Contestație act administrativ fiscal. Sentința 130/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 130
Ședința publică din 25 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 5 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 12 martie 2009, ulterior pentru data de 19 martie 2009 și mai apoi pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată la 11.04.2006 și ulterior precizată sub nr- la Curtea de APEL CLUJ reclamanta in contradictoriu cu DGFP Cas olicitat instanței: anularea capitolului IV din raportul de inspectie fiscală partiala nr.42514/22.07.2005 incheiat de catre parata; anularea adresei instiintari de plata nr.42514/01.06.2006 emise de parata si comunicate la 06.01.2006; anularea celor sase procese verbale, toate cu nr.42514/06.01.2006 emise de parata si comunicate la 06.02.2006, anularea respectiv exonerarea de obligatia de plata in cuantum de 998.189,0529 RON stabilite suplimentar in sarcina societatii reprezetand dobanzi aferente fondului pentru handicapati 60847, 8742 RON, penalitati de intaryiere aferente fondului pentru handicapati 1850, 2974 RON penalitati de intarziere aferente fondului pentru handicapati 2.944, 0995RON, dobânzi aferente impozitului pe dividente 19.261,0010 RON penalități aferente impozitului pe dividente 3.046,4175 RON, penalități aferente impozitului pe dividente 95,6938 RON, dobânzi aferente fondului pentru susținerea învământului 23.415,8477 RON, penalități aferente fondului pentru susținerea învășământului 961,1714 RON, penalități aferente fondului pentru susținerea învățământului 1597, 6038 RON, dobânzi aferente impozitului pe profit 197.060,1734 RON, penalități aferente impozitului pe profit 6.594,8377 RON, penalități aferente impozitului pe profit 17.394,2225 RON, dobânzi aferente impozitului pe salarii 29.474,1846 RON, penalități aferente impozitului pe salarii5564,0114 RON, dobânzi aferente TVA 547.228,7010 RON, penalități aferente TVA 20488,6552 RON, penalități aferente TVA 57.936,5675 RON, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate reclamanta a arătat că a încheiat cu Ministerul Finanțelor Publice convenția de eșalonare nr.124/05.11.2002 prin care s- aprobat eșalonarea la plata dobânzilor bugetare restante în sumă de 12.264.598.313 RON în conformitate cu prevederile OUG nr.40/2002 iar în cursul anului 2005 în urma unui control prin raportul de inspecție fiscală parțială la capitolul IV s-a constatat că nu s-ar fi respectat obligații de eșalonare context în care prin adresa/înștiințare i s-a adus la cunoștință ca urmare a piederii înlesnirilor datorează suma de 998.189,0529 RON, Ulterior mai arată reclamanta i-au fost comunicate și șase procese verbale prin care s- stabilit în sarcina sa penalități în cuantum de 82.395,8804 RON.
Actele emise arată reclamanta sunt nelegale și netemeinice. Astfel, se arată organele de inspecție fiscală au constatat presupusa nerespectare a obligațiilor și prin urmare a propus anularea înlesnirilor. Acest aspect a fost contestat iar prin adresa nr.55612//18.10.2005 i s-a comunicat că în conformiatate cu prevederile nr.519/2005 contestația este lipsită de obiect întrucât raportul de inspecție nu ar fi act administrativ prin care să se stabilească sume și măsuri. Această adresă constituie un refuz de soluționare a contestației cel puțin din trei motive: a) raportul este un act administrativ în sensul art.41 pr.fiscală respectiv este un act unilateral emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale; b) nu pot fi reținute susținerile pârâtei în sensul că stabilirea obligațiilor de plată nu ar avea legătură cu raportul de inspecție din moment ce prin aceasta s-a constatat presupusa nerespectare a obligațiilor asumate prin actul de eșalonare și s-a propus anularea înlesnirilor; c) conform dispozițiilor imperative ale codului d e procedură fiscală art.180 alin.1 contestațiile se soluționează prin decizii ce trebuie să îmbrace o anumită formă (preambul, considerente, dispozitiv) iar adresa nu poate fi considerată un atare act ci doar un act prin care se refuză explicit analiza criticilor.
Cât privește presupusa nerespectare a obligațiilor reținute prin raportul încheiat arată reclamanta nu pot fi reținute pentru motivul relevat garanție întrucât dispozițiile legale au în vedere constituirea garanției ca o condiție pentru acordarea înlesnirii la plată și nu pentru mențiunea sa, legea neprevăzând care este termenul minim obligatoriu pentru care trebuie constituită garanția.
Nici susținerile pârâtei prin actul contestat referitoare la impozitul pe venit din salarii, TVA, și la ratele eșalonate arată reclamanta nu pot fi reținute deoarece a achitat până la 29.12.2002 impozitul pe dobânzile aferente în cursul lunii ianuarie 2003 și ianuarie 2004 au fost stinse obligațiile prin compensare cu TVA de rambursat iar faptul că a solicitat compensarea în termen legal dar organele fiscale nu au procedat la efectuarea contractului în vederea stabilirii TVA de rambursat decât în ianuarie nu îi este imputabil; ratele statuate prin convenție au fost achitate în luna ianuarie 2005 integral înainte de data limită stabilită mai 2005.
Referitor la adresa/ înstiințarea de plată arată reclamanta că deși a fost contestată la aceasta nu primit nici un răspuns; acest act este lovit de nulitate fiind emis de un organ fiscal necompetent în condițiile în care nu se are în vedere competența de administrare din punct de vedere fiscal.
În privinșa proceselor verbale arată reclamanta că au fost contestate dar nu s-a dat un răspuns, iar în condițiile în care acestea au fost emise în baza concluziilor raportului de inspecție legalitatea și temeinicia lor depinde de legalitate și temeinicia raportului.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare DGFP Cas olicitat respingerea acțiunii, menținerea cap.IV din raportul de inspecție fiscală nr.42514 din 22.07.2005, a înstiințării de plată 42514/06.01.2006 și a celor șase procese verbale nr.42145/06.01.2006 de calcul a accesoriilor pentru neplata la termen obligațiilor față de buget cu consecința menținerii obligațiiei de plată a sumei de 998.189,052 RON.
În susținerea celor solicitate pârâta arată că raportul de inspecție fiscală a avut ca obiect efectuarea unui control fiscal la societatea reclamantă fiind verificate mai multe aspecte privind activitatea și disciplina financiar fiscală. Cu acel prilej organul de control a confirmat și piederea facilităților fiscale ca urmare a nerespectării convebției de eșalonare dar a constatat și alte neregului fiscale pentru care a procedat la calcularea unor debite fiscale suplimentare (CAS, fond de somaj, fond de accidente) debite datorate și neachitate în perioada 2003-2004 precum și la calculul unor majorări și penalități iar pentru aceste sume (stabilite suplimentar) a fost emisă decizia de impunere nr.750/22.07.2005 (decizie ce nu include și sumele aferente piederii eșalonării deoarece pe înlesnirile pe baza convenției nu primise sume aferente bugetului de stat iar pe de altă parte au fost eșalonate de către organele de executare. Ca urmare se arată piederea eșalonării nu a fost constatată prin raportul de inspecție cum grețit a reținut contestatoarea ci doar a fost confirmată; pierderea eșalonării a fost constatată anterior raportului la 18.02.2005 de către organele de executare în temeiul art.9 din 580/2008 cu ocazia verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de OG nr.40/2002 și asumate prin convenția de eșalonare și întrucât raportul nu a avut consecința întocmirii unui titlu de creanță pentru sumele aferente piederii eșalonării contestația este lipsită de obiect.
Cât privește piederea eșalonării mai arată pârâta organul de inspecție a concluzionat că se datorează încălcării de către agentul economic a art.18 din OUG nr.40/2002 și pct.4 din Convenția de eșalonare ca urmare lipsei scrisorii de garanției bancară și a nerespectării obligației impuse prin OG nr.40/2002 art.15 și de pct.1 din Convenție, deoarece societatea nu a achitat obligațiile.
Aceste statuări se arată sunt corecte deoarece scrisoarea de garanție nr.1/06.01.2003 emisă de Bank A A - Sucursala C depusă la dosar a expirat la 3.01.2004 și nu a mai fost reînoită de către reclamantă încălcându-se astfel prevederile art.18 din OUG nr.40/2002 și de pct.4 din Convenția de eșalonăre. Interpretarea dată de reclamantă conform căreia constituirea garanției constituie o condiție pentru acordarea înlesnirii nu și pentru menținerea ei este greșită și lipsită de suport legal deoarece constituirea garanției este o condiție pentru ambele situații, ordinul MFP nr.580/2001 fiind în același sens în condițiile în care cere reîntregirea pânâ la termenul următor de plată din eșalonare în situația în care garanția a fost utilizată.
În privința neachitării de reclamantă debitelor curente până la 29 decembrie fiecărui an (a doaua cauză a piederii eșalonării) arată pârâta că în condițiile OUG nr.40/2002 debitorul trebuie să aibă achitat până la data menționată toate obligațiile bugetare cu termen scadent în anul fiscal respectiv împreună cu majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente după caz. Prin raportul de inspecție s-a constatat însă că reclamanta a achita cu întârziere (după data de 29 decembrie ) o serie de debite curente sau chiar nu le-a achitat pânâ la data controlului 110.204.978 lei reprezentând TVA pe luna noiembrie 2003 fost achitat în 14.01.2004 ( termen maxim fiind 29.12.2003); 91.944.930 lei impozit pe salarii pe luna noiembrie 2002 fost achitat la 13.01.2003 (termen maxim fiind 29.12.2002); 110.027.230 lei impozit pe salarii pe luna noiembrie 2003 fost achitat la 13.01.2004 (termen maxim fiind 29.12.2003); 478.107 lei impozit pe venit din dobânzi scadent la 20.12.2002 nu a fost achitat până la data controlului și nici până la 30.09.2005 (dată până la care plățile se efectuau la trezoreria C).
Legat de acest aspect mai arată pârâta că reclamanta susține că dobînzile au fost achitate în termen respectiv 29.12.2002 - 29.12.2003 prin cereri de compensare cu TVA de rambursat iar neoperarea compensării decât în cursul lunii ianuarie a anului următor nu i se datorează însă în urma analizării deconturilor depuse pentru perioada invocată se constatată că susținerile sunt neîntemeiate. Astfel, prin cererea de compensare nr.48036/23.12.2002 societatea reclamantă a solicitat compensarea sumei de 1.515.008.171 lei reprezentând majorări TVA de plată din suma de - lei reprezentând TVA de rambursat (evidențiat în decontul depus sub nr.48.035/23.12.2002). Cererea de compensare a fost onorată prin nota 216 compensarea efectuându-se la 24.12.2002; conform cererii societății debitoare compensarea s-a efectuat numai pentru TVA (majorări de TVA de plată cu TVA de rambursat) nu și pentru alte debite (respectiv impozit pe venit din salarii și impozit pe dobânzii cu TVA de rambursat) cum susține reclamanta și ca urmare debitele menționate mai sus au rămas neachitate până la finele anului 2003. Având TVA de plată societatea reclamantă nu putea solicita (nici nu avea dreptul) rambursare de TVA. Abia în luna următoare respectiv prin decontul de TVA depus sub nr.4890/26.01.2004 societatea a declarta ca fiind scadent în luna inauarie 2004 TVA de rambursat în sumă de - lei. Din această sumă s-a compensat o parte din obligația de plată TVA restant la finele anului 2003 rămânând neachitat TVA de plată în sumă de 34.509.589 lei.
Referitor la incidența dispozițiilor art.3 alin.6 din OUG nr.26/2005 arată pârâta că reclamanta nu se încadrează în prevederile textului deoarece prin convenție erau prevăzute rate de eșalonare pe perioada 13.06.2003 - 14.01.2005 și nu până în luna mai cum se susține iar la 04.08.2005 reclamanta nu avea îndeplinite toate obligațiile menționate în convenție având debite curente și neavând constituită garanția.
Totodată în privința înștiințării de plată pârâta arată că acesta este un act administrativ fiscal și se putea emite de DGFP C deoarece la 06.01.2006 avea încă în administrare mai multe societăți - mari contribuabili printre care și reclamanta; până la acea dată încă nu a avut loc predarea preluarea efectivă aceasta făcându-se în baza protocolului și actului adițional la 09.02.2006, iar Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și-a însuțit toate actele de administrare a creanțelor bugetare efectuate de către organul teritorial - Serviciul de Administrare din cadrul DGFP C care constituie un organ al său descentralizat în teritoriu.
Tot astfel în privința proceselor verbale arată că acestea cuprind penalități de întîrziere aferente impozitelor și taxelor datorate, penalități calculate de la data de 31.12.2002 (data în care societatea și-a pierdut eșalonarea) până la data de 14.01.2005 (data ultimei rate de eșalonare).
Concluzionând pârâta arată că cele redate dovedesc faptul că motivele invocate de către societatea reclamantă sunt neîntemeiate.
La data de 23.05.2006 în considerarea că în conformitate cu art.41 din OUG nr.92/2003 pr.fiscală actul administrativ fiscal este actul emis de organul competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale; că în cauz este de necontestat că prin conținutul cap.IV al actului fiscal atacat nu s-a stabilit nici o obligație de plată a reclamantei ci doar s-a constatat nerespectarea convenției eșalonării plății declarate de aceasta în baza OUG nr.40/2004 pierzându-se eșalonarea și ca atare nu se poate reține că acest act depășește valoarea de 5 miliarde lei și astfel este incident art.10 din Legea nr.554/2004; a fost admisă excepția invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Împotriva soluției menționate reclamanta aad eclarat recurs iar prin decizia nr.4230 pronunțată la 28.11.2006 în dosar nr- de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost anulat recursul ca insuficient timbrat.
În acest context față de cele statuate prin decizia menționată mai sus cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CLUJ sub nr-.
Înainte de soluționarea conflictului dat fiind și emiterea deciziei nr.1/2006 la Tribunalul Cluj la data de 19.02.2007 sub nr- a fost înhregistrată acțiunea aceleiași societăți A în contradictoriu cu DGFP Prin acest demers s-a solicitat instanței anularea deciziei nr.1/10.08.2006 emise de pârâtă în soluționarea recursului administrativ, anularea adresei/înstănțare de plată nr.42514 emise de pârâtă și comunicate la 06.01.2006; anularea obligației de plată în cuantum de 998.190 RON stabilită suplimentar.
În susținerea celor solicitate reclamanta a reinterat aceleași argumente cu privire la convenție; organul competent; înlesnire, stingere anticipată a ratelor eșalonate a respectării condițiilor și încadrarea în cele convenite.
Față de cele susținute prin întâmpinarea depusă pârâta DGFP la 21.03.2007 în temeiul art.164 pr.civ. a invocat excepția conexității pricinii la cea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Cluj solicitând admiterea în considerarea că între acțiunea dosarului nr- și - exită legătură, respectiv exista identitate de părți ( A -DGFP C); obiect( anularea obligației de plată în acuantum de 998,110 RON stabilită suplimentar; identitate parțială de cauză (ambele acțiunii fiind întemeiate pe art.188 alin.2 pr.fiscală; au drept cauză acte administrative - înștiințare plată nr.42514/2006 sigura diferență constând în aceea că în dosarul nr.897 se solicita în plus anularea deciziei nr.1/10.08.2006 (care a fost emisă în urma soluționării contestației împotriva adresei/înștiințării de plată nr.42514/2006).
În aceste condiții la 21.03.2007 și în dosar nr- prin completarea la întâmpinare a fost invocată de DGFP C excepția conexității argumentată ca și în dosar nr-.
La data de 23.07.2007 după punerea în discuție a excepției prin încheiere Tribunalul a dipus conexarea dosarului nr.1069//117/2007 la dosar nr-.
Pe parcursul soluționării acestui ultim dosar (-) la 3.04.2007 reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului fundamentat pe aceea că în temeiul art.2 pct.1 pr.civ. a art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 și raportat la valoarea taxei stabilite competența aparține Curții de APEL CLUJ.
Față de cele invocate reținând incidența art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, art.2 pct.2 lit.d pr.civ. la data de 22.04.2007 Tribunalul admis excepția necompetenței și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL CLUJ - Secția Comercială de Contencios Administrativ și Fiscal.
în această situație Curtea de APEL CLUJ la 20 septembrie 2007 - după punerea în discuție regularizării sesizării reținând că din analiza dosarului reiese că s-a ivit conflict de competență că sunt incidente dispozițiile art.21, art.22 alin.3 pr.civ. prin încheierea nr.433/2007 a scos de pe rol cauza și a dispus înainatrea acesteia la Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea conflictului.
Soluționând conflictul prin decizia nr.4581 pronunțată la 27.11.2007 în dosar nr- Înalta Curte de Casație și Justiție reținând că acțiunea vizează anularea actelor administrative prin care se stabilește obligația de plată în sumă de - lei iar potrivit art.5, 10 din Legea nr.554/2004 atare litigiu se soluționează în raport de valoare, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C în favoarea Curții de APEL CLUJ - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal.
Analizând cele susținute de părți Curtea reține următoarele:
În cursul anului 2002 în baza OUG nr.40/2002, a Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.580/2002 completat prin 1048/2002 între reclamanta A și Ministerul Finanțelor Publice s-a încheiat convenția nr.124 prin care s-a aprobat: 1. eșalonarea la plată pe cel mult 26 luni cu cel mult 6 luni perioadă de grație cuprinsă în perioada de eșalonare, diferențiat pe activitate proprie, sucursale și obligații conform Legii nr.491/2002 restante în sumă totală de 12.264.598.313 lei conform datelor înscrise în anexa 1 și graficelor (grafice de eșalonare prezentate în anexele ce fac parte din convenție); 2. scutirea de plata majorărilor de întârziere în sumă totală de 8.772.877,819 lei și a penalităților de întârziere în sumă totală de 385.058.906 lei în condițiile art.12.
Prin actul încheiat s-a stabilit că înlesnirea la plata obligațiilor la bugetul de stat se acordă cu următoarele condiții: a)achitarea obligațiilor curente la bugetul de stat, cu termene scadente începând cu data de întâi a lunii următoare intrării în vigoare a convenției încheiate în baza prevederilor prezentei ordonanțe de urgență iar în cazul în care debitorul nu au achitat la scadență obligațiile curente la bugetul de stat poate efectua plata acestora în cel mult 90 de zile împreună cu majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente. Tot astfel s-a stabilit că până la 29 decembrie a fiecărui an fiscal debitorul trebuie să achite toate obligațiile la bugetul de stat cu termen scadent în anul fiscal respectiv împreună cu majorările de întârziere și penalitățile aferente după caz.
b) neparticiparea la nici o procedură de privatizare organizată de instituțiile publice implicate sau de agenții de privatizare în vederea compensării de acțiuni la alte societăți comerciale sau la achiziționarea de alte valori mobiliare ori părți sociale pe perioada în care beneficiază de înlesnirile la plată acordate.
c) orice intenție de înstrăinare de active pe toată perioada derulării înlesnirii la plată va fi transmisă organului fiscal teritorial unde debitorul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului de stat.
d) constituirea unei garanții în termen de 60 de zile de la data încheierii convenției în sumă de - lei. Garanția poate fi constituită atât în numerar la trezoreria organului fiscal la care debitorul este înregistrat ca plătitor de impozit și taxe, cât și sub forma unei scrisori de garanție bancară. Garanția poate fi utilizată pentru stingerea atât a ratelor cât și a obligațiilor curente în cazurile în care debitorul este în imposibilitatea de a le achita la termenele prevăzute în grafic sau la scadență după caz cu condiția reîntregirii garanției până la următorul termen de plată din eșalonare. În cazul scrisorii de garanție utilizarea efectivă a garanție se face la solicitarea organului fiscal teritorial, adresată băncii garante pe baza cererii debitorului care invoca imposibilitatea de plată. Atunci când s-a constituit garanția în numerar la trezorerie aceasta se utilizează la cererea debitorului adresată organului fiscal teritorial atât în situațiile mai sus menționate cât și pentru plata ultimelor rate din eșalonare. În cazul piederii valabilității înlesnirii la plată organului fiscal teritorial va executa garanția în contul obligațiilor rămase neachitate.
e)debitorul va face dovada că a achitat până la termenul primei rate de plată din eșalonare, eventualele alte obligații restante la bugetul de stat care nu face obiectul înlesnirii.
f) pentru sumele eșalonate sau amânate la plată, reprezentând impozite, taxe, alte obligații la bugetul de stat cu excepția majorărilor de întârziere și penalităților de orice fel, se datorează majorări de întârziere în conformitate cu art.83 din OG nr.11/1996 cu modificările și completările ulterioare în sumă de - lei.
Potrivit dispozițiilor legale în vigoare majorările menționate mai sus urmau se achita împreună cu ratele din eșalonare respectiv pe perioada de garanție acordată la eșalonare urmau a se achita lunar. Tot astfel până la data aprobării înlesnirii la plată și a încheierii convenției urma a se calcula și datora majorări și penalități de întărziere. Nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile de plată atrăgând anularea acestora, începerea sau continuarea după caz a executării pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a majorărilor de întârziere calculate de la data la care termenele și/sau condițiile nu au fost respectate.
Prin anexele aferente convenției părțile au stabilit că eșalonarea se referă la penalități la TVA, TVA, majorări la TVA, penalități de risc și accident, fond de risc și accident, penalități la impozit pe venituri din salarii, majorări la impozitul pe venituri din salarii, impozit pe salarii, contribuții pentru învășământul de stat, penalizări și contribuția pentru învățământul de stat, penalități la impozit pe profit de la agenții economici, impozit pe profit, majorări la impozit pe dividente și impozit pe dividente iar scutirea are în vedere penalități și majorări la TVA, penalități și majorări la fond de risc și accident, penalități și majorări la impozitul pe veniturile din salarii, penalități și majorări la contribuția pentru învățământul de stat, penalități și majorări la impozitul pe profit de la agenții economici și penalități/majorări la impotiul pe dividente.
Plecând de la cele convenite organele fiscale prin actele încheiate inclusiv prin decizia de soluționare a contestației susțin că nu au fost respectate prevederile convenției și anume lipsa scrisorii de garanție pe tot parcursul eșalonării; neachitarea obligațiilor; debite curente până la 29 decembrie a fiecărui an împreună cu majorările, penalitățile aferente după caz - și ca atare au fost pierdute facilitățile fiscale acordate.
Reclamanta prin demersurile sale susține însă că au fost respectate prevederile legale și cele convenite deoarece: constituirea garanției este o condiție pentru acordarea înlesnirii la plată și nu pentru menținerea sa; impozitul pe venit, impozitul pe salarii TVA și ratele au fost achitate până la data stabilită iar faptul că nu s-a procedat la compensare în termen nu îi este imputabilă, ratele datorate au fost achitate integral înainte de data limită prevăzută prin convenție.
Din cele ce preced se observă că problema pusă în discuție vizează îndeplinirea sau nu a obligațiilor asumate prin convenție, omisiuni în privința garanției și a achitării datoriilor curente și accesoriilor aferente, nereguli ce implică pierderea facilităților acordate în temeiul OG nr.40/2002.
În această dispută a obligațiilor respectiv a achitării debitelor și accesoriilor aferente sunt relevante aprecierile expertului exprimate prin expertiză ordonată în cauză.
Astfel referitor la achitarea obligațiilor eșalonate expertul arată că societatea Aaa chitat obligațiile bugetare eșalonate în sumă totală de 12.264.598.313 lei, respectiv 1.226.459,8313 lei integral și în conformitate cu graficele de eșalonare aprobate.
Mai arată expertul referitor la majorările datorate conform art.83 din OG nr.11/1996 - sume ce trebuiau plătite împreună cu ratele de eșalonare că inițial au existat alte grafice de eșalonare a sumelor care au fost efectuate respectiv dobânda pe perioada de eșalonare a fost recalculată fără a fi refăcută corespunzător și prevederea din convenție cu privire la aceasta, astfel încât între datoria din convenție și datoria înscrisă în graficele anexate ulterior convenției exista o diferență reprezentând dobânda pe perioada de eșalonare nerectificată; societatea a achitat majorările de întârziere în valoare de 342.766,5223 lei datorate atât în perioada de grație cât și împreună cu ratele de eșalonare conform graficelor de eșalonare definitivă.
De asemenea arată expertul că din informațiile avute la dispoziție ar rezulta că societatea și-ar fi achitat toate datoriile restante ce nu fac obiectul întârzierii la plată; societatea a achitat integral și la timp cerințele fiscale eșalonate la plata prin convenția nr.124/2002.
Tot astfel arată expertul că obligațiile bugetare constând - în impozitul pe venituri realizate din salarii aferente lunii noiembrie 2002 menționate în cap.IV din raportul de inspecție fiscală nr.42514/2005 sunt complet eronate. Impozitul pe venituri realizate din salarii aferente lunii noiembrie 2002 fost declarat în declarația sub nr.48036/23.12.2002 în valoare de 12401,2250 lei și a fost achitat în totalitate cu OP nr.1875/12.12.2002; OP nr.1834/18.12.2002; OP nr.1922/18.12/2008 și OP 1827/19.12.2002.
Totodată arată expertul că impozitul pe venituri realizate din salarii aferente lunii noiembrie 2003 menționat la cap.IV din raportul de inspecție fiscală nr.42514/2005 este incorect, Impozitul aferent lunii noiembrie 2003 declarat cu declarația 45211/18.12.2003 a fost în valoare de 11002,7230 lei și s-a rectificat cu declarația rectificativă nr.-/25.03.2004 la 8.305,5020 lei și a fost achitat în totalitate cu OP nr.279/17.03.2004 iar pentru neplata în termen au fost calculate și înregistrate de către societate accesorii în valoare de 583,0461 lei achitate cu OP nr.279/17.03.2004.
În ceea ce privește TVA arată expertul că obligațiile reprezentând TVA pe luna noiembrie 2003 în valoare de 11020,4978 lei prin decontul 45210/2003 au fost stinse prin compensare cu TVA de recuperat din decontul lunii decembrie 4890/26.01.2004 iar pentru neplata în termen societatea a înregistrat și achitat accesorii cu OP 35/13.01.2003 suma de 1.084,0649 lei; OP nr.194/11.02.2003 suma de 891,1262 lei, OP nr.299/07.03.2003 sum ade 3.600,00 lei.
În fine mai arată expertul în privința impozitului pe veniturile din dobânzi în cuantum de - lei că această creanță a fost stinsă prin virament bancar efectuat cu OP nr.1895/13.12.2002.
Din cele exprimate de specialist se poate constata că societatea reclamantă a achitat integral și la timp creanțele eșalonate, că nu au existat debite curente și accesorii neachitate context în care ipoteza neîntrunirii condiției cerute, neîndeplinirea obligației de plată a datoriilor curente invocate de pârâtă nu poate fi reținută.
Legat însă de aceasta susține pârâta că TVA-ul nu a fost achitat în termen. Această susținere nu poate fi reținută ca motiv de înlăturarea înlesnirilor la plată deoarece se omite a se avea în vedere că prin expertiza efectuată s-a relevat că această creanță TVA a fost stinsă prin compensare context în care dat fiind acceptul organelor fiscale cu privire la o atare modalitate de plată nu se poate imputa o neplată în termen.
Nici susținerile constând în accea că nu ar fi fost achitate în teremen datoriile curente nu pot fi reținute întrucât prin expertiza ordonată s-a arătat că din informațiile avute la dispoziție rezultă că societatea și-ar fi achitat toate datorioile, impozit pe veniturile realizate din salarii, impozitul pe veniturile din dobânzi inclusiv datoriile restante care nu făceau obiectul înlesnirii la plată. Ori în aceste circumstanțe câtă vreme eșalonările și restul obligațiilor au fost achitate integral și de vreme ce au fost achitate și accesoriile după caz nu se poate vorbi de o nerespectare obligației în sensul reținut de pârâtă. Prin urmare față de cele rezultate din acte susținerile reclamantei cu privire la greșita susținere a autorităților și prin decizia contestată cu privire la debitul de 915.793 lei sunt întemeiate și urmează a fi admise.
Cu toate acestea însă susținerile reclamantei referitoare la accesoriile reținute în sarcină prin procesele verbale în sumă de 82.396 lei nu pot fi reținute câtă vreme aceste acte au fost desființate printr-o decizie anterioară necontestată respectiv decizia nr.54/23.06.2008 a Ca atare în contextul desființării susținerile reclamantei apar ca nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse vor fi însă și susținerile pârâtei referitor la obligația garanției întrucât se omite a se avea în vedere scopul acestuia statuat prin convenție și obligația reîntregirii doar în cazul utilizării. Astfel prin actul încheiat s-a statuat că în termen de 60 de zile de la încheierea convenției se va constitui garanția iar aceasta poate fi utilizată pentru stingerea atât a ratelor cât și a obligațiilor curente în cazul în care debitorul este în imposibilitatea de a le achita la termenele prevăzute în grafic sau la scadența utilizarea în cazul scrisorii urmând a se face la solicitarea organului fiscal. În cauză actele atestă că a fost constituită garanția, doar că organele fiscale nu au solicitat utilizarea situației ce duce la concluzia că nu erau debite neachitate în termen câtă vreme nu s-a uzat de aceasta și nefiind utilizată nu se problema reîntregirii.
Ca atare față de cele arătate în baza art.18 din Legea nr.554/2004 urmează a admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C în dosarele conexate și în consecință a se dispune anularea Deciziei nr. 1 emisă la 10.08.2006 de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a admite contestația înregistrată sub nr. 137/2006 și ulterior completată de reclamanta -; a anula înștiințarea de plată nr. 42516/6.01.2006 și implicit constarea din actul premergător - raport inspecție fiscală parțială cap.IV cu consecința exonerării obligației de plată stabilite în sarcina reclamantei în sumă de 915.793 lei. Totodată va fi respinsă cererea având ca obiect anularea proceselor-verbale cu același nr. 42514/6.01.2006.
Cât privește cheltuielile de judecată trebuie făcute câteva precizări. Din dispozițiile art.274 pr.civ. rezultă că la baza statuării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală și dovada efectuării acestora. În speță actele dosarului respectiv chitanțe, ordine de plată, decontări atestă că cheltuielile efectuate se rezumă la onorariul expertului. Ca atare în lipsa altor acte care să ateste și o altă plată în condițiile normei mai sus arătate Curtea urmează a dispune obligarea doar la plata cheltuielilor dovedite respectiv la plata sumei de - lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C în dosarele conexate și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr. 1 emisă la 10.08.2006 de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Admite contestația înregistrată sub nr. 137/2006 și ulterior completată de reclamanta -.
Anulează înștiințarea de plată nr. 42516/6.01.2006 și implicit constarea din actul premergător - raport inspecție fiscală parțială cap.IV cu consecința exonerării obligației de plată stabilite în sarcina reclamantei în sumă de 915.793 lei.
Respinge cererea având ca obiect anularea proceselor-verbale cu același nr. 42514/6.01.2006.
Obligă pârâta să achite reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 13846 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./23.04.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
