Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1334/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1334
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de reclamanta "" SRL, cu sediul în comuna, str. 2B SUD, județul B și de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, împotriva sentinței nr. 510 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 2009 care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 17 2009.
CURTEA
Prin sentința nr.510/18.06.2009 a Tribunalului Brăilas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta "" SRL, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B - Activitatea de Inspecție Fiscală B având ca obiect anulare acte administrative.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Decizia nr.103/23.03.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice - Județul B s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de SC SRL B privind debitele parțiale stabilite de Decizia de impunere nr.-/295/05.12.2008 pentru suma totală de 238.174 lei din care 60.574 lei cu titlu de impozit pe profit calculat suplimentar la plată, 71.926 lei cu titlu de taxă pe valoare adăugată calculată suplimentar de plată, 47.641 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente impozitului pe profit suplimentar și 58.033 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugată calculată suplimentar.
Referitor la motivul invocat de reclamantă ce vizează facturile emise de SC - SRL C, tribunalul a constatat că în mod corect organele de control nu au luat în considerare tranzacțiile efectuate de reclamantă cu acest partener comercial.
Astfel, SC - SRL Caf ost înregistrată la poziția 191 din anexa Ordinului ANAF nr.447/2006 și publicat în Monitorul Oficial nr. 593/2006 ca fiind contribuabil inactiv, situație în care sunt aplicabile prevederile art.3 din Ordinul nr.575/21.07.2006 emis de - ANAF care arată că "de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale, documentele emise cu încălcarea acestei interdicții neproducând efecte juridice din punct de vedere fiscal".
Or, toate facturile prezentate de reclamantă ca fiind emise de SC - SRL C sunt datate ulterior înregistrării acesteia la contribuabili inactivi, situație opozabilă terților ca urmare a publicării ordinului în Monitorul Oficial.
Prin urmare, nici una din facturi nu mai poate produce efecte juridice din punct de vedere fiscal, aspect care reflectă în faptul că nu mai aveau calitatea de documente justificative pentru operațiunile economice și a înregistrărilor în contabilitatea reclamantei și, în consecință, a cheltuielilor și deducerea TVA-ului.
Susținerea reclamantei privind efectele juridice ale facturii fiscale prin prisma Legii nr.12/1990 nu este relevantă în cauză întrucât analiza organului de control vizează efectele fiscale ale unui document contabil și nu ale provenienței bunului sau dovadă a tranzacției respective.
In esență, tribunalul observă că aceste facturi fiscale, indiferent ce conțineau ele și ce forță probatorică, nu mai pot constitui documente justificative fiscale, cu consecințe directe atât asupra impozitului pe profit cât și a taxei pe valoare adăugată pe care reclamanta le datorează precum și a accesoriilor calculate de la data scadenței obligației de plată.
In privința mărfurilor livrate către alți parteneri comerciali, respectiv către SC SRL C, SC Trans SRL B și SC Com SRL V, tribunalul observă că reclamanta avea obligația de a emite facturile fiscale și de a înregistra veniturile corespunzătoare precum și taxa pe valoare adăugată colectată aferentă.
Or, urmare a controlului fiscal s-a constatat că toate aceste operațiuni contabile nu au avut loc și ca atare se impune stabilirea impozitului suplimentar și a TVA - ului aferent, situația reală fiind diferită de cea care rezultă din actele societății.
Tribunalul a reținut că, deși reclamanta deținea avizele de însoțire a mărfurilor livrate către terți, în contabilitatea firmei nu se regăseau vânzările produselor, veniturile încasate sau de încasat și TVA-ul aferent, aceste sume fiind calculate de inspectorii fiscali ca fiind datorate către bugetul de stat motiv pentru care sunt nerelevante înscrisurile depuse la dosar (facturi fiscale), ele nefiind urmate și de operațiunile contabile efective și evidențierea datoriilor.
De altfel, documentele anexate acțiunii nu sunt suficient de elocvente întrucât sunt parțial ilizibile și au înscrise date contradictorii ce nu pot fi coroborate cu avizele de însoțire a mărfii.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și printr-o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză.
În mod greșit a apreciat instanța că facturile fiscale respective nu fac dovada tranzacției și a provenienței bunurilor, în realitate reclamanta cumpărând marfa respectivă.
Instanța a făcut o greșită apreciere a probelor administrate în cauză, reținând o situație de fapt neconformă realității, din înscrisurile depuse rezultând că pentru mărfurile menționate s-au încheiat facturi cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare dispozițiilor legale în materie și o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
În interpretarea dată dispozițiilor legale în materie instanța a încălcat principiul de drept al bunei credințe, facturile fiscale emise de "- SRL C, făcând dovada tranzacției și a provenienței bunurilor respective, în ceea ce o privește pe recurenta cumpărătoare de bună credință.
Art.3 din Ordinul nr.575/2006 precum și celorlalte prevederi menționate, reglementează situația contribuabilului declarat inactiv și sancțiunile aplicabile acestuia. Din interpretarea acestor texte de lege nu se poate concluziona că operațiunea de vânzare-cumpărare nu a avut loc în ceea ce o privește pe recurenta cumpărătoare de bună credință, interdicția societății "- SRL C, de a emite documente fiscale neputând conduce la concluzia că recurenta nu a cumpărat marfa respectivă.
Potrivit Legii nr.12/1990, prin documente de proveniență se înțelege după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege.
Atâta timp cât nu s-a demonstrat reaua credință a recurentei iar facturile respective corespund realității, respectiv că acestea nu sunt false sau nu au fost anulate, aceste produc efecte în ceea ce o privește pe recurentă, îndeplinind calitatea de document justificativ pentru operațiunile economice efectuate, astfel încât pot sta la baza înregistrărilor în contabilitate privind cheltuielile cu mărfurile achiziționate și dreptul de deducere a
Potrivit prevederilor art.11 - 112 din Legea nr.571/2003, ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin care un contribuabil a fost declarat inactiv, precum și lista contribuabililor declarați inactivi se comunică persoanelor interesate.
Curtea constată încălcarea acestui text de lege, apreciind, așa cum s-a menționat, că nu se poate dispune sancționarea recurentei prin neluarea în considerare a tranzacției efectuate.
În privința mărfurilor livrate altor parteneri comerciali, Curtea reține că instanța a încălcat prevederile art.261 pct.5 Cod proc.civilă, rezumându-se la o motivare lapidară, reținând că documentele anexate " nu sunt suficient de elocvente întrucât sunt parțial ilizibile și au înscrise date contradictorii ce nu pot fi coroborate cu avizele de însoțire a mărfii".
Instanța de fond nu a arătat însă care sunt aceste date contradictorii.
Pe de altă parte, dacă ar fi fost vorba de documente ilizibile, instanța avea obligația de a-și exercita atribuțiile prevăzute de art.129 Cod proc.civilă, și nu să respingă acțiunea pe motivul că "situația reală este diferită de cea care rezultă din actele societății".
Curtea reține că la dosar au fost depuse actele din care rezultă că marfa respectivă a fost facturată, astfel încât în mod nejustificat atât la întocmirea actelor de control cât și la soluționarea contestației nu s-a ținut cont de aceste documente.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă, Curtea va admite recursul declarat de "" SRL și va modifica sentința atacată în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtele B și B împotriva încheierii de ședință din data de 28.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.1426/2009, Curtea reține că acesta nu a mai fost susținut. În raport de soluția pronunțată în cauză acesta a rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta "" SRL, cu sediul în comuna, str. 2B SUD, județul B împotriva sentinței nr. 510 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și în consecință;
Modifică sentința nr.510/2009 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta "" SRL și anulează raportul de inspecție fiscală nr.-/2008, a deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată nr.-/2008 și parțial în ceea ce privește respingerea contestației reclamantei decizia nr.103/23.03.2009 privind soluționarea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală și împotriva deciziei de impunere emise de -
Anulează dispoziția nr.-/2008 și corelativ decizia nr. -/2009 privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva dispoziției de măsuri nr.-/2008 în contradictoriu cu B - Activitatea de Inspecție Fiscală.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.VD/29.01.2010
Tehno ZE/02.02.2010
Ex.5
Fond:
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
