Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1337/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.06.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1337
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 297/CA/ 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice T și Agenția Națională de Administrație Fiscală B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, lipsă fiind pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice T și Agenția Națională de Administrare Fiscală B,
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, anularea Deciziei nr.227/75/24.04.2007, restituirea sumei de 20.362.00 lei, recalcularea Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală, raportat la prima variantă a expertizei contabile întocmită de expert contabil, conform concluziilor scrise pe care le depune la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.297/17.III.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Administrația Finanțelor Publice T și Agenția Națională de Administrație Fiscală B, având ca obiect cererile de anulare a Deciziei nr.227/74/24.04.2007 emisă de P T și admiterea contestației împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 40075/29.10.2005, întocmite în baza Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 20.10.2005 de A,P
În motivare, instanța de fond a reținut că, prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 20.10.2005 de către organele fiscale din cadrul T, în baza documentelor puse la dispoziție de către organele de poliție, chitanțe emise de către B pentru achitarea accizelor și TVA -ului precum și în baza contractelor de vânzare a autoturismelor și a declarațiilor cumpărătorilor, organul de control stabilit în sarcina reclamantului: diferența de impozit pe venit global pe anul 2003 = 1.997 lei;diferența de impozit pe venit global pe anul 2004 = 5.358 lei; dobânzi = 2.283 lei; penalități = 632 lei;TOTAL = 10.670 lei
Prin Decizia nr. 227/74/24.04.2007 emisă de Taf ost respinsă ca netemeinică contestația formulată de împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 40074/29.10.2005 prin care s-a stabilit ca și obligație de plată suma de 10.670 lei reprezentând impozit pe venitul global plus accesoriile aferente.
În cauză a fost solicitată, încuviințată și efectuată o expertiză contabilă de către expert contabil, care în finalul acesteia concluzionează că, în cazul în care veniturile nete din vânzarea autoturismelor în exercițiile financiare 2003 și 2004 vor fi considerate de instanță ca venituri din fapte de comerț reclamantul datorează bugetului de stat un impozit pe venit de 2.785 lei RON și total accesorii 1.188. lei RON, iar dacă vor fi considerate venituri obținute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniul personal, reclamantul nu datorează la bugetul de stat obligații fiscale.
Împotriva deciziei, reclamantul a formulat contestație, pe care tribunalul a considerat-o neîntemeiată și respins-o pentru următoarele considerente:
În anii 2003 și 2004 reclamantul a adus din CE un număr de 8 autoturisme pe care le-a comercializat în România, fără a deține autorizație în acest sens și fără a declara la organele fiscale venitul obținut.
Motivul invocat de către reclamant ca nu a efectuat activități de cumpărare în scopul revânzării și ca aceste autovehicule au fost bunuri proprii în scopul utilizării pentru nevoi personale, nu poate fi luat în considerare întrucât reclamantul a introdus în țară un număr mare de autovehicule - opt - în decurs de doi ani, a plătit taxele vamale si apoi le-a revândut la scurt timp, ceea ce denota faptul ca le-a adus cu scopul de revânzare.
In conformitate cu art.15 din HG nr.54/2003, norma aplicabila raporturilor juridice la data realizării venitului:
(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.
4. Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerț de către persoane fizice sau asociații fără personalitate juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum și cele obținute din practicarea unei meserii.
Principalele activități care constituie fapte de comerț sunt:
- activități de producție; activități de cumpărare efectuate în scopul revânzării; organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive și altele asemenea; activități al căror scop este facilitarea încheierii de tranzacții comerciale printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de reprezentare, de agent de asigurare și alte asemenea contracte încheiate în conformitate cu prevederileCodului comercial, indiferent de perioada pentru care a fost încheiat contractul; vânzarea în regim de consignație a bunurilor cumpărate în scopul revânzării sau produse pentru a fi comercializate; activități de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica folosită, și altele asemenea; transport de bunuri și de persoane; alte activități definite înCodul comercial."
Este fără putință de tăgadă că reclamantul a efectuat activități de cumpărare în scopul revânzării, întrucât a adus în țară un număr de opt autoturisme pe care le-a vândut la scurt timp după ce le-a adus, în piața de mașini. Mai mult, în declarația pe care a dat-o în fața organelor de poliție, reclamantul arată că a adus în România mai multe autoturisme pentru folosința proprie cât și pentru diferite persoane care îi solicitau acest lucru, îi dădeau o suma de bani, prețul autoturismului, îi spuneau marca de auto pe care să o cumpere și îi dădeau procura notarială să întocmească actele, că autoturismele le identifica pe internet, după care lua legătura cu persoana din străinătate cu care putea contracta, apoi se deplasa în Germania și aducea mașina.
Reclamantul mai arată că aducea mașini și le înmatricula pe numele său și apoi le vindea, deci nu poate fi contestată intenția de revânzare care a existat chiar în momentul deplasării în Germania și contractării autoturismului.
Așa fiind în temeiulART. 63 din HG NR.54/2003
(1) Contribuabilii, precum și asociațiile fără personalitate juridică, care încep o activitate în cursul anului fiscal, sunt obligate să depună la organul fiscal competent o declarație referitoare la veniturile și cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului. excepție de la prevederile acestui alineat contribuabilii care realizează venituri pentru care impozitul se percepe prin reținere la sursă.
(2) Contribuabilii care au realizat pierderi și cei care au început activitatea în cursul anului fiscal sau au realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum și cei care din motive obiective estimează că vor realiza venituri care diferă cu cel puțin 20% față de anul fiscal anterior depun o dată cu declarația specială și declarația estimativă de venit.
(3) Contribuabilul care încetează să mai aibă domiciliul în România are obligația să depună la organul fiscal competent o declarație a veniturilor impozabile cuprinzând veniturile realizate până la acel moment."
Reclamantul nu este persoana fizica autorizata si nici nu a depus la organul fiscal o declarație de venituri în baza căreia să se calculeze impozitul pe venit.
Reclamantul deși recunoaște ca nu este persoana fizica autorizata si nu recunoaște că a făcut acte de comerț, solicită ca organele fiscale să deducă din veniturile realizate cheltuielile cu drumul, cazarea etc, cheltuieli ce ar fi deductibile în opinia sa în baza art.10 din OG nr.7/2001, deci să-i aplice regulile de calcul pentru statutul pe care de fapt îl contesta.
invocate nu i se pot aplica reclamantului întrucât potrivit Art.16
(1) Venitul net din activități independente se determină în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
(2) Venitul net din activități independente se determină ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.
(3) Venitul brut cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natură, inclusiv contravaloarea bunurilor din patrimoniul afacerii, rămase după încetarea definitivă a activității. Nu sunt considerate venituri brute sumele primite sub formă de credite.
2- Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt aferente realizării venitului, astfel cum rezultă din evidentele contabile conduse de contribuabili, cu respectarea regulilor prevăzute în normele metodologice date în aplicarea art.10 din Ordonanță.
Condițiile generale pe care trebuie sa le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a- sa fie efectuate în interesul direct al activității;
b- sa corespundă unor cheltuieli efective și să fie justificate cu documente;
c- sa fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
Cheltuielile care reclamantul solicită să fie deduse nu îndeplinesc condițiile de mai sus, în sensul că nu sunt cuprinse in exercițiul financiar al anului în cursul căruia au fost plătite, nu sunt justificate cu documente, pentru că reclamantul nu a ținut o evidenta contabila a acestora.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat și reținut că actele întocmite de către pârâte sunt temeinice și legale, că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii, chiar și în parte.
În motivare se critică prima instanță pentru că a dat o soluție cu încălcarea legii,(art. 304 indice 1 pct.9 Cod procedură civilă), întrucât a greșit când a reținut că " Este fără putință de tăgadă că reclamantul a efectuat activități de cumpărare în scopul revânzării, întrucât a adus în țară un număr de opt autoturisme pe care le-a vândut la scurt timp după ce le-a adus, în piața de mașini. Mai mult, în declarația pe care a dat-o în fața organelor de poliție, reclamantul arata ca a adus în România mai multe autoturisme pentru folosința proprie cât și pentru diferite persoane care îi solicitau acest lucru, îi dădeau o suma de bani, prețul autoturismului, îi spuneau marca de auto pe care să o cumpere și îi dădeau procura notarială să întocmească actele, că autoturismele le identifica pe internet, după care lua legătura cu persoana din străinătate cu care putea contracta, apoi se deplasa în Germania si aducea mașina".
Instanța de fond face o mare confuzie între Raportul de inspecție fiscală întocmit în data de 28.03.2005 și Raportul de inspecție fiscală întocmit în a de 20.10.2005, deoarece în primul raport sunt opt autoturisme dintre care sunt introduse în țară pe numele altor persoane decât a subsemnatului.
Or, prin prima declarație dată în fața organului de poliție a arătat cum a procedat în cazul celor trei autoturisme, pe care doar le-a transportat din Germania ca și șofer, de aceea, fiind necesare procuri din partea proprietarilor,ele fiind achiziționate în scopul revânzării.
Or, prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 20.10.2005 s-au calculat taxe și impozite datorate statului pentru șapte autoturisme nu opt cum în mod greșit a reținut instanța de fond, după cum corect și T arată prin adresa nr. 4361/08.02.2008.
Astfel, prin Raportul de inspecție fiscală din data de 20.10.2005, întocmit de Serviciul Control Fiscal Persoane Fizice din cadrul T au fost stabilite obligații fiscale în cuantum de 10.670 lei.
Împotriva actului administrativ mai sus menționat, a formulat contestație, la organul constatator, contestație care a fost soluționată prin emiterea Deciziei nr. 227/74/24.04.2007 de către Biroul Soluționare Contestații din cadrul T, în sensul "respinge ca neîntemeiată ".
Prin sentința civilă nr. 297/CA din data de 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- instanța a respins acțiunea formulată de pe motivul că "Este fără putință de tăgadă căreclamantul a efectuat activități de cumpărare în scopul revânzării, întrucâtadus în țară un număr de opt autoturisme pe care le-a vândut la scurt timp după;ce le-a adus, în piața de mașini".
Recurentul consideră greșită soluția primei instanțe,care a apreciat că potrivit prevederile art. 15. din HG 54/2003, punctul 4, care prevede: "Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerț de către persoane fizice sau asociații fără personalitate juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum și cele obținute din practicarea unei meserii. Principalele activități care constituie fapte de comerț sunt: - activități de producție -activități de cumpărare efectuate in scopul revânzării"
Ori, după cum a arătat prin contestație și prin acțiunea introductivă, în perioada anilor 2003 și 2004, cu ocazia unor vizite în Germania acesta a cumpărat și utilizat autoturismele pentru uz personal, dar ulterior a descoperit la aceste autoturisme că au diferite aspecte care l-au nemulțumit, determinându-l să le transfere dreptul de proprietate, scopul acestor operațiuni nefiind obținerea de beneficii, iar potrivit prevederilor art.5, lit. k din OG nr.7/2001 nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, potrivit prezentei ordonanțe, următoarele:-:
k) " veniturile obținute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniul personal, exclusiv cele obținute din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale, precum și cele obținute din operațiuni de vânzare-cumpărare de valuta la termen, pe baza de contract. "
In acest sens s-a pronunțat și Serviciul Metodologie și Asistența din cadrul DGFP T care prin adresa nr. 3822/219/27.01.2004, adresă pe care am depus-o în copie la dosarul primei instanțe.
Se învederează că nu a efectuat fapte de comerț pentru definirea ca și contribuabil, întrucât aducerea autoturismelor Germania s-a făcut pentru uzul personal și al familiei sale iar transferul ulterior al dreptului de proprietate a fost generat de uzura morală și viciile ascunse acestora pe care nu le-a depistat în momentul achiziționării, precum și posibilitatea de a achiziționa alte autoturisme mult mai bune decât celelalte.
Mai mult decât atât, Raportul de inspecție fiscală din data de 28.03 2005( întocmit de T), a fost recalculat în baza acestor contracte vânzare cumpărare germane, contracte care cuprind valoarea reală la care a achiziționat acele autoturisme, iar prin această recalculare s-a emis un nou Raport de inspecție fiscală din data de 20.10.2005, întocmit Serviciul Control Fiscal Persoane Fizice din cadrul T, pentru aceleași bunuri, prin care s-a diminuat suma datorată de la 383.358.955; (ROL) la suma de 10.670 lei (RON).
Arătă că o dată cu emiterea rapoartelor și a deciziilor pe care le-contestat, s-a format și dosarul penal nr. 3312/P/2005, care s-a finalizat prin emiterea Rezoluției din data de 10.04.2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăriri penale pentru art. 302 Cp. și disjungerea cauzei și trimiterea spre cercetări pentru infracțiunea prev. de art. 9 pct. 1 lit. A din Legea 241/2005.
Astfel s-a format dos. nr. 4005/P/2006, dosar care, prin Ordonanța din data de 10.10.2006 dispune scoaterea de sub urmărire penală pentru comiteri infracțiunii prev. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005, Lege ce o abrogă pe 87/94
După cum a arătat expertul contabil prin expertiza contabilă depusă la dosar că "In situația în care veniturile nete din vânzarea celor autoturisme în exercițiile financiare 2003 și 2004 vor fi considerate de cât? instanță ca venituri obținute ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile și mobile corporale din patrimoniul personal, reclamantul, nu datorează la bugetul de stat obligați fiscale." or, instanța de recurs poate constata că nici într-un fel nu sa probat de către organele de poliție din cadrul Poliției de Frontieră și nici inspectori din cadrul T, intenția sa de a înstrăina autoturismele la momentul achiziției
In subsidiar, solicită admiterea recursului, recalcularea Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală conform expertizei contabile întocmite de către expertul contabil,deoarece la calcul nu s-a ținut cont de toate cheltuielile deductibile prevăzute de legislația în vigoare privind impozitul pe venit, respectiv OG nr.7/2001 pentru anul 2003 si Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal art. 10 din OG nr.7/01. De asemenea se impune a se deduce din suma rezultată conform primei variante a expertizei, pentru fiecare autoturism suma de o mie euro, după cum a probat cu martori audiați la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara (filele 58-60 dosar) din dosarul penal nr. 4005/P/2006, că la achiziționarea autoturismelor au fost necesare taxe de transport (combustibil, autostrăzi, bilete de autocar), taxe de înmatriculare provizorie în Germania, și apoi de și taxe de înmatriculare în România, pe când organul de control a scăzut doar taxa vamală.
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Problema care se pune în litigiu este referitoare la natura juridică a activității desfășurate de reclamant, costând în introducerea în țară a unui număr de 7 autoturisme din Germania, în perioada anilor 2003-2004, pe care ulterior le-a comercializat la diferite persoane fizice, fără a declara la organul fiscal venitul realizat și fără a deține autorizație de comercializare a acestor bunuri.
Pentru această activitate reclamantul a fost cercetat penal, dar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, în temeiul art. 10 lit. d) Cod procedură civilă, pentru că faptei prevăzută de art. 12 din legea nr.87/1994, de evaziune fiscală, îi lipsesc elementele constitutive.
Potrivit pct. 4 din HG nr. 54/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr.7/2001 și art. 15 din ordonanța privind impozitul pe venit și de asemenea potrivit art. 46 alin. 2 din Codul fiscal, sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de comerț de către persoane fizice sau asociații fără personalitate juridică, din prestări de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum și cele obținute din practicarea unei meserii. Principalele activități care constituie fapte de comerț sunt: activități de producție și activități de cumpărare efectuate în scopul revânzării.
De asemenea, art. 15 alin 1 din HG nr. 54/2003 a prevăzut că, în înțelesul prezentei ordonanțe, veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, venituri din profesii libere și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.
Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin.(3), precum și din practicarea unei meserii.
Cum activitatea de cumpărare în vederea revânzării de bunuri mobile este calificată de Codul comercial ca și fapte de comerț, în mod legal au fost aplicate față de reclamant dispozițiile suscitate.
De asemenea, pentru perioada anului 2004, când a intrat în vigoare Codul Fiscal, art. 46 alin. 2 din cod, prevede la capitolul 2, legat de definirea veniturilor din activități independente, că sunt considerate venituri comerciale din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări servicii, altele decât cele prevăzute al alin. 3, precum și din practicarea unei meserii.
Deci și pentru anul 2004, activitatea reclamantului s-a înscris în textul legal suscitat, astfel că bine a fost respinsă acțiunea prin sentința recurată, neavând relevanță juridică reținerea eronată privitoare la numărul autoturismelor nevândute, iar susținerea recurentului că activitatea sa a fost în scopul personal este lipsită de orice argumentare faptică și logică.
Este irelevantă în soluționarea cauzei, expertiza contabilă efectuată în cauză, pentru că deducerea cheltuielilor invocate nu este admisibilă atâta timp cât reclamantul nu îndeplinește cerințele legale prevăzute în OG nr.7/2001, privind impozitul pe venit așa cum, acestea au fost menționate în sentința recurată, motiv pentru care recursul este nefondat cu privire la toate criticile exprimate, astfel că se respinge sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamantul împotriva sentinței civile nr. 297/CA/ 17.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.OR -8.12.2008
Tehnored LM-15.12.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecători -,
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Diana Duma, Rodica
