Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1305/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1305
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 629 din 23 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței pe care o depune.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 629 din 23 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare.
A dispus anularea adresei nr. 74504/29.02.2008 emisă de pârâta T și a chitanței seria - nr. -/13.07.2007 și a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 5.728 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății -13.07.2007 și până la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare.
A obligat pârâta T la plata către reclamant a sumei de 1504,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 06.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, în temeiul art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, împotriva nesoluționării în termenul legal a contestației înregistrată sub nr. 81381 din 25.03.2008, solicitând instanței de contencios administrativ anularea adresei nr. 74504/29.02.2008 prin care i s-a respins cererea înregistrată sub același număr la data de 27.02.2008, în cadrul căreia a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 5.728 lei pentru autoturismul cu seria cărții de identitate F-, anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare de 5.728 lei, achitată de către acesta prin chitanța seria - nr. - din 13.07.2007, privind autovehiculul marca Volkswagen, model Passat, având număr de identificare - și seria cărții de identitate F-; restituirea către acesta a sumei de 5.728 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare contestată, actualizată cu dobândă legală de la data de 13.07.2007 până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că în cursul lunii iunie 2007 achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca Volkswagen Passat, având număr de identificare - (an de fabricație 2003). Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, a fost obligat să achit în contul bugetului de stat suma de 5.728 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ("taxa de primă înmatriculare") percepută în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, taxă pe care a achitat-o la data de 13.07.2007, pentru a evita refuzul autorităților de a accepta înmatricularea în România a autoturismului în cauză. La data de 27.02.2008 a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T restituirea sumei respective, întrucât taxa percepută este ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 par. l din Tratatul CE și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europeană (în special hotărârile din octombrie 2006, și și respectiv din 18 ianuarie 2007, ). Prin "adresa" nr. 74504/29.02.2008, pârâta a respins solicitarea reclamantului, invocând în esență următoarele argumente: taxa specială pentru autoturisme și autovehicule este prevăzută de lege și acest lucru o face intangibilă.
Reclamantul a învederat că în temeiul art. 205 Cod proc. Fiscală, la data de 27.03.2008 a formulat contestație împotriva acestui act administrativ fiscal, respectiv împotriva adresei nr. 74504/29.02.2008, contestație ce reprezintă plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin care am reiterat solicitarea mea. Astfel nu a primit răspuns la contestația formulată în termenul legal de 30 de zile, potrivit art. 2 al.1 lit. h, condiții în care, în termenul legal de 30 de zile, m-a văzut nevoit să formulez acțiune în instanță.
Reclamantul a mai arătat că apreciază că taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141alin. l Cod fiscal contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, tratat obligatoriu pentru Statul Român după aderarea acestuia la Uniunea Europeană. de primă înmatriculare stabilită de art. 214 Cod Fiscal contravine art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar Comisia Europeană a atenționat România la data de 21.03.2007 că această taxă este ilegală. Conform art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție. n interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, Curtea de Justiție a Comunităților Europene-care este instanța supremă a Uniunii Europene și ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru Statul Român după aderarea la Uniunea Europeană- statuat în hotărârea dată în cauzele C- 290/2005 și C 333/2005 că, potrivit unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. l este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect datorită efectelor pe care le produce. Conform art. 2141alin. l Cod Fiscal român, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3, 5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează. Nivelul acestei taxe, astfel cum este stabilit de anexa indicată de art. 2141alin. l Cod fiscal român, este discriminatoriu, favorizând achiziționarea de autoturisme din producția internă (de tip, cu o capacitate cilindrică de 1500-1600 cm3și dotat cu Euro 3, la care taxa este stabilită la un nivel de aproximativ 500 euro-J din taxa care se datorează pentru un automobil dotat cu Euro 4, dar adus din Germania1). De asemenea, regimul instituit de către articolul din Codul Fiscal amintit mai sus dă naștere unei discriminări între produsele importate dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele similare aflate deja pe piața națională. Este ușor de remarcat această discriminare. Așadar, dacă o persoană română achiziționează de la o altă persoană română un autoturism fabricat în anul 2002, care a fost înmatriculat deja de către vechiul proprietar, nu va trebui să plătească taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. în schimb dacă aceeași persoană achiziționează respectivul autoturism de la o persoană aparținând spațiului comunitar, aceasta ar trebui să plătească așa-numita taxă de primă înmatriculare. Așadar, discriminarea este evidentă.
S-a arătat că jurisprudența Curții de Justiție Europeană în materie este împotriva adoptării de către statele Uniunii Europene unor astfel de măsuri discriminatorii. Chemată să se pronunțe recent asupra compatibilității cu dreptul comunitar a unor măsuri similare cu "taxa de primă înmatriculare" adoptate în Ungaria și Polonia, Curtea de Justiție Europeană de la Luxembourg a confirmat incompatibilitatea acestora în câteva decizii recente (Hotărârea din 5 octombrie 2006 în cauzele conexate C-290/2005 și /2005 și; Hotărârea din 18 ianuarie 2007 în cauza C-313/2005 ). în această din urmă hotărâre, Curtea a reafirmat că "un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul CE dacă este organizat de așa manieră încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie taxate mai consistent decât produsele naționale similare, astfel încât să fie exclus orice efect discriminatoriu" În acest context Curtea a decis că: "primul paragraf al art.90 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând instituirea unei accize, atâta timp cât valoarea accizei percepute autoturismelor second-hand mai vechi de doi ani, achiziționate dintr-un alt stat membru decât cel care a introdus acciza, excede valoarea reziduală a aceleiași accize incorporate în prețul de achiziție al autoturismelor similare deja înregistrate în statul membru care a instituit acciza", în cazul României situația este și mai evidentă decât cea prezentată anterior. Necesitatea respectării jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea și aplicarea dreptului comunitar constituie o obligație a autorităților române instituită conform art. 10 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Ca și cauzele rezolvate de Curtea de Justiție a Comunităților Europene C 290/2005 și C- 333/2005, în care s-a apreciat că taxele de primă înmatriculare instituite în Ungaria după aderarea la Uniunea Europeană contravin art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, art. 2141Cod fiscal român stabilește o taxă de primă înmatriculare discriminatorie și exorbitantă pentru autoturismele second-hand importate din alte state membre ale Uniunii Europene, fără a lua în considerare deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât-atunci când se aplică pentru autoturismele second - hand importate din alte state membre ale Uniunii Europene - această taxă excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înmatriculate România anterior aderării la Uniunea Europeană.
Reclamantul a subliniat că în temeiul legislației române, taxa aplicată autoturismelor uzate nu este redusă proporțional cu valoarea de depreciere reală a unor autovehicule similare deja înmatriculate pe piața națională. Dimpotrivă, valoarea taxei crește numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare auto din România este percepută numai la intrarea autovehiculului pe piața din România, autovehiculele cele mai impozitate sunt, implicit, autovehiculele la mâna a doua importate, inclusiv cele din alte state membre. în opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei sunt contrare articolului 90, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție Europeană. De asemenea, Comisia consideră că sistemul de impozitare contestat din România nu reușește să răspundă preocupărilor legate de protecția mediului. Numai factorul referitor la vechime nu reușește să reflecte în mod corespunzător performanța ecologică a diferitelor autovehicule și sporește exclusiv taxa aplicabilă autovehiculelor uzate care provin din alte state membre. Dacă art. 2141Cod fiscal român ar constitui doar o normă menită să protejeze mediul înconjurător, ar trebui ca sistemul de taxare să fie uniform pentru toate autoturismele, noi sau vechi, care se află în circulație, atât timp cât se află în circulație. De fapt, taxa de primă înmatriculare stabilită de art. 2141Cod fiscal român este o măsură fiscală discriminatorie, menită să ascundă o veritabilă taxă vamală, care nu mai poate fi, însă, percepută după aderarea României la Uniunea Europeană.
Reclamantul a învederat că în ceea ce privește cererea de actualizare a sumei plătite cu dobânda legală, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T trebuie să fie obligată și la suportarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plății și data restituirii acesteia. în consecință, trebuie obligată pârâta la restituirea taxei plătite actualizate cu dobânda legală. Referitor la cererea de obligare la suportarea cheltuielilor de judecată, în ipoteza admiterii acțiunii, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T trebuie obligată și la suportarea cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial și orice cheltuieli.
Reclamantul a invocat, în drept, dispozițiile art. 205 și 209 alin. 1 lit. a) Cod de procedură fiscală, art. 90 par. 1 și art. 234 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, art. 148 alin.2 și 4 din Constituția României, Legea nr. 554/2004 republicata, art. 274 Cod procedură civilă, precum și celelalte texte legale menționate în acțiune.
La data de 17.06.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, instanței de contencios administrativ, pe cale de excepție, să se constate că acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt, drept pentru care se impune a fi respinsa ca nemotivată; pe cale de excepție, să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală. coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Tot pe cale de excepție pârâta a solicitat instanței să constate tardivitatea formulării contestației prealabile cât și a acțiunii în ceea ce privește taxa specială în suma de 10.484 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -/13.07.2007 emisa de T, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr.fiscală; tot pe cale de excepție, trebuie să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr. fiscala.
În subsidiar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiata privind restituirea celor trei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule în suma totala de 5.728 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -/13.07.2007 emisa de S-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit, începând cu data plații 13.07.2007, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
În apărare, pârâta a învederat că in cererea formulată rezulta că pentru finalizarea procedurii de înmatriculare a unui autoturism marca Volkswag Passat importat dintr-un stat nespecificat, reclamantul a achitat la bugetul de stat suma de 5.728 lei, cu chitanța seria - nr. -/13.07.2007 emisa de T, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare), în conformitate cu prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal. La data de 27.02.2008 reclamantul a formulat o cerere de comunicare a actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa de prima înmatriculare menționata mai sus, cerere înregistrata la. T sub nr. 74504/27.02.2008, cerere la care Tar ăspuns prin adresa nr. 74504/29.02.2008. De asemenea, s-a mai precizat că la data de 25.03.2008 reclamantul a formulat și o contestație prealabila împotriva actului administrativ fiscal de impunere la plata taxei speciale, prin care a solicitat anularea acestui act administrativ fiscal de impunere la plata taxei ca nelegal și restituirea sumei de 5.728 lei achitata cu acest titlu cu chitanța seria - nr. -/13.07.2007 emisa de T, și la care petentul nu a primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile.
Având în vedere motivele invocate de către reclamant prin acțiunea în contencios administrativ formulată, precum și temeiurile legale aplicabile în materie, pârâta a învederat că, raportat la obiectul cauzei reprezentat de restituirea unei taxe care s-a făcut venit la bugetul de stat, în speța cauza este de contencios administrativ fiscal reglementata de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala, și nu de contencios administrativ general reglementata de Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, prevederile din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege speciala în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, care constituie lege generală în materia contenciosului general, și cu care nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii. Or, legea speciala derogă de la legea generală, situație în care dacă nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Codul d e procedura fiscala - lege specială în materie, se aplica cu prioritate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 - lege generala în materie.
Pârâta a învederat, pe cale de excepție să se constate că acțiunea nu este motivată în fapt drept pentru care se impune a fi respinsă ca nemotivată. Contrar cerințelor art. 122 din pr.civilă nu își motivează corespunzător în fapt acțiunea în contencios administrativ, respectiv omite sa menționeze o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei și anume: nu se menționează dacă autovehiculele în cauză au fost unele noi sau unele second-hand și nici nu s-a precizat anul fabricației; nu se precizează nici elementele tehnice de identificare a autovehiculele achiziționate și importate (capacitate cilindrica, nivelul EURO de emisii poluante, vechimea autovehiculelor, etc). Or, în lipsa acestor date și informații din cererea de chemare în judecata instanța se afla în imposibilitate să soluționeze cauza, neputând stabili daca impunerea în cauza s-a făcut în mod legal și corect raportat la temeiurile în drept invocate de către reclamanta, soluția care se impune fiind aceea de respingere a acțiunii ca nemotivată.
Pârâta a mai arătat că pe cale de excepție, solicită instanței să se constate prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. Pârâta a arătat că obiectul unei acțiuni în contencios administrativ fiscal îl constituie, în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial, așa cum dispun în mod derogatoriu dispozițiile art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală. Având în vedere faptul ca reclamanta Saf ăcut dovada ca a formulat o contestație prealabila, în condițiile Titlului IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa speciala de inmatriculare auto cu chitanța seria - nr.- din 13.07.2007 emisă de T și restituirea sumei de 5.728 lei, rezulta ca formularea prezentei acțiuni în contencios administrativ este prematura, datorita faptului ca procedura prealabila nu a fost finalizata prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate. n acest sens, potrivit practicii constante a Bs oluția care se impune ar fi admiterea acțiunii cu obligarea organelor fiscale de a finaliza procedura prealabilă prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației prealabile.
Pârâta a solicitat, pe cale de excepție, să se constate tardivitatea formulării contestației prealabile cât și a acțiunii în ceea ce privește taxa specială în sumă de 5.728 lei, achitata cu chitanța seria - nr. -/13.07.2007 emisa de T, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din Cod procedură fiscală. Astfel atât contestația prealabila depusa la. T în data de 25.03.2008, cât și acțiunea în contencios administrativ depusă ulterior la instanță, au fost formulate tardiv de către reclamant, raportat la prevederile art. art. 207 alin. 1 din pr.fiscală. Având în vedere faptul ca reclamantul a avut cunoștință despre actul administrativ de impunere la plata axei în data de 13.07.2007, ca urmare a achitării taxei speciale cu chitanța - nr. -/ 13.07.2007 emisă de T, iar contestația prealabila a fost depusa la. T în data de 25.03.2008, cu o întârziere de peste 7 luni de la expirarea termenului legal de 30 de zile de contestare, rezulta ca reclamantul a decăzut din dreptul de a mai solicita anularea actului administrativ de impunere la plata taxei și restituirea acestei taxe în suma de 5.728 lei.
Pârâta a mai solicitat, tot pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr.fiscală. Deși nici cererea inițiala de restituire, nici contestația prealabilă și acțiunea în contencios administrativ nu sunt întemeiate de către reclamant pe dispozițiile art. 117 din pr.fiscală, doar acest temei de drept poate sta la baza cererilor privind restituirea la cererea debitorului a sumelor plătite la bugetul statului. Astfel pârâta a învederat că motivele de drept invocate în cele trei cereri sunt contrare acestui temei de drept indicat, respectiv dispozițiilor art. 117 din pr.fiscală. Astfel, în fapt contestatorul reclamant nu își motivează cererea de restituire a taxei pe existenta vreunui caz de restituire dintre cele enumerate în art. 117 din pr.fiscală ci contestă însăși prevederile legale care instituie taxa specială de prima înmatriculare, respectiv dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, susținând ca aceasta taxă ar fi "ilegală". S-a subliniat că în speța cererea reclamantului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 117 alin. 1 din pr.fiscală, drept pentru care cererea reclamantului este inadmisibilă sub aspectul inexistentei vreunui caz legal de restituire a sumei solicitate de la bugetul de stat.
Pârâta a solicita, în subsidiar respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiată. Astfel, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondata având în vedere ca reclamantul datorează în mod legal taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) în cuantumul indicat. Plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) s-a făcut în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311- 312din nr.HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571 /2003. astfel raportat la aceste dispoziții legale, trebuie reținut că autovehiculul importat s-a înmatriculat pentru prima în România; autovehiculul nu a fost înmatriculat temporar în România; taxa specială a fost achitata de către persoana fizica care a înmatriculat autovehiculul; autovehiculul în cauza nu intră în categoria autoturismelor scutite de plata taxelor speciale cum ar fi: vehicule istorice sau cele provenite din donații, finanțări directe din împrumuturi nerambursabile, din programe de cooperare științifica și tehnică. Ca urmare, rezultă în mod evident ca autovehiculul în cauza este supus aplicării și plații taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare), prevăzuta de Codul fiscal. Referitor la susținerile reclamantului, privind o pretinsa contradicție intre dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana, situație în care art. 90 din Tratatul CE devine aplicabil în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, ispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană. n lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere sa aplice astfel de taxe și sa stabilească nivelurile acestora. Astfel, art. 90 din Tratatul CE. reprezintă unul din temeiurile de baza ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul tarilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie sa se abțină a institui, respectiv sunt obligate sa înlăture orice măsura de natura administrativa, fiscală sau vamală care ar fi de natura a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene. Însă, așa cum rezulta în mod textual și expres din chiar conținutul art. 90 alin. 1 din Tratatul CE. citam: "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare ", norma indicata se referă la interzicerea masurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Trebuie reținut astfel că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu se aplica exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplica tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România. Indiferent de proveniența lor geografica sau națională, respectiv se aplica și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi și second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc.) precum și, cel mai important, autoturismelor noi din producția naționala a României. Or, este binecunoscut ca aceasta taxă este achitata inclusiv pentru autoturismele și autovehiculele noi din producția națională a României, respectiv pentru mărcile, Daewoo, precum și pentru orice alte mărci de autoturisme și autovehicule comerciale cu masa totala maxima autorizata de pana la 3,5 tone inclusiv, supuse înmatriculării și fabricate în România, criteriul unic fiind ca aceste autoturisme și autovehicule sa se afle la prima înmatriculare în România.
Ca urmare, instituirea criteriului "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un caracter de maxima generalitate care nu depinde în nici un fel de proveniența geografica sau naționala a acestor autoturisme și autovehicule, situație în care nu se poate vorbi în nici un caz de încălcarea art. 90 din tratatul, nefiind vorba despre o măsura protecționistă sau de discriminare negativa a autovehiculelor provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele provenite din România, aflate în aceeași situație de prima înmatriculare în România.
Pârâta a învederat că trebuie reținut corect caracterul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzuta de art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, respectiv acela de taxa speciala de prima înmatriculare în România, iar nu taxa speciala pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa speciala de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului R nefiind de a institui o astfel de taxa pentru fiecare reînmatriculare în România. Acesta este motivul pentru care în situația în care o persoana achiziționează un autoturism care a fost deja înmatriculat în România de către vechiul proprietar, nu mai plătește acesta taxa specială întrucât pe de o parte, în acest caz nu mai avem de a face cu o prima înmatriculare ci doar cu o schimbare a proprietarului, sau cel mult cu o reînmatriculare, iar pe de alta parte, dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal nu retroactivează până la data primei înmatriculări în România a autovehiculului, și nici nu se aplica pentru toate cazurile de reînmatriculare survenite ulterior, după data intrării în vigoare a normei legale care instituie aceasta taxa, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României.
S-a subliniat că nici chiar Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculării a autoturismelor în România, ci doar a modului de determinare a taxei. Astfel principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul state membre ale Uniunii Europene practica în prezent o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor
Pârâta a mai solicitat ca instanța de judecată să respingă capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumelor de restituit, începând cu data plații 13.07.2007 ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. În conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9 /2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legala prevăzuta de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arata rata dobânzii. Or, în speța, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzuta de pr.fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000 așa cum în mod nelegal a solicitat reclamantul, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală.
De asemenea, dobânda prevăzuta de art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală se datorează doar începând din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2) sau la art. 70 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscală, iar nu începând cu data de 01.01.2008, așa cum în mod eronat neîntemeiat și nelegal a solicitat contestatorul. Ca urmare, reclamantul nu putea să solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din pr.fiscală, începând cu data de 13.04.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. 1 din pr.fiscală, calculat începând cu data de 27.02.2008, data comunicării la. Tac ererii inițiale de restituire a sumei achitate.
La data de 21 iulie 2008, reclamantul a depus la dosarul cauzei Concluzii scrise, solicitând respingerea tuturor apărărilor formulate de pârâta
La data de 15.07.2008, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei Concluzii scrise, prin care a invocat, pe cale de excepție necompetența materială a Tribunalului Timiș în soluționarea speței, cu motivarea că petentul avea posibilitatea soluționării diferendului, prin adresare la organul fiscal competent, conform procedurii instituite de nr.HG 686 /24.06.2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, excepție invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât adresa nr. 74504/29.02.2008 emisă de pârâta T, aflată la fila 14 din dosar, prin care s-a respins cererea reclamantului înregistrată sub același număr la data de 27.02.2008, în cadrul căreia a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 5.728 lei pentru autoturismul cu seria cărții de identitate F-, constituie act administrativ ce poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepția nemotivării acțiunii reclamantului, excepție invocată de către pârâta T, instanța a respins-o ca nefondată întrucât, acțiunea este motivată conform disp. art. 112 pct. 4. procedură civilă, din taloanele mașinilor și actele existente la filele 11, 13, 14, 50-52 din dosar reiese norma de poluare a fiecărui autoturism și vârsta autovehiculului, precum și toate celelalte date ale autovehiculelor, invocate de către pârâte.
Analizând excepția prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/20004, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță este vorba de un refuz al autorității pârâte, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Analizând excepția tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale cât și a contestației prealabile în ceea ce privește taxa specială în suma de 10.484 lei, raportat la prevederile art. 207 alin. 1 din pr. fiscală, excepții invocate de către pârâte, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât în raport de actele existente la dosar și corespondența purtată de către reclamant cu organul fiscal, acțiunea nu este tardivă, iar reclamanta nu a decăzut din dreptul de a mai solicita anularea actelor administrative de impunere la plata taxei și restituirea acestei taxe în suma de 10.484 lei.
Analizând excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea taxei speciale, raportat la prevederile art. 117 din pr. fiscală și inadmisibilitatea capătului de cerere privind dobânzile legale, excepție invocată de către pârâta T, instanța a respins-o ca nefondată, întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că pentru finalizarea procedurii de înmatriculare a unui autoturism marca Volkswag Passat importat din Germania, reclamantul a achitat la bugetul de stat suma de 5.728 lei, cu chitanța seria - nr. -/13.07.2007 emisa de T, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare), în conformitate cu prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal.
La data de 27.02.2008 reclamantul a formulat o cerere de comunicare a actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa de prima înmatriculare menționata mai sus, cerere înregistrata la. T sub nr. 74504/27.02.2008, cerere la care Tar ăspuns prin adresa nr. 74504/29.02.2008, aflată la fila 14 din dosar.
De asemenea, la data de 25.03.2008 reclamantul a formulat și contestație prealabila împotriva actului administrativ fiscal de impunere la plata taxei speciale, aflată în copie la fila 15 din dosar, prin care a solicitat anularea acestui act administrativ fiscal de impunere la plata taxei ca nelegal și restituirea sumei de 5.728 lei achitata cu acest titlu cu chitanța seria - nr. -/13.07.2007 emisa de T, și la care petentul nu a primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile.
Instanța a constatat, în primul rând, că în cauză este de necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T prin adresa nr. 74504/29.02.2008.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța reține că actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța a reținut caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia adresei nr. 74504/29.02.2008 emisă de pârâta T și a chitanței seria - nr. -/13.07.2007, pe care le-a anulat și a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 5.728 lei cu dobânzi legale începând cu data plății -13.07.2007 și până la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel acțiunea reclamantului, ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor PubliceT, considerând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În principal, pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 6.052 lei achitată de contribuabil la data de 19.10.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule; solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Mai solicită instanței respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Recursul este neîntemeiat.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.-/13.07.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 5728 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, iar ulterior, la data de 27.02.2008, reclamantul a înregistrat sub nr.74504, cererea de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ la această solicitare.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Sub un alt aspect, Curtea apreciază că în mod corect, prima instanță, a acordat reclamantului dobânzile solicitate pentru acoperirea daunelor suferite de acesta, după cum de altfel este și jurisprudența ( a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul T, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 629 din 23 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red.C/05.01.2009
Tehnored./10.01.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
