Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1297/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1297
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL Reșița, împotriva sentinței civile nr.553 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei recurente și consilier juridic în reprezentarea pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei recurente depune împuternicire avocațială la care anexează copie a chitanței emise pentru suma de 4500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe care nu a procedat la cercetarea fondului, cu cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță, pentru motivele învederate prin întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.553 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, s-a respins, ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta,- " Reșița în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C -
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 27.07.2007, organele de inspecție fiscală ale pârâtei au constatat că reclamanta are de achitat obligații fiscale suplimentare la bugetul general consolidat, în sumă de 45.625 lei, iar prin decizia de impunere nr.97/27.10.2007 s-au stabilit, în sarcina reclamantei, obligații fiscale suplimentare de achitat la bugetul general consolidat în cuantum de 45.625 lei.
Tribunalul a reținut că raportul de inspecție fiscală, care reprezintă un act administrativ fiscal a fost contestat de reclamant (fila 36 dosar), iar contestația a fost respinsă ca neîntemeiată, de către pârâtă, prin decizia nr. 47/04.10.2007 (filele 42 - 44 dosar).
În conformitate cu art.209 al.4 (fost 179 al.4) Cod procedură fiscală, contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorități publice locale, precum și de alte autorități publice, care potrivit legii, administrează creanțe fiscale, se soluționează de către aceste autorități, iar conform dispozițiilor art. 218 al.2 Cod procedură fiscală, deciziile emise pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă.
Potrivit art. 1 al.1 din Legea contenciosului administrativ coroborat cu art. 218 al.2 Cod procedură fiscală, poate fi contestată la instanța de contencios administrativ, decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu în mod direct actul administrativ fiscal, respectiv raportul de inspecție fiscală, pentru care reclamanta a parcurs deja procedura administrativă obligatorie, prevăzută de Titlul IX, Capitolele I și II din Codul d e procedură fiscală, republicat.
Față de aceste considerente, având în vedere că reclamanta nu a contestat decizia nr.47/04.10.2007, prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală din 27.07.2007, tribunalul a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de către reclamanta,- " împotriva pârâtei Direcției Generale a Finanțelor Publice C-
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta "D " Reșița și a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-S, deoarece a soluționat cauza fără a cerceta fondul procesului.
În motivarea recursului se arată că prima instanță a soluționat cauza în lipsa apărătorului reclamantei, și a respins contestația cu motivarea că nu a introdus contestația împotriva actului care i-a prejudiciat. Recurenta susține că de fapt, contestația a fost formulată împotriva deciziei care a obligat-o la plata unor sume mari de bani și de penalizări pe care le-a achitat, iar banii erau în contul administrației financiare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 25 iulie 2008, intimata a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală (filele 5-9 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a respins contestația formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă.
Prima instanță a avut în vedere, dispozițiile prevăzute de art.209 alin.4 (fost 179 alin.4) din Codul d e procedură fiscală, care prevede următoarele: "contestațiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autoritățile publice locale, precum și de alte autorități publice, care, potrivit legii, administrează creanțe fiscale, se soluționează de către aceste autorități, iar conform dispozițiilor art.218 alin.2 din același cod, deciziile emise pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă".
Or, din actele și probele de la dosar, prima instanță a reținut corect că reclamanta nu a contestat decizia nr.47 din 4 octombrie 2007 emisă de C-S, prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr.3191 din 7 august 2007. Rezultă că, reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor prevăzute de art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, și ale art.218 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, conform cărora, reclamanta trebuia să conteste la instanța de contencios administrativ decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva actului administrativ - fiscal și nu să atace în mod direct raportul de inspecție fiscală.
Pentru aceste considerente, instanța constată că motivele de recurs invocate de reclamantă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL Reșița, împotriva sentinței civile nr.553 din 9 mai 2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red./05.01.2009
Tehnored./08.01.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
