunere nr.940/27.11.2007, solicitând anularea acestor acte si totodată suspendarea executării actelor administrative atacate.
Se arată că din documentele solicitate de către organele fiscale in timpul controlului nu a rezultat faptul că reclamanta a solicitat efectuarea prestațiilor de către - SRL lunar și că aceste prestații au fost efectiv prestate, iar derularea acestor tranzacții între persoane afiliate au avut ca scop diminuarea impozitului pe profit si a taxei pe valoare adăugata.
Se menționează că având în vedere cele mai sus arătate, prin înregistrarea pe cheltuieli fără justificare legală a sumei de 460.000 lei contrar susținerilor reclamantei, reclamanta a diminuat profitul impozabil și implicit impozitul pe profit cu suma de 90.700 lei, astfel încât organele fiscale au reținut corect că TVA aferentă acestor tranzacții este în suma de 87.400 lei.
Se considera ca organul de inspecție fiscala a stabilit corect si legal faptul ca reclamanta a procedat nelegal atunci când a înregistrat pe cheltuieli, respectiv TVA deductibila, sumele înscrise in facturile care nu au la baza operațiuni reale evidențierea altor operațiuni fictive, săvârșind astfel evaziune fiscala, prevăzuta de art.9 al. l, lit. c) din Lg 241/2005, prejudiciul total fiind în suma de 373.257 RON, inclusiv accesoriile aferente obligațiilor fiscale în speța. Se învederează că suspendarea dispusă pe acest capăt din contestație este determinat de sesizarea organelor de urmărire penală, în temeiul art. 214 lit. a din OG nr.92/2003.
Cu privire la impozitul pe profit stabilit in sarcina societății reclamante de către organele fiscale, se arată că în mod corect s-a reținut că în perioada iulie 2004-noiembrie 2006 - SRL a evidențiat că și cheltuială deductibilă suma de 37.270 RON reprezentând valoarea serviciilor prestate și facturate printr-un număr de 4 facturi fiscale cuprinse în anexa nr.17 a actului de control de către SRL, pentru obiectivul locuința noua" ceea ce a determinat diminuarea impozitului pe profit cu suma în valoare totala de 5.963 lei.
De asemenea se menționează ca și cheltuielile aferente diverselor achiziții pentru "locuința noua " în sumă de 76.506 lei, respectiv impozit pe profit stabilit suplimentar în cuantum de 12.241 lei sunt nedeductibile deoarece până la data controlului respectiva locație nu a fost înregistrata ca punct de lucru la ORC T si în consecință cheltuielile efectuate nu au fost efectuate în scopul realizării de venituri.
Se arată că același regim de nedeductibilitate este aplicabil și cheltuielilor aferente pentru un birou și un spațiu de parcare în T, de la - SRL, în baza contractului de închiriere nr.1/1 din data de 01.01.2004 și 2/25 din data de 14.02.2005, spatii care nu au fost declarate ca sedii secundare așa cum prevede nr. 1329/2004, având ca și consecință diminuarea impozitului pe profit cu suma de 6.080 lei.
De asemene, se precizează ca organul de control a reținut corect și faptul că societatea reclamanta a încălcat prevederile art.21 al.4 din Legea nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare care precizează că "nu sunt deductibile: cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsa din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum si TVA aferent, daca aceasta este datorata potrivit prevederilor titlului VI", atunci când a înregistrat ca si cheltuiala prejudiciul produs reclamantei angajatul CFR, fara a fi imputata persoanei vinovate, diminuându-se astfel impozitul pe profit cu 300 lei.
Se arata ca societatea reclamanta nu a depus nici o proba, respectiv o copie după contractul de asigurare din care sa rezulte dreptul de deducere al prejudiciului cauzat de către angajatul societății pentru a se încadra in prevederile art.41 din HG 44/2004 cu modificările si completările ulterioare, organul de soluționare a stabilit corect si legal un impozit pe profit suplimentar de plata in cuantum de 24.584 lei.
In ceea ce privește obligațiile fiscale constatate în sarcina reclamantei, reprezentând TVA, s-a reținut faptul ca aceasta a achiziționat produse si servicii necesare realizării lucrărilor Ia obiectivul "locuința noua", clădire care de la data recepției lucrării a fost utilizata ca locuința de către asociatul societății reclamante.
Astfel s-a observat că reclamanta nu a precizat natura activităților pe care le desfășoară la acest obiectiv, nerezultând ca este destinat operațiunilor taxabile, suma în valoare totală de 100.347 lei a fost considerată de către organele fiscale legal nedeductibila.
Totodată, se considera de către parata ca organele fiscale au calculat in mod legal si TVA nedeductibil in valoare totala de 21.761 lei aferenta diverselor achiziții pentru obiectivul "locuința noua "pentru care reclamanta nu a făcut dovada ca este destinat operațiunilor taxabile si de asemenea ca este destinat chiriei pentru birou si un spațiu de parcare în T de la societatea în baza contractelor de închiriere nr.1/1/01.01.2004 și nr.2/25/14.02.2005, spații care nu au fost declarate ca sedii secundare așa cum prevede nr. 1329/2004 necunoscându-se nici scopul utilizării.
In ceea ce privește accesoriile în cuantum de 117.869 lei, se arata ca au fost calculate potrivit legii în vigoare, respectiv a art.131 din OG 26/2001, art.14 al. l din OG nr.61/2002 preluate si de art.115, al. l si art.116 al. l si 5 din OG 92/2003 modificata si completata in care se precizează ca pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plata se datorează după acest termen dobânzi si penalități de întârziere, cu atât mai mult cu cat reclamanta nu a făcut in nici un fel dovada cuantumului majorărilor, dobânzilor si penalităților de întârziere, cotei de majorări, dobânzi si penalități. aplicate, data la care au fost calculate majorările, dobânzile si penalitățile.
Referitor la capătul de cerere a reclamantei potrivit căruia aceasta solicita admiterea suspendării executării silite, se arata ca aceasta cerere este neîntemeiata si se solicita respingerea aceștia ca netemeinica.
Prin sentința civilă nr. 380 din 09.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș -secția de contencios administrativ și a declinat competența materială, de soluționare a cererii formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtul ANAF PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare acte administrativ-fiscale și suspendare executare, în favoarea CURȚII DE APEL TIMIȘOARA.
Raportat și la disp. art. 2 Cod procedură civilă care reglementează competența după materie, coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus instanța a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Timiș și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea CURȚII DE APEL TIMIȘOARA, unde s-a înregistrat la data de 23.04.2008, sub același număr.
Curtea a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri si proba cu expertiza contabila, la dosarul cauzei fiind depus raportul de expertiza si răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de către parata. Pentru parata instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
In ședința din data de 23.03.2009 reclamanta a renunțat la cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin decizia de impunere nr.940/27.11.2007, emisa în baza raportului de inspecție fiscală nr.4372 din 13 noiembrie 2007 organul de inspecție al pârâtei a constatat că în perioada supusă verificării,reclamanta a dedus cheltuieli fără justificare legală diminuând impozitul pe profit, a calculat in mod eronat TVA-ul, încălcând astfel o serie de prevederi legale.
Prin Decizia nr.71/22/31.01.2008 emisă de ANAF-DGFP Taf ost respinsă contestația la Decizia de impunere suplimentară nr.940/27.11.2007.
Curtea a dispus în cauză efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească corectitudinea modului în care au fost stabilite sumele datorate de către reclamanta la bugetul statului.
In continuare vom examina fiecare sumă contestată de către reclamantă, prin raportare la dispozițiile legale și la probatoriul administrat și anume înscrisurile depuse și concluziile raportului de expertiză.
Cu privire la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la soluționarea capătului din contestația formulată pentru suma de 373.257 lei și emiterea unei decizii în acest sens Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Astfel fiind, Curtea constată că prin decizia atacată DGFP Tad ispus suspendarea soluționării capătului din cererea contestatoarei pentru suma de 373.257 lei.
In motivarea acestei soluții, s-a reținut ca DGFP Tac omunicat Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara sesizarea penală pentru începerea cercetărilor în vederea constatării existentei sau inexistentei elementelor constitutive prevăzute de Legea nr.241/2005.
Astfel fiind, organul de inspecție fiscală a stabilit că fapta de a înregistra pe cheltuieli respectiv TVA deductibilă sumele înscrise sumele care nu au la baza operațiuni reale sau evidentierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea de evaziune fiscala, prevăzuta de art. 9 alin 1 lit. c din Legea nr.241/2005.
Temeiul de drept al soluției de suspendare al capătului din contestație menționat este art. 214 alin 1 lit. a din OG nr.92/12993 republicata, care prevede ca organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Curtea constată că prevederea mai sus menționată a fost consacrată de către legiuitor tocmai pentru a evita pericolul constatării săvârșirii unei infracțiuni de către societatea vizata de controlul fiscal sau de societăți cu care aceasta are raporturi de natura comerciala iar stabilirea caracterului infracțional al faptei săvârșite are o influenta hotărâtoare asupra stabilirii obligațiilor bugetare constate prin procesul verbal încheiat de organele de inspecție fiscală.
Astfel fiind, Curtea constată că exista în speța o strânsa legătura între stabilirea datoriilor bugetare și statuarea caracterului infracțional al faptei săvârșite, iar prioritatea de soluționare revine organelor penale.
In ceea ce privește operațiunile având ca obiect cele 4 facturi fiscale de la - SRL în valoare de 44.351 lei, din care valoarea fără TVA, 37.270 lei și 7.081 lei TVA, pentru servicii prestate la obiectivul "Locuința noua" sunt reale iar in raportul de expertiza efectuat în cauza s-a statuat ca si înregistrarea lor in contabilitate este legal efectuata.
Insă, trebuie să reținem că în ce privește tratamentul contabil al acestor facturi fiscale la înregistrarea cheltuielilor în valoare de 37.270 lei, expertiza contabilă a constat că - SRL a aplicat un tratament inadecvat, care a influențat baza de calcul a impozitului pe profit, în sensul diminuării acesteia.
Curtea constată că reținând ca aceste cheltuieli au fost efectuate pentru realizarea obiectivului de investiții "Locuința noua", acestea trebuie să fie recunoscute si înregistrate în contabilitate in structura costurilor activelor imobilizate corporale, respectiv în debitul contului 231 " în curs corporale", analitic obiectiv"Locuința noua", în contrapartida cu creditul contului 404"Furnizori de imobilizări".
Expertiza contabilă a concluzionat că suma de 37.270 lei înregistrata pe cheltuielile curente ale exercițiului societății nu are caracter deductibil la calculul impozitului pe profit, întrucât, conform art.19, alin. l și art.21, alin. l din Legea 571/2003 (Codul fiscal), cu modificările și completările ulterioare, "nu sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile" ci reprezintă o parte din costul unei investiții imobiliare efectuate de firma.
In ceea ce privește operațiunile privind facturi fiscale pentru achiziții la realizarea investiției la imobilul "Locuința Noua", in valoare totala de 91.047 lei, din care valoarea fără TVA de 76.506 lei si taxa pe valoarea adăugata de 14.541 lei.(anexa 8 la ), sunt reale si înregistrarea lor in contabilitate este legal efectuata.
Insa și în acest caz tratamentul contabil al acestor facturi fiscale la înregistrarea cheltuielilor în valoare de 76.506 lei aplicat de către reclamanta - SRL este inadecvat, influențând baza de calcul a impozitului pe profit, in sensul diminuării acesteia.
Expertiza contabilă a concluzionat că suma de 76.506 înregistrată pe cheltuielile curente ale exercițiului societății nu are caracter deductibil la calculul impozitului pe profit, întrucât, conform art.19, alin. l și art.21, alin. l din Legea 571/2003 (Codul fiscal), cu modificările și completările ulterioare, "nu sunt cheltuieli efectuate in scopul realizării de venituri impozabile" ci reprezintă o parte din costul unei investiții imobiliare efectuate de firma.
Totodată reclamanta contestata si legalitatea operațiunii de deducere a sumei de 1877 lei reprezentând prejudiciul produs reclamantei CNCF CFR SA stabilit in baza sentinței civile nr. 2971/2004 de către salariatul.
Curtea constată că în raportul de inspecție fiscală () nr.4372/27.11.2007, cap. III"Constatări fiscale", pct.3.1.1.4, se consemnează ca" prin evidențierea eronată ca și cheltuială deductibilă a sumei de 18.767.977 lei rol, respectiv 1.877 lei ron reprezentând prejudiciul produs de (a rupt cablul pe -, cu voia societății), care fost achitat reclamantei CNCF CFR SA B in baza Sentinței civile nr.2971/05.10.2004, cu OP nr.27/18.01.2005, fără a fi imputată celui care a produs prejudiciul, a fost diminuat profitul impozabil cu această sumă și implicit impozitul pe profit cu suma de 300 lei
Pentru neachitarea la termenul scadent la buget a impozitului pe profit de 300 lei, societatea datorează dobânzi si majorări de întârziere, art.119 si 120 din OG nr.92/2003 in suma de 240 lei, si penalități de 13 lei.
Curtea constata ca suma de 1877 fost plătită prin OP nr.27/18.01.2005 la CNCF CFR B, cu titlul de prejudiciu prin ruperea, cu voia societății, unui ca- pe - la -.
Astfel fiind, nu se poate reține că suma de 1877 lei nu poate fi recunoscută ca o cheltuială curenta a societății în contul de profit și pierdere, întrucât acesta este o plata imputabila persoane care a produs avaria, iar in cazul in care societatea nu decide sa facă imputarea acesteia,suma de 1877lei nu este cheltuiala deductibila la calculul profitului impozabil, nefiind făcuta in mod necesar in scopul realizării veniturilor.
In concluzie impozitul pe profit în suma de 300 lei calculat suplimentar este corect si legal stabilit, fiind datorat de societate, împreuna cu dobânzile, majorările si penalitățile aferente.
Pârâta a reținut în decizia contestata nelegalitatea operațiunii de deducere a sumei de 38.000 ca și cheltuieli deductibile, reprezentând contravaloarea chiriei pentru un birou și spațiu de parcare in T,- de la - SRL si a deductibilității TVA aferenta acestor cheltuieli in suma de 7.220 lei.
Curtea constată că în raportul de inspecție fiscală () nr.4372/27.11.2007, cap.III "Constatări fiscale", pct.3.1.1.5, se consemnează că" în perioada ianuarie 2004-decembrie 2005 societatea a înregistrat ca și cheltuială deductibilă fiscal în suma de 38.000 lei reprezentând contravaloarea chiriei, pentru un birou și spațiu de parcare în T-, de la - SRL, conform contractului de închiriere nr. 1/1 din 01.01.2004 si 2/25 din 14.02.2005, anexa nr.15, spatii care nu au fost declarate ca sedii secundare conform prevederilor nr. 1329/2004 pana la data prezentului control, ceea ce a condus diminuarea profitului impozabil cu aceasta suma si a impozitului pe profit aferent în suma de.080 lei, aspect prezentat in detaliu si la punctul 3.1.3.5. din prezentul raport de inspecție fiscala.
Curtea reține că în 1329/2004 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului "Declarație privind sedii-secundare", la art.4 se menționează ca declarația privind sediile secundare se depune la organul fiscal in a cărui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului care le înființează." si nu face nici un fel de precizare cu privire la sancționarea pentru nedepunerea unei astfel de declarații, întrucât așa cum se cunoaște in Codul d e procedura fiscala ( Legea 92/2003) la titlul X art.189 sunt prevăzute faptele care constituie contravenții si sancțiunile( amenzile) pentru acestea.
Față de dispozițiile mai sus menționate, instanța constată că organul de control nu sancționează, conform legislației în vigoare, fapta de nedeclarare a punctului de lucru conform 1329/2004, ci scoate de la deductibilitatea cheltuiala cu chiria pentru spațiul de birou respectiv, fără a avea o baza legala corespunzătoare.
Astfel, s-a reținut și în raportul de expertiza întocmit în cauză că deductibilitatea unei cheltuieli la calculul impozitului pe profit este reglementata de art.21, alin.(l)-(4) din Codul fiscal (Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare), unde principiul de baza enunțat de alin.(l) este:"Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate in scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative in vigoare".Acesta condiție, expertiza contabila constată că în cazul contractului de închiriere a spațiului, și al facturilor de plata a chiriei a fost realizata deoarece la punctul de lucru respectiv s-au desfășurat activități administrative si de birou ale societății și ca aceasta cheltuiala reprezintă o cheltuiala în scopul realizării de venituri.
In concluzie, cheltuielile cu chiria pentru spațiul secundar in suma de 38.000 lei este deductibila fiscal la calculul profitului impozabil, iar impozitul pe profit suplimentar de 6.080 lei ron stabilit de inspecția fiscala nu este datorat legal de contribuabil.
Referitor la taxa pe valoarea adăugata în suma de 7.220 lei, aferenta facturilor pentru chiria la spatii secundare pentru un birou și spațiu de parcare în T,- de a - SRL Curtea constata ca la punctul 3.1.3.5. din se specifica:"In conformitate cu prevederile art. 141, alin.2, lit. e din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare operațiunea de închiriere de bunuri imobile este scutita de TVA. Conform prevederilor pct.38, alin. l din HG nr.44/2004 orice persoana impozabila înregistrata in scopuri de TVA poate opta pentru taxarea respectivei operațiuni scutite de TVA, situație în care trebuie să depună la organul fiscal la care este înregistrat ca plătitor de impozite și taxe notificare prevăzuta in anexa 1 la respectivele norme, regimul de taxare aplicându-se pentru perioada pana la 1.12.2006 de la data înscrisa in notificare, iar începând cu 01.01.2007 regimul de taxare aplicându-se la depunerii notificării sau de la o alta data ulterioara înscrisa in notificare."
Inspecția fiscală a constatat că în perioada 01.01.2004-31.12.2005 - SRL a achitat în baza facturilor emise de - SRL, contravaloarea chiriei și a TVA de 7.220 lei aferenta unor spatii închiriate conform contractelor de închiriere nr. 1/1 din 01.01.2004 si nr. 2/25 din 4.02.2005, pentru care societate a depus notificarea abia in data de 01.03.2007.Ca urmare a notificării tardive inspecția fiscala a anulat dreptul de deducere fiscala a TVA in suma de 7.220 lei si prin înregistrarea ca TVA nedeductibila a acestei sume, taxa pe valoarea adăugata de plata a societății se majorează cu suma respectiva".
Expertiza contabilă a examinat tratamentul fiscal al taxei pe valoarea adăugata pentru facturile fiscale - chirie a spațiului si in baza modificărilor la Normelor Codului Fiscal din 2007, care indica: "In situația in care un agent economic a optat tacit pentru închirierea cu TVA a spatiilor comerciale are obligația in conformitate cu modificările la Normele Codului Fiscal din 2007 sa depună aceasta )notificare in termen de 90 de zile, respectiv 31 martie 2007."Aceasta notificare a fost pusa la dispoziția organului de control pe perioada controlului, fiind înregistrata la Administrația financiara.
In raportul de expertiză contabilă s-a concluzionat că pe baza acestor reglementari TVA -uI aferent în suma 7.220 lei ron este deductibila Ia calculul taxei pe valoare adăugata de plata.
In ceea ce privește legalitatea operațiunii de deducere a sumei de 100.347 lei, reprezentând TVA aferenta achizițiilor de produse si servicii necesare realizării lucrărilor Ia obiectivul "locuința noua", clădire care figurează in patrimoniul societății in expertiza s-a reținut ca de la începerea construcției obiectivului Locuința noua - SRL nu a precizat cu exactitate destinația acestuia, fie ca sediu secundar, in care sa se desfășoare activitățile administrative ale firmei, fie pentru vânzare sau chiar închiriere, in aceste condiții obiectivul realizat de societate reprezintă o investiție imobiliara a firmei din profiturile ramase nerepartizate.
Deși recepția obiectivului "Locuința noua " s-a făcut la 16.05.2006, lucrările de amenajare si dotare ale acestuia nu au fost finalizate, intabularea facondu-se in scopul garantării (ipotecarii) pentru obținerea de împrumuturi bancare, dat fiind activitatea sezoniera a societății.
Pe perioada scursă din mai 2006, când s-a făcut recepția lucrării și până la data controlului aceasta clădire a continuat să fie amenajata și utilată, așa cum rezulta si din punctele 3.1.1.2 si 3.1.1.3. din raportul de inspecție fiscala.
Firma a declarat aceasta clădire ca fiind sediu secundar si precizează prin adresa numărul 3694/18.09.2007 ca după "dotarea si utilarea completa" obiectivul va fi folosit si ca punct de lucru principalul societății.
In raportul de expertiza contabilă se apreciază ca aceasta clădire reprezintă o investiție imobiliara a cărei destinație nu a fost stabilita inițial, dar care așa cum a declarat administratorul societății inspecției fiscale este în curs de amenajări interioare si utilare, si va fi folosita ca sediu administrativ,și punct de lucru, ceea ce constituie "utilizarea ei in scopul realizării de venituri impozabile" așa cum este prevăzut in legislația fiscala aplicabila la care se face referire in raportul de inspecție fiscala.
Astfel, Curtea constată că alin.3 al art.145 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal prevede ca " Daca bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării in folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoana impozabila înregistrata ca plătitor de taxa pe valoarea adăugata are drept sa deducă taxa pe valoarea adăugata datorata sau achitata aferenta bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o alta persoana impozabilă".
Totodată, in acord cu alin.13 al art.145 Legea 571/2003 privind Codul fiscal potrivit căruia "Taxa pe valoarea adăugata aferenta bunurilor si serviciilor achiziționate, destinate obiectivelor proprii de investiți, stocurile de produse cu destinație speciala, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale."
In cazul examinat taxa pe valoarea adăugata in suma de 114.888 lei aferenta facturile fiscale de achiziții de bunuri si servicii pentru construcția si dotarea imobilului Locuința Noua, este taxa pe valoarea adăugata pentru un obiectiv propriu de investiți care potrivit alin.13 este deductibila fiscal.
Pentru a beneficia de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata aferenta facturilor fiscale de achiziții de bunuri si servicii destinate obiectivelor de investiții, plătitorul de taxa trebuie conform alin.12 din art.145 la Legea nr.570/2003 sa îndeplinească doua condiții si anume bunurile respective urmează a fi folosite pentru operațiuni cu drept de deducere si persoana impozabila trebuie sa dețină o factura fiscala sau alt document legal aprobat care sa justifice suma taxei pe valoarea adăugata aferenta bunurilor achiziționate, condiții pe care expertiza contabila constata, in cazul operațiunilor si facturilor fiscale examinate cu TVA in suma de 114.888 lei ca societatea reclamanta le-a îndeplinit.
Curtea constata ca dispozițiile fiscale nu condiționează aplicarea dreptului de deducere a TVA aferente facturilor fiscale pentru achiziții de bunuri si servicii destinate obiectivelor proprii de investiții de declararea la administrația fiscala a modului de exploatare/ folosire a imobilului construit, condiție care daca nu este realizata sa fie de natura sa conducă la ridicarea (anularea) retroactiva de către administrația fiscala a dreptului plătitorului a deduce TVA aferente facturilor fiscale de achiziții de bunuri si servicii destinate investiției din întreaga perioada a anilor de realizare a construcției si dotare a imobilului.
In concluzie Curtea constata ca reclamanta a dedus corect si egal taxa pe valoarea adăugata in suma de 100.347 pentru facturile fiscale de bunuri si servicii achiziționate de societate la construcția si dotarea investiției la imobilul Locuința noua sediu protocol.
Astfel fiind, obligațiile fiscale suplimentare Ia taxa pe valoare adăugata in suma de 100.347 lei stabilite de inspecția fiscala nu au baza legala.
In ceea ce privește legalitatea operațiunii de deducere a sumei de 14.541 lei, reprezentând TVA aferenta diverselor achiziții pentru obiectivul "locuința noua" reținem ca taxa pe valoarea in suma de 14.541 lei aferenta facturilor fiscale de la alți furnizori in valoare totala de 91.047 (anexa 8 din ), pentru achiziții de bunuri si servicii necesare realizării lucrărilor Ia obiectivul de investiții "Locuința noua", clădire care figurează in patrimoniul societății, este legal dedusa de - SRL.
Astfel fiind, văzând situația de fapt prezentata, raportata la prevederile legale invocate, Curtea va admite in parte acțiunea si in consecința va anula în parte decizia nr.71/22/31.01.2008, decizia de impunere nr.940/27.11.2007 precum și raportul de inspecție fiscală din 13.11.2007, acte întocmite de pârâtă în sensul că va exonera reclamanta de la plata sumei de 214.741 cu titlu de TVA nedatorat și majorări de întârziere și de la plata sumei de 11.580 lei reprezentând impozit pe profit nedatorat și majorări de întârziere, urmând să mențină în rest dispozițiile deciziei nr. 71/22/31.01.2008 și ale deciziei de impunere nr.940/27.11.2007.
Curtea va respinge în rest pretențiile reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la soluționarea capătului de cerere al contestației pentru suma de 373.257 lei, precum și cu privire la celelalte sume stabilite în sarcina reclamantei.
Reținând că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, față de prevederile art.276 Cod proc civ, Curtea va obliga pârâta la plata către reclamanta a sumei de 2618 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând J din valoarea onorariu avocat.In ceea ce privește acordarea unei parți din onorariul expertului, Curtea constată că la dosar nu exista vreun înscris din care să rezulte suma achitată de către reclamanta cu titlu de onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta " " cu sediul în,- A,județ T împotriva pârâtei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T cu sediul în T,- A, județ T și în consecință:
Anulează în parte decizia nr.71/22/31.01.2008, decizia de impunere nr.940/27.11.2007 precum și raportul de inspecție fiscală din 13.11.2007, acte întocmite de pârâtă în sensul că exonerează reclamanta de la plata sumei de 214.741 cu titlu de TVA nedatorat și majorări de întârziere și de la plata sumei de 11.580 lei reprezentând impozit pe profit nedatorat și majorări de întârziere.
Menține în rest dispozițiile deciziei nr. 71/22/31.01.2008 și ale deciziei de impunere nr.940/27.11.2007.
Respinge în rest pretențiile reclamantei în ceea ce privește obligarea pârâtei la soluționarea capătului de cerere al contestației pentru suma de 373.257 lei, precum și cu privire la celelalte sume stabilite în sarcina reclamantei.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2618 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED/DD-12.05.2009
TEHNORED:ML/12.05.2009
5ex/SM/emis 3 comunicări.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
