Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1293/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1293
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.560 din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă personal, lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâta recurentă Tad epus concluzii scrise iar pârâta intimată Tad epus întâmpinare în trei exemplare dintre care unul se comunică reclamantei recurente.
Având în vedere că ambele pârâte intimate au invocat excepția de nulitate a recursului pe considerentul că nu a fost motivat în termenul prevăzut de art.306 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul reclamantei recurente pentru a-și exprima punctul de vedere asupra acestei excepții.
Reclamanta recurentă arată că a declarat recursul în termen și că nu l-a motivat decât pentru primul termen de judecată. Solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 560 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect obligație a face, în ceea ce privește capătul de cerere 1 și 2, disjuns capătul 3 de cerere din acțiunea reclamantei și a dispus declinarea competenței de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Timișoara.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș în soluționarea capătului de cerere 3 din acțiunea reclamantei, privind anularea titlurilor executorii emise de pârâta T, excepție invocată de pârâte, instanța de fond a admis-o ca fiind întemeiată și în baza dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă a dispus disjungerea acestui capăt de cerere și înaintarea lui spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara, pentru că actele ce se cer a fi anulate, respectiv titlurilor executorii nr. -/27.09.2007 și nr. -/27.09.2007, emise de pârâta T, sunt acte emise în cadrul procedurii de executare silită prevăzută de art. 136-171 din nr.OG 92/2003 republicată, privind pr. fisc. acestea nefiind titluri de creanță sau acte administrative fiscale de impunere, ci sunt acte emise în faza executării silite, prin care se reiau obligațiile fiscale stabilite prin titluri de creanță încheiate anterior, acte ce pot fi atacate numai pe calea contestației la executare, prevăzută de art. 172 - 174 din nr.OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală și art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, contestație ce cade în competența de soluționare a judecătoriei.
În ceea ce privește excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, excepție invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, motivată de faptul că această instituția nu a emis nici o decizie, care să poată fi atacată, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 și că doar în aceste condiții reclamanta putea, să se adreseze instanței, și să ceară anularea deciziei dacă îi era nefavorabilă, instanța de fond a constatat că în raport de petitul 2 din acțiune, prin care se solicită obligarea pârâtei DGFP T, prin serviciul de specialitate, la soluționarea, prin decizie motivată, a contestației înregistrată la T, sub nr.194.281/19.12.2007, având ca obiect anulare parțială a titlurilor executorii nr.-/27.09.2007 și nr. -/27.09.2007, emise de T, această pârâtă are calitate procesuală pasivă în cauză, iar acțiunea reclamantei nu este prematur formulată și nici inadmisibilă față de această pârâtă.
Instanța de fond nu a primit apărarea pârâtei conform căreia acțiunea este inadmisibilă, întrucât reclamanta are deschisă calea contestației la executare, adresată Judecătoriei Timișoara și nu instanței de contencios administrativ, acesta fiind motiv de invocare a excepției necompetenței materiale a instanței.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, respectiv a capetelor 1 și 2 din acțiunea reclamantei, instanța de fond a constatat că la fila 6 din dosar se află răspunsul pârâtei T la contestația înregistrată la T sub nr. 194.281/19.12.2007, prin care o îndrumă pe reclamantă să se adreseze judecătoriei în conformitate cu dispozițiile art. 172 alin.1 și 4 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește obligarea pârâtei DGFP T, prin serviciul de specialitate, la soluționarea, prin decizie motivată, a contestației înregistrată la T, sub nr. 194.281/19.12.2007, având ca obiect anulare parțială a titlurilor executorii nr. - din 27.09.2007 și nr. - din 27.09.2007 emise de T, instanța a constatat că judecătoria este competentă să se pronunțe asupra acestor acte de executare fiscală, motiv pentru care instanța a și dispus disjungerea acestui capăt de cerere și declinarea capătului de cerere având ca obiect anularea acestor acte.
De altfel, reclamanta prin acțiunea formulată a învederat că nu contestă suma calculată ca și impozit pe venit, însă contestă debitele accesorii, constând în sumele pretinse cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, majorări de întârziere, cu motivarea că pentru aceste ultime sume nu sunt îndeplinite condițiile legale, aspecte ce urmează a fi analizate de către instanța de executare respectiv de către judecătorie.
Adresa nr. 194.218/19.12.2007 ce se solicită a fi anulată de către reclamantă nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003, ci o simplă adresă de îndrumare, dată de către organul fiscal, în virtutea rolului prevăzut de art. 7 alin. 5 din nr.OG 92/2003, act ce va fi avut în vedere de către instanța de executare în urma declinării.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, nemotivat reclamanta, la data de 18 iulie 2008, iar motivele de recurs le-a depus la data de 3 octombrie 2008 (fila 8 dosar).
Prin Concluziile scrise, depuse de intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T la data de 19 noiembrie 2008, aceasta a solicitat, anularea recursului ca fiind nemotivat în termen.
Referitor la excepția nemotivării recursului de către reclamantă, în termenul prevăzut de lege, instanța, constată că, excepția este întemeiată și o va admite având în vedere următoarele considerente:
Din actele și probele de la dosar, rezultă că, sentința civilă nr. 560 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost comunicată reclamantei la data de 4 iulie 2008, iar aceasta a depus motivele de recurs abia la data de 3 octombrie 2008, cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Potrivit art. 303 Cod procedură civilă se prevede că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs", termen care în cauza de față este de 15 zile de la comunicarea sentinței. Articolul 306 din același Cod prevede că: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal".
Având în vedere că, reclamanta nu a motivat recursul, în termenul legal, instanța urmează să constate că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.560 din 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red./23.12.2008
Tehnored./07.01.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
