Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1346/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--14.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1346
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 560/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 560/18.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepțiile și a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu P T, și
A dispus anularea actului administrativ seria - nr.- din 06.11.2008.
A obligat pârâta T la restituirea sumei de 697 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, încasată cu CH serie - nr.-/06.11.2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, s-a constatat întemeiată acțiunea, sens în care a fost admisă în baza celor ce urmează.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul respins-o ca fiind neîntemeiată, întrucât reclamantul a parcurs procedura prealabilă în sensul că împotriva răspunsului organului fiscal a formulat contestație, care a fost respinsă prin decizia emisă de către DGFP T, iar împotriva acestor acte fiscale, reclamantul a formulat contestație.
În privința excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a DGFP T și T, instanța urmează le-a respins deoarece reclamantul a plătit suma de 697 lei către T, organ care a emis decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, iar DGFP Tas oluționat contestația la plângerea prealabilă.
În consecință același organ fiscal căruia i s-a plătit taxa va proceda la restituirea acesteia, neputând invoca faptul că suma de bani este folosită de o altă autoritate.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art. 148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Din înscrisurile depuse în probațiune, Tribunalul a reținut că autoturismul în cauză este din categoria M (1), are capacitatea cilindrică 1598 cm3și norma de poluare Euro2.
Autoturismul a fost fabricat în anul 1993 și înmatriculat pentru prima dată în Austria la data de 24.06.1993. A fost cumpărat de reclamant în data de 29.10.2008, care s-a prezentat în luna următoare la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima dată în România. Cererea reclamantului a fost respinsă pe motiv că nu există dovada achitării taxei de poluare reglementată de OUG 50/2008.
Problema de drept care se pune în cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare.
Potrivit OUG nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art 3).Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare(art 3 alin 2 și art 9 alin. 1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art 4 lit a),fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1),rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul utilizează interpretarea teleologică (după scop): în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect -poluatorul plătește - să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2.Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Rezultă că pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria M1 și are norma de poluare Euro3, reclamantul ar datora taxa de poluare indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
Constituția României:De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelaltereglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne,cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul șiautoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2(alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:Prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauzaSimmenthal(1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România.Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 și 218/2008, potrivită căruia: Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economiaromânească,iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturismesecond-handdeja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelorsecond-handdeja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță, taxă menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de trtament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der voerrechten en (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior: doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane, cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului poluatorul plătește".
Acest tip de discriminare se discută însă în raport de art.16 din Constituție, art.26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 și a art. 1 și 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții față de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii în acest sens și nechemarea în judecată a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 697 lei, de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile prevăzute de Codul procedură fiscală, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.104 și urm. din OG nr.92/2003, republicată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea recursului pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taa rătat, în esență, că solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive deoarece nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal emis de aceast5ă instituție, ci doar restituirea taxei pe poluare achitată la Trezoreria T, calitatea procesuală pasivă revenindu-i Administrației Fondului pentru Mediu, în calitate de gestionar al Fondului pentru Mediu gestionează veniturile constituite din taxa de poluare, totodată solicitând chemarea în garanție a acestei instituții. De asemenea, a arătat pârâta, acțiunea este inadmisibilă deoarece obiectul acțiunii nu cuprinde și contestarea deciziei nr.2630/303/23.10.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și a deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de Administrația Finanțelor Publice În fine, a arătat pârâta, acțiunea reclamantului este nefondată, obligația achitării taxei rezultând din prevederile art.4 ale nr.OUG50/2008.
În motivarea recursului, pârâta Administrația Finanțelor Publice Taa rătat, în esență, că invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de capătul de cerere ce are ca obiect restituirea taxei pe poluare, calitatea procesuală pasivă revenind Administrației Fondului pentru Mediu, că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamantul nu a contestat în instanță decizia de calcul a taxei de poluare și nici decizia de soluționare a contestației, inadmisibilitate raportată la prevederile art.205 și art.218 alin.2 din nr.OG92/2003.
Recursurile sunt nefondate.
Excepția privind lipsa calității procesuale invocată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T urmează a fi respinsă ca nefondată pentru că aceasta a emis în procedura administrativă prealabilă decizia nr.2620/303/23.12.2008, așadar, chemarea în judecată a acesteia în calitatea sa de emitent al unui act administrativ se justifică.
Este de asemenea, constată Curtea, neîntemeiată și excepția inadmisibilității acțiunii, astfel cum a fost invocată de către aceeași pârâtă. Numai pentru că reclamantul a solicitat prin acțiune restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule nu înseamnă că cererea sa de chemare în judecată este inadmisibilă, în condițiile în care acesta a contestat în procedură prealabilă atât decizia de calcul a taxei emisă de Administrația Finanțelor Publice T (fila 7 dos. fond), cât și decizia prin care s-a soluționat contestația, de către pârâta recurentă (fila 16-19 dos. fond).
Susținerea recurentei că în speță are calitate procesuală pasivă Administrația Fondului pentru Mediu, este eronată. Calitate procesuală au în prezenta cauză cele două pârâte pentru că Administrația Finanțelor Publice T este autoritatea care a stabilit în sarcina reclamantului taxa pe poluare pentru autovehicule, în baza OUG 50/2008, iar Direcția Generală a Finanțelor Publice T este autoritatea ce a soluționat contestația formulată de reclamant în procedură prealabilă. Din punctul de vedere al calității procesuale pasive este irelevant că după încasarea taxei gestionarea sumei încasate cu acest titlu revine unei alte autorități publice.
Curtea va respinge ca nefondată, în raport de cele mai sus arătate, și excepția invocată în recurs de către Administrația Finanțelor Publice T, privind lipsa calității sale procesuale pasive. Taxa pe poluare a fost stabilită în sarcina reclamantului de către această autoritate publică prin decizia de calcul (fila 7 dos.fond).
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către această recurentă va fi respinsă pentru motivele arătate la discutarea excepției invocate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
În privința fondului cauzei, Curtea reține că taxa pe poluare reglementată prin OUG nr.50/2008, la fel ca și taxa de primă înmatriculare, este discriminatorie și reprezintă o măsură cu efect echivalent taxelor vamale menite să protejeze producția internă de autovehicule, limitând libera circulație a bunurilor, garantată prin art.90 din Tratatul Comunității Europene. Regimul instituit de către actul normativ amintit produce o discriminare între produsele importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene și produsele similare aflate deja pe piața națională, exact ca și în cazul taxei de primă înmatriculare.
Curtea, consideră că, esențial pentru calificarea acestei taxe ca fiind o măsură cu efect echivalent este momentul nașterii obligației de aoa chita. Conform art.4 din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei de poluare i-a naștere la prima înmatriculare a autovehiculului în România. Dar cum, autovehiculele second-hand aflate în România sunt deja înmatriculate este evident că doar autovehiculele importate din alte state UE vor fi supuse regimului taxei în discuție. Rezultatul acestei măsuri este o evidentă direcționare a consumatorilor fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand, deja înmatriculat în România, discriminarea fiind mai mult decât evidentă, astfel că acest text legal intră în conflict cu art.90 din Tratatul CE.
Curtea, reamintește dispozițiile cuprinse în art.90 din Tratatul CE "(1) Niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare.
(2) Mai mult, niciun stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte state membre măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale."
Având ca reper această normă comunitară, Curtea, reținând principiul priorității Normelor comunitare în raport de dispozițiile contrare din legile interne, consacrate în art.148 alin.2 din Constituția României, constată că prevederile OUG nr.50/2008 încalcă prevederile art.90 din Tratatul CE, fiind atrasă aplicabilitatea normei comunitare mai sus amintite și nu a dispozițiilor din OUG nr.50/2008, stabilirea în sarcina reclamantului a obligației de plată a taxei de poluare este nelegală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 560/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./10.12.2009
Tehnored./15.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
