Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1397/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1397
Ședința publică din 11.12.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1023/19.08.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Procedura îndeplinită, dată fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerilor părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.11.2008 care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru data de 04.12.2008 și apoi pentru data de 11.12.2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1023/19.08.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr. 2003/115/13.08.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea în tot a deciziei nr. 33/10.07.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, să se admită contestația formulată împotriva acestei decizii și să se anuleze decizia de impunere fiscală nr.-/20.05.2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a încheiat, în baza art. 942 Cod civil, o convenție civilă cu Casa de Ajutor Reciproc a Salariaților și Alte Instituții, în data de 01.08.2004, în baza căreia urma să reprezinte această persoană juridică în justiție, într-un număr de dosare. Prețul prestației a fost stabilit la 500 RON, din care, conform dispozițiilor art. 52 al 1 lit. d) din Codul Fiscal, i s-a reținut la sursă impozit lunar în cotă de 10%, care apoi s-a virat pârâtei.
Prin decizia contestată s-a reținut că, în conformitate cu art. 84 al 1 cota de impozit este de 16%, însă această cotă este prevăzută pentru veniturile din salarii.
Pentru celelalte venituri impozabile legiuitorul a stabilit alte cote de impozitare (5%, 10%, 15%, 20%, etc.), în funcție de natura lor, și care sunt reglementate de Codul fiscal în mod distinct.
În cazul de față, veniturile din convenții civile se impozitează conform art. 52 lit. d) din Codul fiscal, cota de impozitare fiind de 10%.
Mai a arătat contestatorul că potrivit art. 78 din Codul fiscal, modificat prin Legea nr.343/2006, convenția civilă a fost modificată, în sensul că părțile au prevăzut o cotă de impozitare de 10% pentru cazul în care convenția nu era considerată ca fiind o convenție încheiată conform capitolului II, din titlul III.
Deci, în varianta de impozitare prevăzută de art. 52 al. 1 lit. d) din Codul fiscal, cota de impozitare nu poate fi mai mare de 10% la venitul brut, mai ales că la art. 78 al. 1 lit. e) legiuitorul prevede expres că este vorba numai despre convențiile civile, altele decât cele încheiate conform dispozițiilor art. 52 al. 1 lit. d) din Codul fiscal, unde se încadrează și convenția sa civilă, întrucât art. 52 face parte din capitolul II, titlul III, titlu din care face parte și art. 78 al 1 lit. e).
S-a mai arătat că a contestat și decizia de impunere aferentă anului 2006, iar prin sentința civilă nr.168/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- s-a admis acțiunea sa.
În dovedire, a depus la dosar decizia nr.33/10.07.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S, decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate în anul 2007 nr.-/20.05.2008, sentința civilă nr.168/08.02.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, adeverința nr.140/09.05.2008, emisă de Casa de Ajutor Reciproc a Salariaților din și Alte Instituții, convenție civilă încheiată în 22.12.2006, declarația privind veniturile realizate în anul 2007.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Din analiza probelor de la dosar, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate în anul 2007, nr.-/20.05.2008 s-a stabilit în plus o diferență de impozit ce trebuie plătită de reclamant în cuantum de 410 lei. S-a reținut că venitul net realizat de reclamant din activități independente a fost de 6.826 lei și că au fost efectuate plăți anticipate în cuantum de 682 lei.
La stabilirea impozitului prin decizia de impunere contestată s-a avut în vedere cota de impunere de 16%.
Împotriva deciziei de impunere reclamantul a formulat contestație, conform procedurii prevăzute de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, în care a susținut că, în mod nelegal i s-a aplicat o cotă de impozitare de 16%, având în vedere că pentru activitatea prestată de el se aplică o cotă de 10%, conform dispozițiilor art. 52 al 2 din Codul fiscal.
Prin decizia nr.33/10.07.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S a respins contestația formulată de, reținând, în esență, că veniturile obținute în baza convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil intră în categoria veniturilor din activități independente, pentru care plătitorii de astfel de venituri au obligația de a efectua în cursul anului plăți anticipate, prin reținere la sursă, calculate prin aplicarea unei cote de 10% din venitul brut, iar contribuabilii au obligația de a depune o declarație de venit până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului. În baza declarației de venit, organul fiscal calculează impozitul pe venitul net anual impozabil datorat, prin aplicarea cotei de impunere de 16% asupra venitului net anual impozabil, conform art.84 al 1 Cod fiscal, și stabilește prin decizie de impunere diferența de impozit anual de regularizat.
Instanța a reținut că veniturile realizate de reclamant în cursul anului 2007, în cuantum de 6826 lei, fac parte din categoria veniturilor din activități independente, astfel cum sunt definite de art. 46 al 1 Cod fiscal.
Potrivit dispozițiilor art.43 lit. a) Cod fiscal, pentru veniturile din activități independente cota de impozit este de 16%.
veniturilor din activități desfășurate în baza contractelor/ convențiilor civile încheiate potrivit Codului civil, altele decât cele menționate la art. 78 al. 1 lit. e), au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite. Impozitul ce trebuie reținut cu titlu de plată anticipată se stabilește, pentru veniturile din convenții civile, aplicând o cotă de impunere de 10% la venitul brut. (art. 52 al. 1 lit. d), al. 2 lit. a).
Potrivit dispozițiilor art. 83 din codul fiscal, contribuabilii ce realizează venituri din activități independente, deci și reclamantul, au obligația de a depune la organul fiscal competent o declarație privind venitul realizat.
Declarațiile privind venitul realizat sunt documentele prin care contribuabilii declară veniturile și cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit și pe fiecare sursă.
Cota de impunere de 16% se aplică, conform dispozițiilor art. 84 al. 1 Cod fiscal, supra venitului net anual impozabil, venit ce rezultă din declarația privind veniturile realizate.
Din analiza dispozițiilor legale sus enunțate, rezultă că pentru veniturile rezultate din activitatea prestată de reclamant se datorează impozit în cotă de 16% din venitul net anual.
Cota de 10% din venitul brut se folosește doar pentru stabilirea plăților anticipate cu titlu de impozit, urmând ca, după depunerea declarației privind veniturile realizate, să se stabilească impozitul în funcție de venitul net, prin aplicarea cotei de 16%.
Cât privește dreptul de opțiune al persoanei fizice care desfășoară activități pe bază de convenții civile, potrivit art. 66 ind. 1 din Normele Metodologice, aceasta poate să opteze pentru impunerea venitului brut cu cota de 16%, în acest caz impozitul fiind final, conform art. 78 din Codul fiscal.
Așadar, se poate opta între a se reține la sursă un impozit final de 16% din venitul brut, și a se reține la sursă plăți anticipate cu titlu de impozit în cuantum de 10% din venitul brut, urmând ca, apoi, pe baza declarației de venit să se calculeze impozitul prin aplicarea cotei de impunere de 16% din venitul net anual impozabil.
Față de cele mai sus reținute, instanța a apreciat că, în mod temeinic și legal, a fost emisă decizia de impunere nr.-/20.05.2008, prin care s-a stabilit în plus o diferență de impozit în cuantum de 410 lei și că este corectă soluția C-S, de respingere a contestației reclamantului.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art.218 al 2 Cod procedură fiscală, art.18 din Legea nr.554/2005, a fost respinsă contestația formulată de reclamantul.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul.
În motivarea recursului reclamantul a arătat, în esență, că impozitarea veniturilor din activități independente, conform art.52 alin.1 lit. d) și alin.2 din Codul fiscal este de 10%, nu de 16 % cum în mod nelegal a stabilit instanța de fond bazându-se pe prevederile art.82 alin.2 din același act normativ, dar se ignoră art.82 alin.1 în care se prevede că sunt exceptate veniturile pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă. Reclamantul a mai arătat că într-o cauză similară Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul pârâtei intimate, menținând hotărârea primei instanțe, prin care a fost anulată decizia de impunere.
Recursul este nefondat.
Curtea observă că problema de drept ce se cere a fi lămurită în prezenta cauză este aceea de a stabili care este cota de impozitare a veniturilor realizate din activități independente. În această chestiune pârâta C-S consideră că în privința veniturilor din activități independente cota de impozitare este de 16 %, conform art.84 alin.1 din Codul fiscal, iar reclamantul apreciază că această cotă este de 10 %, potrivit art.52 alin.1 lit. d) și alin.2 din același act normativ.
Reclamantul, constată Curtea, a obținut venituri în baza convenției civile încheiate cu, în temeiul Codului civil, prin care s-a obligat să presteze servicii de natură juridică, activitate independentă, calificată ca atare de prevederile art.46 raportate la art.52 alin.1 lit. d) din Codul fiscal.
Curtea observă că prima instanță a pronunțat o soluție legală procedând la respingerea acțiunii reclamantului, cota de impozitare pentru veniturile din activități independente, conform art.84 alin.1 din Codul fiscal (Legea nr.571/2003) fiind de 16%.
Textul legal amintit prevede că: "Impozitul pe venitul net anual impozabil datorat este calculat de organul fiscal competent, pe baza declarației de venit, prin aplicarea cotei 16% asupra venitului net anual impozabil din anul fiscal respectiv."
În mod eronat, reclamantul invocă prevederile art.52 alin.1 lit. d) și alin.2 din Codul fiscal pentru a susține ideea că impozitarea în cazul său trebuie să se realizeze la nivelul cotei de 10%. În realitate, observă Curtea, prevederile legale menționate nu consacra regulă referitoare la cota de impozitare pentru veniturile din activități independente, ci stabilesc obligația contribuabililor ca pentru astfel de venituri să plătească anticipat o cotă de impunere de 10%, prin reținere la sursă, cota de impozitare fiind de 16% (art.84 alin.1) care se calculează pe baza declarației de venit pe care reclamantul are obligația să o depună la organul fiscal, conform art.83 alin.1 din Codul fiscal.
Art.82 alin.1, mai observă Curtea, la care se referă reclamantul în recurs, nu exceptează de la plata impozitului în cuantum de 16%, așa cum susține domnul, ci stipulează că obligația contribuabililor care realizează venituri din activități independente de a efectua plăți anticipate cu titlu de impozit. Sunt exceptate, se precizează în textul legal menționat, veniturile pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă, dar aceasta nu înseamnă decât că plățile anticipate nu se fac conform procedurii din art.82, ci se efectuează în cuantumul, de 10 %, cum este cazul reclamantului, cu ocazia reținerii la sursă a impozitului. Mai departe, impozitul final se determină în condițiile art.84 alin.1 din Codul fiscal.
În consecință, constată Curtea, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1023/19.08.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, este nefondat și urmează a fi respins ca atare, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1023/19.08.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.XII.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red./29.12.2008
Tehnored./08.01.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
