Contestație act administrativ fiscal. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--4.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR. 137
Ședința publică din 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele recurente T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 808/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantei intimate Romania T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtelor recurente și avocat în reprezentarea reclamantei intimate.
Procedura de citare est legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind formulate cereri, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate.
Reprezentantul reclamantei intimate, solicită respingerea recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 808/CA/20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - " ROMANIA" T, în contradictoriu cu pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și s-a anulat Decizia nr.693/192/26.10.2007, Raportul de inspecție fiscală nr.201/24.07.2007 și Decizia de impunere, acte emise de DGFP T, fiind obligată pârâta la rambursarea TVA pentru perioada 01.10.2004-30.04.2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat prin bifarea casetei din decontul de TVA aferent lunii aprilie 2006 rambursarea soldului sumei negative a TVA din perioada 01.10.2004 - 30.04.2006 în cuantum de 15.116 lei, că la sediul societății aflate în lichidare judiciară a fost efectuat un control de către organele fiscale ale T, și că prin raportul de inspecție fiscală nr. 2010/2007 încheiat de către pârâtă in 20.07.2007 s-au constatat următoarele: TVA solicitat la rambursare este în suma de 15.116 RON diferența TVA nedeductibilă 647 RON, diferența TVA colectată 165.818 RON, TVA de plata 151.349 RON, majorări de întârziere diferența TVA 24.125 RON, penalități de întârziere diferența TVA 8.102 RON.
În baza acestui raport de inspecție fiscală a fost întocmită decizia de impunere pentru sumele menționate de plată din raportul de inspecție fiscală.
Împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia - emisa de către DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE
Analizând contestația formulată împotriva actelor fiscale menționate, Tribunalul Timișa reținut că, în ceea ce privește factura fiscală emisă de către 2U L, potrivit concluziilor expertului, aceasta îndeplinește condițiile de document justificativ pentru deducere de TVA întrucât aceasta a fost reconstituită conform cu originalul, semnată și stampilată, îndeplinind deci condițiile prevăzute de art.146 pct.46 din HG44/2004.
Referitor la factura emisă de către AMIDAL tribunalul a constatat că, așa cum reține și expertul contabil, aceasta îndeplinește condițiile de document justificativ deoarece este emisă în baza unui contract de execuție lucrări, despre care pârâta a afirmat că ar fi fost întocmit ulterior fără a face vreo dovadă în acest sens.
În ceea ce privește activitatea de realizare și furnizare de programe informatice pentru partenerul canadian, în baza concluziilor expertului contabil, tribunalul a constatat că locul prestării de servicii este în Canada, această activitate nefiind impozabilă în România ci în Canada, din contractul depus în copie tradusă și legalizată, tribunalul reținând că reclamanta s-a obligat față de firma din să furnizeze programe informatice și că, deși contractul nu are forma și conținutul consacrat în legislația internă, din clauzele acestuia reies drepturile și obligațiile părților și mai ales locul executării prestațiilor ca fiind în Canada.
În ceea ce privește solicitarea dobânzilor comerciale și a daunelor cominatorii, tribunalul a respins capetele de cerere ca nedovedite, întrucât reclamanta nu le-a cuantificat în cererea de chemare în judecată sau în precizarea de acțiune.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele pârâte, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 punctul 9.pr.civ, reînvederând instanței argumentele cuprinse în actele fiscale atacate și concluzionând că documentele prezentate de reclamantă nu sunt în măsură să conducă la concluzia deductibilității TVA-ului.
A mai arătat pârâta că în ceea ce privește contractul încheiat cu partenerul extern, în timpul inspecției fiscale reclamanta nu a fost în măsură să pună la dispoziția inspectorilor alte contracte decât contractele nr. 1/01.07.1999 și nr. 1/01.06.1999, ori alte documente sau corespondență cu beneficiarul din străinătate.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Taa rătat în motivarea recursului că în mod neîntemeiat instanța de fond a admis acțiunea dispunând anularea actelor fiscale atacate întrucât societatea reclamantă nu poate beneficia de rambursarea TVA-ului, aceasta neprezentând originalul facturii și încălcând astfel dispozițiile art. 51 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal în sensul că doar în cazuri excepționale deducerea poate fi justificată cu documentul reconstituit potrivit legii. Ori reclamanta prezentat o copie xerox fără mențiunea "reconstituit".
A mai arătat pârâta că suma de 100 lei privind prestările de servicii pretinse efectuate de către AMIDAL nu a fost justificată prin prezentarea vreunui contract la data efectuării controlului, astfel încât nu se poate susține că aceasta ar beneficia de deductibilitatea TVA-ului. Tot astfel, pârâta susține că societatea reclamantă nu a putut justifica potrivit legii, respectiv nu a prezentat contractul încheiat cu partenerul extern, prezentând inspectorilor doar facturile fiscale și facturile externe.
Cât privește celelalte capete de cerere, pârâta a arătat că în mod legal și temeinic prima instanță le-a respins, solicitând menținerea hotărârii cu privire la aceste petite.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare însă a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursurilor și menținerea sentinței civile atacate, reiterând totodată motivele arătate în acțiunea principală.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurente, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima critică adusă prin cererile de recurs constă în faptul că factura fiscală nr. - din 27.01.2005 emisă de către 2 U nu a fost reconstituită potrivit dispozițiilor legale, însă această critică este nefondată de vreme ce, intervenind situația excepțională de pierdere a acesteia, reclamanta nu avea altă posibilitate decât de a prezenta o copie de la însăși societatea emitentă, potrivit prevederilor art. 31 din nr. 1850/2004.
Cea de a doua critică vizează serviciile prestate de către AMIDAL și, așa cum a reținut și prima instanță, și aceasta este neîntemeiată având în vedere că reclamanta a prezentat contractul de execuție nr.2/15.09.2004,aflat la fila 149 din dosarul Tribunalului Timiș,pârâtele nedovedind că acesta ar fi fost încheiat ulterior derulării inspecției fiscale.
Tot astfel, apar neîntemeiate și susținerile pârâtelor potrivit cărora societatea reclamantă nu poate beneficia de rambursarea TVA-ului pentru sumele încasate în baza relațiilor comerciale cu partenerul străini din Canada și aceasta întrucât în cauză sunt incident dispozițiile art. 133 aliniatul 2 litera c punctul 11 din Codul fiscal, potrivit cărora locul prestării de servicii este sediul activității economice al beneficiarului, serviciilor furnizate având ca obiect programe informatice - software. Totodată, constatând că locul prestării serviciilor nu este în România astfel cum impun exigențele art. 126 aliniatul 1 litera b din Codul fiscal, Curtea concluzionează că în mod corect prima instanță a reținut că activitatea de furnizare programe informatice - software, desfășurată în concret de către societatea reclamantă nu este impozabilă în România ci în Canada.
Având în vedere și concluziile expertului contabil desemnat în cauză, pe lângă considerentele deja enunțate, Curtea, constatând neîntemeiate recursurile declarate de pârâte, urmează a le respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către pârâtele recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr. 808/CA/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Romania
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
-
Red./25.02.2009
Tehnodact / 2 ex./25.02.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
