Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1343/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 10.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1343
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.347/07.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele - intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent, lipsă, avocat, pentru pârâta - intimată A se prezintă consilier juridic, iar pentru pârâta - intimată A se prezintă consilier juridic
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentatul pârâtei intimate A depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, care se comunică reprezentanților celorlalte părți.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - recurent arată că deciziile atacate sunt nule de drept, întrucât nu rezultă conținutul actelor la care s-au aplicat majorări, iar reclamantul de la început a contestat faptul că ar fi primit actele pe care pârâții susțin că le-ar fi comunicat, nu s-a făcut dovada comunicării acestora, motiv pentru care solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimata DGFP A arată că deciziile au fost comunicate, fapt pentru care reclamantul le-a contestat în termen legal, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
Reprezentantul pârâtei intimate A arată că deciziile au fost comunicate, iar o parte din dovezi au fost depuse în prima instanță, solicitând astfel respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.347/7.VII.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Administrația Finanțelor Publice A, pentru anularea Deciziei nr. 259/26.05.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și a Deciziei nr. 65742/ 2.04.008 emisă de Administrația Finanțelor Publice A.
În motivare s-a reținut că, prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr.65742/2.04.2008 au fost calculate în sarcina petentului accesorii reprezentând majorări de întârziere în sumă totală de 4.359 lei pentru neachitarea la termenul legal a plăților anticipate aferente veniturilor din profesii liberale și comerciale cu scadențe cuprinse între 4.11.2003 - 25. 02.2008.
Contrar susținerilor reclamantului că nu are cunoștință despre existența actelor prin care s-au calculat obligațiile fiscale accesorii, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aae mis la data de 2.04.2008 deciziile nr. --- prin care au fost calculate accesorii fiscale reprezentând majorări de întârziere în cuantum total de 4.359 lei, aceste decizii fiind cuprinse și comunicate reclamantului prin Decizia nr. 65742/ 2.04.2008.
În mod nejustificat reclamantul susține că din actul administrativ contestat emis de Administrația Finanțelor Publice A nu rezultă obligația principală de plată pentru care s-au calculat majorările de întârziere, fapt contrazis de asemenea de deciziile nr. --- și nr.65742/.2.04.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului prin care au fost calculate majorări de întârziere pentru neachitarea la termenele legale de plată a debitelor reprezentând plăți anticipate aferente impozitului pe venituri din profesii liberale și comerciale, fiecare decizie cuprinzând documentul prin care s-au individualizat sumele de plata cu scadențele de plată aferente perioadei pentru care aceste accesorii au fost calculate, numărul de zile și cota de calcul a majorărilor de întârziere calculate prin decizia respectivă aferente debitului principal neachitat în termenul legal de plată.
Invocarea de către reclamant a nulității actului administrativ contestat, este neîntemeiată, în condițiile în care verificând legalitatea întocmirii acestuia sub aspectul îndeplinirii cerințelor legale se constată că decizia contestată cuprinde mențiunile legal obligatorii prevăzute de art. 46 din OG 92/2003 sub sancțiunea nulității absolute prev. de art. 45 din cod procedură fiscală.
Prin urmare, în mod corect organul de soluționare a contestației, reținând că, contestatorul nu a precizat nici un motiv de drept care să se refere la fondul cauzei, a dispus respingerea acesteia prin Decizia nr. 259/26 05 2008.
Pe cale de consecință, instanța constatând că obligațiile fiscale calculate de către organele de control au avut la bază doar veniturile declarate de însuși contribuabil, nefiind stabilite impozite suplimentare iar termenele de plată au fost cele legal instituite și că reclamantul nu a achitat la termen impozitul pe veniturile realizate, reținând legalitatea și temeinicia actelor administrativ fiscale emise de pârâte și contestate de reclamant, prin care au fost calculate obligații accesorii de plată în sumă de 4.359 lei, a respins acțiunea acestuia ca neîntemeiată în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurentul critică prima instanță pentru că a ignorat motivele de nelegalitate ale actelor fiscale, și a reluat susținerile din întâmpinarea DGFP,care la rândul lor sunt preluate din decizia privind soluționarea contestației, și care în mod evident nu răspund la nici unul din argumentele acțiunii introductive.
și limitele unei motivări corespunzătoare au fost conturate prin jurisprudența în materia protecției europene a drepturilor omului. Curtea a arătat, în cauzaHadjianastassiou Greciei,că dreptul la un proces echitabil presupune posibilitatea justițiabililor de a se convinge că s-a făcut dreptate și că judecătorul a examinat probele administrate. Conform interpretării constant oferite de C, art. 6 al Convenției implică mai Curtea, Hotărârea din 16.12.1992, seria A nr.252, paragraf 33.ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de proba ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Mai mult, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că noțiunea de "proces echitabil" în sensul art.6 din Convenție "impune ca o jurisdicție internă - în speță, Tribunalul Arad - să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt supuse examinării și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile unei jurisdicții inferioare".Cu atât mai mult, reluarea printr-o hotărâre judecătorească a considerentelor unei decizii administrative, emisă de o autoritate care are calitatea de parte în proces, apare ca fiind incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil.
Se mai susține că din conținutul actului atacat nu se poate identifica obligația principală.Lecturarea deciziei contestate conduce la o serie de acte cu numere la întâmplare, fără a se indica titulatura documentelor prin care s-a stabilit presupusa obligație principală, fără a se indica natura acestei obligații, și fără a se putea cunoaște care este actul prin care s-au stabilit majorările, respectiv actul raportat la care s-au calculat aceste obligații.
Astfel, organul fiscal arată că"s-au calculat accesorii pentru"Deciziile nr.---/02.04.2008. Se subliniează că nu are cunoștiință despre existenta unor astfel de acte, altele decât cele care formează conținutul deciziei atacate.
Indiferent de motivul pentru care documentele la care s-au calculat accesoriile nu mi-au fost aduse la cunoștință (nu există, nu au fost comunicate, nu au fost corect individualizate în conținutul deciziei), acestea nu produc efecte juridice în ceea ce mă privește, nefiindu-mi opozabile, deci orice obligații accesorii calculate la aceste decizii sunt nule.
Confuzia generată de actul atacat sporește și mai tare prin inserarea rubricii destinate documentului prin care s-a individualizat suma de plată. în acest sens, se face referire la acte care deși au același număr, au date diferite, fiind inexplicabil cum astfel de documente ar putea individualiza obligații fiscale.
Identificarea cu exactitate a obligației/obligațiilor accesorii este imposibilă și datorită faptului că presupusele documente care le stabilesc sunt individualizate doar prin număr, fără a se putea știi dacă este vorba despre decizii de impunere anuale, anticipate sau alte acte administrativ fiscale. Menționează că nu are cunoștiință despre vreun act care să poarte numerele indicate de organul fiscal.
De asemenea se invocă nemotivarea actelor fiscale.
Examinând recursul în raport cu motivele expuse și cu cele din oficiu prev de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite
împotriva sentinței civile nr.347/07.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad, pentru că:
Prin acțiune s-a atacat decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii,nr. 65742/2.IV.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A și cea cu nr.259/2008 emisă de procedura prealabilă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizia de impunere nr. 65742/2.IV.2008, a fost emisă în temeiul art.88 lit. c) și art. 119 Cod procedură fiscală, pentru plata cu întârziere a unor taxe, impozite despre care pârâtele susțin că reclamantul le-a datorat bugetului de stat.
În conținutul deciziei susmenționate, sunt enumerare mai multe acte, decizii, toate din data de 2.04.2008, privind regularizări de impozite, de venituri din profesii libere și comerciale,menționându-se documentele prin care s-au individualizat sumele de plată, începând cu data de 4.XI.2003 și până la data de 25.II.2008.
Din conținutul acestei decizii de impunere fiscală, având ca obiect numai accesorii, nu rezultă care sunt titlurile de creanță fiscală prin care reclamantul a fost obligat la plata obligațiilor fiscale principale și care au generat accesoriile din litigiu. Nici la dosarul cauzei nu au fost depuse aceste acte, pentru a se putea verifica dacă acele titluri au fost comunicate reclamantului, dacă au fost sau nu contestate de acesta și care a fost soluția dată de pârâtă sau de instanța de contencios administrativ, pentru a se verifica modul de calcul accesoriilor.
Soluționarea acțiunii, fără verificarea aspectelor susmenționate constituie o necercetare a fondului cauzei, care impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, cu aplicarea art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, urmând a se administra orice alte probe concludente soluționării cauzei, cu aplicarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală în forma în vigoare la data fiecărui debit fiscal, având în vedere perioada aflată în litigiu, cuprinsă între 4.XI.2003 - 25.II.2008, așa cum rezultă din conținutul deciziei emise în procedură prealabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.347/07.07.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.OR -8.12.2008
Tehnored LM-15.12.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Arad
Judecător-
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Diana Duma, Rodica
