Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1331/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1331
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice O și Direcția Generală A Finanțelor Publice O, împotriva sentinței numărul 237 din data de 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice O și consilier juridic pentru intimata reclamantă - - S, lipsind recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice O.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal, că s-au depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și sunt scutite de taxa de timbru.
S-a arătat că intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice O, admiterea recursurilor, modificare sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerii actelor administrative ca fiind legal întocmite, conform motivelor de recurs expuse pe larg.
Consilier juridic pentru intimata reclamantă - - S, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr. 238/l04/2008 reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu DGFP O și S anularea deciziei 32/l6.0l.2008 și a deciziei l633/26.ll.2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii.
În motivarea acțiunea reclamanta arată că prin decizia l633/26.ll.2007 pârâta Sac alculat accesorii în cuantum de 6880lei, pe considerentul că nu s-a achitat în termen suma de 39093 lei reprezentând impozit pe profit aferent trimestrului I /2007, decizie ce a fost contestată însă pârâta DGFP O, a respins contestația prin decizia 32/l6.0l.2008 ca neîntemeiată, cu toate că întreaga sumă a fost virată potrivit ordinelor de plată întocmite,în contul Primăriei S - Direcția Generală Venituri și Cheltuieli, însă la data de l7.l0l2007 aceasta din urmă a restituit reclamantei suma ca necuvenită,iar în data de l8.l0.2007 cu Ordinul de plată 39l s-a virat iarăși întreaga sumă cu titlu de impozit pe profit în contul bugetului de stat. Reclamanta consideră că în raport de preved.Ordinului 6l7/l9.04.2006 a MFP ce a aprobat decizia comisiei fiscale centrale nr. l/2006, privind aplicarea unitară a unei prevederi referitoare la codul d e procedură fiscală, nu datorează accesoriile calculate, întrucât a fost creditat tot un cont bugetar.
S-au depus la dosar deciziile, ordinele de plată.
S-a depus întâmpinare de pârâta DGFP O, prin care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât decizia 32/2008 este legală și temeinică întrucât virarea impozitului de 39093 lei datorat, nu a fost efectuată în mod corect, deci la termen, în cauză neaplicându-se ordinul 6l7/2006 deoarece nu a fost urmată procedura prevăzută de acest text de lege, întrucât contribuabilul avea obligația ca în condițiile în care constată că a efectuat plata într-un cont greșit respectiv cont bugetar, de a înștiința organul fiscal competent care să corecteze aceste erori în baza actelor justificative cererii.
A depus întâmpinare și pârâta S invocând aceleași apărări ca și pârâta DGFP
Prin sentința nr. 237 din data de 25 martie 2008 Tribunalului O l Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea reclamantei - - S și au fost anulate deciziile nr. 32/16.01.2007, în contradictoriu cu DGFP O și
În motivare s-a reținut că pentru aplicarea unitară a prevederilor art. 48 corob. cu art.1l0 din OG 92/2003 " în situația în care ulterior efectuării plății obligațiilor fiscale, la termenul și în cuantumul stabilit de reglementările legale în materie, contribuabilii constată erori în documentele de plată, pot solicita organului fiscal competent corectarea erorilor, plata fiind considerată ca efectuată la data debitării contului contribuabilului cu condiția creditării unui cont bugetar."
În continuare s-a prevăzut că la cererea justificată a contribuabililor, după analiza documentelor, organele fiscale pe baza unui referat vor solicita unităților de trezorerie competente efectuarea transferurilor în conturile bugetare corespunzătoare.
În cauză, reclamanta nu a sesizat eroarea efectuată, aceasta fiind sesizată de instituția în al cărei cont a fost efectuată plata, dar asta nu înseamnă că dispozițiile legale mai sus menționate, nu -i sunt aplicabile, întrucât este cert stabilit că din eroare s-a virat suma într-un alt cont bugetar. Nu se datora o altă sumă decât cea virată, astfel că nu era nevoie de efectuarea de verificări de organul fiscal competent. Reclamanta a procedat imediat la virarea sumei după restituire, ceea ce nu mai justifica efectuarea unei cereri în vederea virării în contul corespunzător.
A nu face aplicarea dispozițiilor legale mai sus menționate, și pentru reclamantă în condițiile date, ar însemna o aplicare discriminatorie a dispozițiilor legale pentru diverse categorii de contribuabili respectiv pentru cei care realizează eroarea plății efectuate sau nu, ceea ce este contrar dispozițiilor art.2 din legea 137/2000,privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la 21.04.2008 pârâta DGFP O și la 24.04.2008 pârâta Administrația Finanțelor Publice S, apreciind că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii.
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut că reclamanta nu avea obligația plății majorărilor de întârziere deoarece, contestatoarea efectuează plata în sumă de 39093 lei în luna aprilie la Primăria S iar aceasta restituie suma în contul - - la 18.10.2007, astfel că societatea achită impozitul pe profit aferent trimestrului I la 26 noiembrie 2007.
Faptul că petenta a calculat, declarat și virat impozitul pe profit la bugetul local, contrar prevederilor legale menționate nu o exonerează de la obligația plății către bugetul de stat la termenul scadent, respectiv trimestrial până la data de 25 ale lunii următoare expirării termenului, precum și a majorărilor de întârziere aferente calculate conform art. 120 din OG nr. 92/2003.
Concluzia instanței de fond referitoare la exonerarea de plata majorărilor de întârziere este eronată, având în vedere dispozițiile deciziei nr. 1/2006 privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la codul d e procedură fiscală, aprobat prin Ordinul MEF nr. 617/2006 pct.3 referitor la art. 48 coroborat cu art. 110 din OG nr. 92/2003. Din aceste texte rezultă că era obligația - - ca în cazul în care a constatat că în mod greșit a făcut plata într-un alt cont, de a înștiința organul fiscal competent să corecteze aceste erori.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele
La data de 02.06.2008 intimata - - Sad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursurilor, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Analizând cauza prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut prima instanță, reclamanta intimată - - Sav irat din eroare impozitul pe profit aferent trimestrului I 2007 la bugetul local, respectiv în contul Primăriei S - Direcția Generală de Venituri și Cheltuieli, în loc să-l fi virat bugetului de stat conform art. 34 alin. 13 din Legea nr. 571/2003.
Sesizând eroarea, suma a fost restituită de către autoritatea locală către - - care imediat a virat-o bugetului de stat.
Recurentele susțin că neplata la termen a impozitului pe profit către bugetul de stat atrage automat calcularea de majorări conform art. 120 din OG nr. 92/2003 și că dispozițiile deciziei nr. 1/2006 privind aplicarea unitară a unor prevederi la codul d e procedură fiscală, aprobat prin Ordinul MEF nr. 617/2006 pct.3 referitor la art. 48 coroborat cu art. 110 din OG nr. 92/2003 și care prevăd posibilitatea contribuabililor care constată erori în documentele de plată de a le corecta, nu se aplică în cazul de față deoarece eroarea nu a fost constatată de - - și aceasta nu a înștiințat
Aceste susțineri sunt contrare însă scopului pentru care au fost emise actele normative invocate.
În primul rând, chiar dacă - - nu este cea care a descoperit prima eroarea în ceea ce privește contul în care trebuia plătit impozitul, în momentul când i-au fost restituiți banii și astfel a constatat eroarea, a remediat-o, virând sumele corespunzătoare către bugetul de stat.
Nu era necesară înștiințarea S cu privire la această eroare pe de o parte, deoarece legea nu cere îndeplinirea unei astfel de formalități, iar pe de altă parte deoarece conform deciziei Comisiei Fiscale Centrale nr. 1/2006, privind aplicarea unitară a unor prevederi referitoare la codul d e procedură fiscală, aprobată prin Ordinul MEF nr. 617/2006 se consideră că plata a fost făcută în termen la data debitării contului contribuabilului, cu condiția creditării unui cont bugetar.
Se observă că textul nu face distincție între debitarea unui cont bugetar local sau central, astfel că instanța de fond a apreciat corect că majorările nu sunt datorate, deoarece - - a debitat contul său în favoarea unui cont bugetar respectiv cel al bugetului local.
În al doilea rând, scopul legii în momentul stabilirii majorărilor de întârziere este acela de a sancționa contribuabilii care nu respectă termenele de plată a obligațiilor bugetare.
Ori, în cazul de față - - a fost de bună credință, achitându-și la termen întreaga obligație fiscală, însă din eroare a virat sumele într-un cont greșit.
Sancționarea sa, într-o astfel de situație, prin calcularea majorărilor de întârziere, apare ca fiind abuzivă și excesivă și în consecință nelegală.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază hotărârea instanței de fond ca legală și temeinică, urmând să respingă recursurile pârâtelor DGFP O și Administrația Finanțelor Publice S în baza art. 312 ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice O și Direcția Generală A Finanțelor Publice O, împotriva sentinței numărul 237 din data de 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu |
Grefier, |
Red.
fond. și
Dact. / 2 ex./ 10.07.2008
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
