Contestație act administrativ fiscal. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.137
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.02.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "" T, împotriva sentinței civile nr.764/CA/24.10.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect anulare decizie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat, pentru pârâta - intimată se prezintă consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 04.02.2008, din partea reclamantei - recurente concluzii scrise, taxă judiciară în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Reprezentanta pârâtei - intimate depune la dosar delegație și întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantului reclamantei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 764/CA din 24 octombrie 2007, dosar nr-, Tribunalul Timiș respinge acțiunea formulată de reclamanta "" T în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pentru anularea Deciziei nr. 257/81/10.05.2007, a deciziei de impunere nr. 75/29.01.2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 439/28.01.2007 emise de
Soluția dată a fost determinată de următoarele considerente ale instanței de fond:
În urma înregistrării la Tad econtului de TVA cu suma negativa pe luna martie 2007, cu opțiune de rambursare, prin care reclamanta "" a solicitat rambursarea TVA în suma de 55.786 lei reclamanta a făcut obiectul unei inspecții fiscale în urma căreia s-a întocmit raportul de inspecție fiscala nr. 439/28.01.2007. Pe baza acestuia s-a emis de către T, Activitatea de Inspecție Fiscală, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata în suma de 55.387 lei din care: 46.147 lei TVA aferent lucrărilor de construcții facturate de "" în baza Contractului de antrepriza nr. 91/28.07.2005; 8.588 lei TVA aferent avansului facturat de "" în baza aceluiași contract de antrepriză; 264 lei TVA aferent prestărilor de servicii de inspecție de șantier facturate de "" și 388 lei TVA aferent prestărilor de servicii soluționare litigii facturate de ""
Împotriva acesteia, reclamanta a formulat contestație prev. de art.205 al.1. Cod procedura fiscală (actuala numerotare) iar prin decizia nr. 257/81/10.05.2007 s-a respins contestația reclamantei reținându-se în esență ca situațiile de lucrări care au stat la baza întocmirii facturilor fiscale de către "" pentru reclamanta nu au îndeplinit prevederile legale referitoare la întocmirea facturilor fiscale,deoarece situațiile de lucrări nu au fost semnate de părți si nu au fost acceptate de beneficiari. Pe de alta parte lucrările la construcția reclamantei au fost sistate astfel încât la data controlului nu mai poate fi stabilită destinația acesteia. În consecință, nu se justifica rambursarea TVA pentru sumele de 46.147 si 8.588 lei. Referitor la sumele de 264 lei si 388 lei se retine ca acestea sunt aferente serviciilor de inspecție șantier si unor servicii de consultanta juridica care nu prezintă certitudinea ca sunt destinate operațiunilor taxabile ale contribuabilului.
Instanța apreciază corectă motivarea reținută prin decizia atacata în ceea ce privește respingerea cererii de rambursare TVA pentru suma de 46.147 lei, aferenta lucrărilor de construire facturate de "" în baza contractului de antrepriză nr. 91/28.07.2005.
Astfel, instanța a reținut că în vederea efectuării lucrărilor de construire hala de producție, reclamanta a încheiat contractul de antrepriza nr. 91/28.07.2005 cu "" În perioada 28.07.2005 - 28.02.2006 au fost efectuate lucrări de construire în valoare totală de 346.813 lei din care, TVA 54.734 lei conform situațiilor de lucrări de la fila 66 - 81 dosar iar acestea au stat la baza facturilor fiscale emise de "" și depuse la filele 55 - 64 dosar.
Aceste situații de lucrări și facturi fiscale nu pot sta la baza justificării decontului de TVA deoarece nu îndeplinesc condițiile prevăzute de art.155 al.2 Cod fiscal cu raportare la pct.591 al.2, din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal. Astfel pentru livrările de bunuri factura fiscală se emite la data livrării de bunuri iar pentru prestările de servicii, până la sfârșitul lunii în care prestarea a fost efectuată. Data efectuării prestării serviciilor de construcții - montaj cum sunt cele din speță care se derulează pe baza de situații de lucrări, este considerata a fi data la care situațiile de lucrări au fost acceptate de beneficiar. Ori, în speță s-a procedat la întocmirea facturilor fiscale în condițiile în care situațiile de lucrări ce au stat la baza acestora nu au fost acceptate de beneficiar iar concluzia neacceptării lor de către reclamanta (beneficiară) rezulta din aceea ca nu a procedat la semnarea acestora așa cum rezultă din studiul acestor situații de lucrări aflate la filele 66 - 81 dosar.
Nu pot fi reținute aprecierile reclamantei în sensul că dispozițiile legale mai sus invocate nu sunt aplicabile în speță,întrucât nu se refera la deductibilitatea TVA ci la momentul când intervine obligația emiterii facturilor fiscale întrucât pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA reclamanta trebuia sa justifice dreptul de deducere pentru TVA aferent prestărilor de servicii ce i-au fost prestate de către "" cu factura fiscală la care face referire art.155 al.2 Cod fiscal iar factura fiscală pentru serviciile de construcții montaj decontate pe baza de situații de lucrări trebuia emisă până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prestarea serviciului care trebuia dovedita prin semnarea situațiilor de lucrări de către reclamanta, astfel încât lipsa semnăturilor pe situațiile de lucrări justifică nedeductibilitatea TVA pretins.
De asemenea, mai este de observat faptul ca în urma controlului faptic, organele de inspecție fiscală au stabilit că lucrările de construcții sunt sistate și nu mai exista, astfel certitudinea că prestările de servicii sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale contribuabilului. Aceasta constatare s-a bazat pe declarația reprezentantului societății antreprenoare "" din nota explicativa dată la 23.01.2007 în care arată că lucrările la acest obiectiv nu vor mai continua precum și faptul ca obiectivul nu a fost finalizat la data prevăzută în contractul de antrepriză iar părțile nu au convenit prelungirea termenului menționat ca atare, astfel încât reclamanta nu a putut face dovada ca lucrările și serviciile ce i-au fost prestate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Astfel nu sunt incidente dispozițiile art. 145 al.3 Cod fiscal potrivit cărora orice persoana impozabilă înregistrată ca și plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA -ul aferent prestărilor de servicii destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile ci dispozițiile art. 147 al.5 Cod fiscal potrivit cărora în cazul achizițiilor destinate realizării de investiții, care se prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere cât și pentru operațiuni care nu dau drept de deducere este permisă deducerea integrală a TVA pe parcursul procesului investițional, urmând ca taxa sa fie ajustată în conformitate cu procedura stabilită prin norme.
Și cu privire la suma de 8.588 lei reprezentând TVA aferent avansului facturat de "" în baza contractului de antrepriza nr. 91/2005 instanța reține aceleași considerente de nedeductibilitate legate de sistarea lucrărilor și astfel imposibilitatea stabilirii destinației prestărilor de servicii ca fiind în folosul operațiunilor taxabile și nu reține susținerile organelor de control în sensul nerespectării disp.art.155 al.7 Cod fiscal întrucât nu reclamanta avea obligația de a emite factura fiscală pentru ca aceasta a efectuat plata nu a încasat-
Nu este admisă nici contestația reclamantei referitor la suma de 264 lei reprezentând TVA aferent prestărilor de servicii constând în inspecție de șantier, executate de " ", întrucât chiar dacă în cuprinsul raportului de inspecție fiscală organul fiscal arată, în mod lapidar, că societatea nu poate beneficia de deducere pentru aceasta sumă face referire totuși la dispozițiile art.145 al.3 Cod fiscal, astfel încât instanța reține ca prestările de servicii de inspecție șantier pentru obiectivul de investiții al reclamantei nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate câtă vreme, așa cum s-a menționat anterior, nu rezultă cu certitudine că obiectivul este destinat operațiunilor taxabile ale contribuabilului.
În aceeași situație se regăsește și cererea privind suma de 388 lei TVA aferent serviciilor de consultanță juridică prestate de "", conchide instanța de fond.
Sentința susredată a tribunalului a fost recurată de către reclamantă care solicită modificarea ei, în tot, în sensul admiterii acțiunii cu consecința anulării actelor administrativ fiscale contestate și a exonerării de plata TVA stabilit în actele atacate, respectiv obligarea pârâtei la rambursarea sumei respective, de 55.387 lei.
În motivarea recursului, reclamanta arată că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor imperative ale legii incidente în cauză, ce întemeiază plângerea sa, astfel:
Evidența contabilă a societății, pusă la dispoziția organului de control în cursul inspecției fiscale, dovedește faptul că suma de 46.147 lei este aferentă achizițiilor de servicii de construcții - montaj, destinate executării unei hale industriale care urmează să fie folosită pentru a fi închiriată terților. În conformitate cu prevederile art. 145 aliniatul 3 din Codul fiscal, aceste achiziții îndeplinesc condițiile de deductibilitate, respectiv:
- sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale societății;
- justificarea dreptului de deducere s-a făcut cu documentele prevăzute de art. 145 aliniatul 8 din Codul fiscal, respectiv cu facturi fiscale originale.
Între reclamantă și "" există un contract de antrepriză având ca obiect executarea de către "", în calitate de antreprenor, a unei hale de producție, pe terenul proprietatea societății comerciale "", situat în localitatea, jud. La data controlului, lucrările la hală nu erau finalizate, întrucât, între antreprenor și reclamantă există un litigiu care a împiedicat desfășurarea normală a lucrărilor de construcții. Cu toate că litigiul a determinat sistarea temporară de lucrărilor, aceasta nu este un motiv pentru a considera că lucrările deja efectuate nu vor folosi operațiunilor taxabile ale societății, lucrările de construcție putând fi reluate în orice moment. Constatarea organului de control cu privire la încălcarea prevederilor art. 145 aliniatul 3 din Codul fiscal, este eronată, întrucât se bazează pe nota explicativă a reprezentantului antreprenorului, care așa cum rezultă din raportul de inspecție fiscală, a declarat organului de inspecție fiscală, cu ocazia efectuării controlului încrucișat, că "lucrările la acest obiectiv nu vor mai continua". Declarația acestuia nu poate fi luată în considerare, din următoarele motive:
- nu este împuternicit să reprezinte societatea.
- nu este în măsură să decidă asupra activității ei; decizia de continuare a lucrărilor aparține conducerii ""
Dreptul de deducere este justificat de societate cu documente conform art. 145 aliniatul 8 din Codul fiscal, respectiv, cu facturi fiscale originale.
Organul de inspecție fiscală susține în raportul de inspecție că situațiile de lucrări, "nu au fost semnate în totalitate de antreprenor (doar situațiile de lucrări privind proiectarea) și nu au fost acceptate de beneficiar, încălcându-se prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, art. 155 aliniatul 23, nr.HG 44/2004 punctul 59 aliniatul 24, cu toate că în situațiile de lucrări anexate raportului de inspecție fiscală, se poate observa că toate situațiile de lucrări sunt semnate de antreprenor iar beneficiarul a achitat toate facturile de lucrări emise, ceea ce dovedește acceptarea acestora ( Fișa de cont anexată). Deși organul de control susține că situațiile de lucrări nu sunt semnate "în totalitate", nu acceptă la rambursare nici sumele parțiale aferente situațiilor de lucrări semnate.
Prevederile art. 155 aliniatul 2 din Codul fiscal și ale punctului 59 aliniatul 2 din nr.HG 44/2004, la care face referire organul de inspecție fiscală în raportul de inspecție nu se referă la deductibilitatea TVA, ci la momentul când intervine obligația prestatorilor de servicii sau a reclamantei care este beneficiară în contractul de antrepriză. În cazul în care, în soluționarea prezentei contestații, indiferent care ar fi rezultatul, ar apărea opinia că termenul specificat de organul de inspecție fiscală nu a fost respectat, fiind încălcate prevederile art. 155 aliniatul 2 din Codul fiscal și ale punctului 59 aliniatul 2 din nr.HG 44/2004, trebuie avut în vedere faptul că, în raportul de inspecție fiscală, organul de control menționează că pe parcursul controlului încrucișat efectuat la "", antreprenor general pentru lucrările de construcții - montaj, care a avut obligația emiterii facturilor fiscale aferente lucrărilor executate cu respectarea termenului prevăzut la art. 155 aliniatul 2 din Codul fiscal și ale punctului 59 aliniatul 2 din nr.HG 44/2004, nu a constatat deficiențe, deci facturile au fost emise în termenul legal:"Urmare a acestui fapt, organul de inspecție fiscală a solicitat conducerii T -, efectuarea unui control încrucișat la "" din T, în calitate de antreprenor general, întocmindu-se procesul verbal nr. 4/23.01.2007. Din controlul efectuat rezultă că "", a înregistrat în evidența contabilă și evidența operativă privind TVA facturile fiscale emise către "", și a depus deconturile TVA la organul fiscal, neconstatându-se deficiențe".
Având în vedere motivele prezentate, în opinia societății, lipsa semnăturilor pe situația de lucrări nu poate fi motiv de nedeductibilitate a TVA aferentă iar prevederile legale invocate de organul de inspecție fiscală nu sunt relevante, interpretarea și aplicarea legii fiind făcută în mod eronat de către organul de control, fiind stabilită în mod ilegal obligația fiscală suplimentară, reprezentând TVA în cuantum de 46.147 lei, în sarcina reclamantei.
Organul de control susține că "urmărirea execuției lucrărilor nu a fost asigurată prin diriginte de șantier autorizat, conform Legii nr. 50/1991, Ordinul 1430/2005, art. 70 punctul 1". "" are încheiat cu un contract privind prestarea serviciului de inspector de șantier; prezentarea în actul de control fiscal a acestor prevederi legale este nerelevantă întrucât condițiile de deductibilitatea a TVA sunt stabilite de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare și nu sunt condiționate în nici un fel de respectarea Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și Ordinul 1430/2005 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Organul de inspecție fiscală, mai susține în cadrul raportului de inspecție fiscală că, "pentru lucrările de construcții executate și facturate "", a prezentat situații de lucrări care nu reflectă realitatea în ceea ce privesc cantitățile de materiale consumate, acestea nefiind concretizate în obiectivul de investiție". Organul de control s-a deplasat la locul investiției cu reprezentanta societății, nefiind însoțiți de un expert tehnic în domeniul construcțiilor care ar fi fost în măsură să stabilească cantitățile de materiale utilizate pentru executarea lucrărilor facturate sau măsura în care sumele înscrise în situațiile de lucrări și facturate beneficiarului se regăsesc și în situația de pe teren. Cu ocazia deplasării la locul investiției, inspectorii fiscali nu au efectuat măsurători, teste sau alte operațiuni specifice activității de expertiză tehnică sau de evaluare.
Având în vedere cele prezentate consideră că aprecierea cu privire la existența faptică a lucrărilor facturate, efectuată de organul de control, este netemeinică.
Contestația cu privire la suma de 8.588 lei reprezentând TVA, aferentă avansului facturat de "", în baza contractului de antrepriză nr. 91 din data de 28.07.2005, pe motiv că nu a fost respectat "termenul prevăzut la art. 155 aliniatul 7 din Legea nr. 571/2003, privind plata pentru operațiuni taxabile încasate înaintea finalizării prestării de servicii, este neîntemeiată și nelegală pentru următoarele considerente: a fost emisă factura fiscală seria - nr. - din data de 31.-10.2005, factură ce a fost pusă la dispoziția organului de inspecție fiscală cu ocazia efectuării inspecției fiscale. În conformitate cu prevederile art. 145 aliniatul 3 din Codul fiscal, TVA în sumă de 8.588 lei aferentă avansului nedecontat la data controlului, îndeplinește condițiile de deductibilitate, respectiv:
- reprezintă TVA aferent serviciilor ce urmează să fie prestate;
- justificarea dreptului de deducere s-a făcut cu documente prevăzute de art. 145 aliniatul 8 din Codul fiscal, respectiv, cu facturi fiscale originale.
Organul de inspecție fiscală invocă prevederile art. 155 aliniatul 7 din Codul fiscal, ca motivație pentru neacordarea rambursării pentru TVA în cuantum de 8.588 lei. Aceste prevederi se referă la termenul la care ia naștere obligația de a emite factura fiscală în cazul încasării de sume în avans și nu la condițiile de deductibilitate a avansurilor facturate.
Societății nu îi sunt aplicabile aceste prevederi, întrucât:
- în acest caz, a efectuat plata avansului, nu l-a încasat, neavând obligația de a emite factură fiscală, această obligație revenind ""
- factura în cauză a fost emisă la data de 31.10.2006 înaintea datei de 1.11.2005, dată la care a fost efectuată plata avansului ( Fișa de cont, factura fiscală și ordinul de plată anexate).
Organul de inspecție fiscală nu a admis la rambursare și a considerat nedeductibilă și suma de 264 lei reprezentând TVA aferentă prestărilor de servicii de inspecție de șantier facturate de, pe motiv că " conform prevederilor Legii nr. 571/2003, Titlul VI art. 145 aliniatul 3, societatea nu poate beneficia de deducere pentru această sumă".
Organul de inspecție fiscală nu prezintă concret motivul pentru care nu acordă rambursarea, limitându-se la a enunța textul legii la care face referire și din care nu se deduce motivația pentru care "societate nu poate beneficia pentru această sumă"; organul de inspecție fiscală se contrazice, întrucât, în cadrul aceluiași raport de inspecție fiscală, afirmă că "urmărirea execuției lucrărilor nu a fost asigurată prin diriginte de șantier autorizat, conform Legii nr. 50/1991, Ordinul nr. 1430/2005, art. 70 punctul 1", considerând, deci, necesară angajarea unui inspector de șantier, ca apoi să considere nedeductibilă taxa pe prestarea acestui tip de serviciu.
Angajarea unui inspector de șantier este necesară bunei execuții a lucrărilor de construcții montaj la hală. Aceste servicii s-au executat în baza unui contract scris, anexat în copie prezentei și au fost înregistrate în contabilitate la contul de "Investiții corporale în curs", adăugându-se la valoarea investițiilor proprietatea societății.
Organul de inspecție fiscală nu a admis la rambursare și a considerat nedeductibilă de asemenea suma de 388 lei reprezentând TVA aferentă prestărilor de servicii de consultanță juridică, prestate de "", invocând faptul că "potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003, Titlul VI art. 145 aliniatul 3, societatea nu poate beneficia de deducere pentru această sumă, or aceste servicii, reprezentând consultanță juridică, au fost necesare societății în scopuri administrative.
Curtea, analizând sentința recurată prin prisma criticilor din recursul expus mai sus și în baza prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat și-l va admite potrivit dispozițiilor art. 312 aliniatul 1 Cod procedură civilă, urmând a modifica hotărâre instanței de fond și a admite acțiunea cum a fost formulată.
Autoritatea intimată stabilește prin actele de control încheiate recurentei că aceasta a executat lucrările de investiții la obiectivul "hala de producție " pentru care s-a încheiat contractul de antrepriză cu "" conform situației de lucrări și facturilor anexate, în sumă de 346. 813 lei, din care TVA de 54.734 lei, sumă ce reprezintă peste 40 % din valoarea obiectivului, înregistrate în contabilitate și în jurnalele de vânzări și cumpărări, respectiv în decontul de TVA al reclamantei recurente.
Recurentei i-a fost refuzată rambursarea sumei reprezentând TVA -ul menționat pentru că: - în ce privește suma de 289.024 lei reprezentând lucrări facturate de antreprenor - din care TVA de 46.147 lei, reclamanta recurentă, contribuabil, nu poate face dovada că lucrările și serviciile ce i-a fost prestate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, așa cum este reglementată deductibilitatea TVA în art. 155 aliniatul 2 din Legea nr. 571/2003 și punctul 59 aliniatul 2 din nr.HG 44/2004, ca și suma de 53.789 lei din care TVA de 8.588 lei plătită în avans.
Pe considerentul că, în fapt, obiectivul de investiții nu a fost recepționat la data contractată, respectiv 15.03.2006 și prin urmare nu a fost posibilă verificarea realizării tuturor elementelor din autorizația de construcții și că situațiile de lucrări nu au fost semnate de antreprenorul general și nu au fost acceptate de beneficiar, între părțile contractului de antrepriză intervenind un litigiu, pârâta intimată a apreciat că nu există certitudinea că obiectivul de investiții va fi utilizat în scopul realizării de operațiuni taxabile și ca atare, TVA aferentă prestărilor de servicii în cauză este nedeductibilă, pentru că așa cum dispune art. 145 aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003 doar dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, dau dreptul persoanei impozabile să deducă taxa pe valoarea adăugată.
Instanța de fond își însușește acest punct de vedere, exprimat în modalitatea faptică raportată la dispozițiile legale citate, cu toate că se recunoaște efectuarea serviciilor de către antreprenor în proporție de 40 % și plata corelativă de către recurenta beneficiară, iar scopul prevăzut de lege, al utilizării bunului în folosul unor operațiuni taxabile nu poate fi decât dedus din demersurile avansate în realizarea obiectivului propus de recurentă.
Dreptul la deducere, stabilit de art. 145 aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003, se referă la taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, atât privind serviciile prestate cât și cele ce urmează a-i fi prestate de o altă persoană impozabilă persoanei în cauză.
Apoi, chiar în eventualitatea în care investiția pentru care sunt achiziționate serviciile va fi utilizată atât pentru realizarea de operațiuni care dau drept de deducere cât și pentru operațiuni care nu dau acest drept, legea prevede, în art. 147 aliniatul 5, că este posibilă deducerea integrală a TVA pe parcursul procesului investițional, urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în conformitate cu procedura stabilită prin norme.
De aceea, motivațiile actelor încheiate în speță de intimată nu au o bază reală, ea exprimându-și doar îndoiala că prestările de servicii în cauză ar fi destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile ale contribuabilului, înlăturată de dovezile depuse și reglementările incidente speței, cum s-a reținut mai sus.
Taxa pe valoarea adăugată de 264 lei pentru prestări servicii inspecție șantier și de 388 lei aferentă facturilor pentru prestări servicii soluționare litigiu cu antreprenorul, despre care autoritatea intimată arată că se referă la obiectivul de investiții, dar pentru același motiv, că nu există certitudinea că obiectivul va fi utilizat în scopul realizării de operațiuni taxabile, stabilește că este nedeductibilă, va fi apreciată de instanță ca deductibilă, având în vedere rațiunii identice celor exprimate anterior.
Așa fiind, recursul declarat de reclamantă se va admite și se va modifica sentința tribunalului prin admiterea acțiunii în anularea deciziei dată în soluționarea contestației în procedura prealabilă sesizării instanței, a deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală privind TVA de 55.387 lei, sumă solicitată la rambursare de către recurentă, pe care intimata va fi obligată să o acorde acesteia.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.764/CA/24.10.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta T și anulează Decizia nr.257/81/10.05.2007 privind soluționarea contestației recurentei, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.75/29.01.2007 și a Raportului de inspecție fiscală nr.439/28.01.2007 emise de T, pentru obligațiile fiscale reprezentând TVA de 55.387 lei cu obligarea pârâtei la rambursarea acesteia, solicitată prin adresa nr.11598/20.04.2006, înregistrată la
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 7.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/24.03.08
TEHNORED:/25.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
