Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1400/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1400/2008
Ședința publică de la 11 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "" SA - DIRECȚIA DE TRANSPORT împotriva sentinței civile nr. 226 din 12 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic în reprezentarea intereselor intimatului, cu delegații de reprezentare la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbrul judiciar de 0,15 lei, aspect față de care instanța constată că la acest termen recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, recursul este declarat înăuntrul termenului legal prevăzut de lege.
Curtea, după deliberare, apreciază ca fiind necesare lămuriri suplimentare cu privire la protocolul de divizare încheiat de către și SC SA, respectiv dacă acest protocol a fost menționat în registrul imobiliar.
Reprezentantul recurentei invederează instanței faptul că pe rolul Tribunalului Maramureș un dosar prin care se încearcă întabularea terenului. Totodată mai precizează faptul că SC SA a fost înființată în urma divizării, și în baza unui statut propriu.
Curtea, după deliberare, apreciază cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentanților părților pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acesteia și pe cale de consecință anularea Dispoziției Primarului municipiului B M, prin care s-a respins contestația formulată de reclamanta împotriva deciziilor de impunere și raportului inspecție fiscală și anularea impozitelor și taxelor suplimentare, a majorărilor și penalităților de întârziere stabilite de organele fiscale, pentru motivele relevate în scris și expuse oral cu ocazia acordării cuvântului pe fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită instanței respingerea recursului ca netemeinic și nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate, depunând concluzii scrise.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 226/12.02.2006 a Tribunalului Maramureș, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta Compania Națională de Transport al Energiei Electrice "" SA Sucursala de Transport C, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului B
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că în condițiile în care societatea contestatoare și-a declarat investiții în valoare de 51.194,34 lei, conform declarației de impunere pe anul 2006 și avându-se în vedere că valoarea reală a lucrărilor a fost în cuantum de 288.388,86 lei, în mod corect s-a procedat la calcularea unui impozit suplimentar pe clădiri, aferent diferenței de valoare nedeclarată.
În ceea ce privește impozitul pe teren s-a reținut că, potrivit protocolului de predare-primire din data de 01.11.2001, încheiat între SC SA și SC SA, societății contestatoare îi revine în administrare un teren situat în B M,-, în suprafață de 489,67 mp, din care suprafața ocupată de construcții este de 206,67 mp, iar suprafața de teren liberă este de 283 mp, iar potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 9960/13.06.2005 SC SA devine proprietar pe întreaga suprafață de 1302 mp teren, situație în care suprafața liberă de construcții, respectiv suprafața de teren impozabilă este de 839 mp.
Cât privește impozitul pentru terenul situat în extravilan, deținut în baza contractului de cesiune nr.1/29.06.2004, aferent stâlpilor de înaltă tensiune, s-a relevat că potrivit prevederilor Codului fiscal pentru perioada 2005-2006 impozitul pentru terenurile proprietatea publică sau privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale concesionate, se achită de către concesionar iar în condițiile în care contestatoarea și-a declarat spre impunere terenul situat în extravilan la data de 01.01.2006, impozitul pentru acesta s-a recalculat începând cu 01.01.2005, cu majorări și penalități aferente.
Referitor la impozitul/taxa teren s-a reținut că argumentele din Referatul întocmit de Primăria B M - Direcția de Venituri privind calculul acestora sunt corecte, sens în care a fost avută în vedere valoarea reală a suprafețelor de teren deținute în proprietate, respectiv folosință de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs reclamanta, solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, anulării Dispoziției nr. 12190/05.07.2007 emisă de Primarul municipiului B M, prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva deciziilor de impunere și raportului de inspecție fiscală nr. 5422/11.05.2007 și anularea impozitelor/taxelor suplimentare, a majorărilor și penalităților de întârziere stabilite organele fiscale obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, reținând că impozitul pe clădiri se stabilește prin aplicarea cotei impozabile la valoarea menționată în procesul verbal de recepție, în conformitate cu pct. 62 alin. 1 și alin. 2 din Normele de aplicare a Codului fiscal. S-a relevat că acest text legal nu este aplicabil însă în speță, deoarece se referă la clădirile "executate" (deci, la construcția integrală a unei clădiri) și nu la reparații, modificări sau consolidări la clădirile existente. Chiar dacă s-ar accepta că procesul verbal de recepție stabilește valoarea impozabilă a clădirii, în Anexa nr. 3 la Contestați a depusă la dosarul cauzei (Proces verbal de recepție la punerea în funcțiune, nr. 4403/22.12.2005) se stabilește la punctul 4 că "valoarea de înregistrare a fondurilor fixe ce se pun în funcțiune și se dau în folosință este la data recepției de 51.192,34 lei" și nu de 288.388,86 lei.
S-a arătat că potrivit art. 253 alin. 1 din Legea 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, "În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii". Aliniatul 3 al aceluiași articol explică sintagma "valoare de inventar a clădirii" ca fiind valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare".
Cheltuielile privind reparațiile nu modifică valoarea mijlocului fix și, implicit, nu modifică valoarea de inventar a clădirii. Astfel, nr.HG 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizare prevede la punctul 9 că "nu sunt considerate mijloace fixe.": "Cheltuielile privind reparațiile de orice fel, ce se fac la mijloacele fixe, au ca scop restabilirea stării tehnice inițiale prin înlocuirea componentelor uzate. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea în cheltuielile de exploatare integral, la momentul efectuării, sau eșalonat, pe o perioada de timp, cu aprobarea consiliului de administrație sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului".
S-a relevat că recurenta deține în proprietate un teren liber de construcții în suprafață de 268,49 mp, urmare a protocolului de divizare solicitând în consecință anularea impozitului suplimentar a majorărilor și penalităților de întârziere pentru diferența de suprafață avută în vedere de către prima instanță, cu ignorarea apărărilor evocate cu prilejul soluționării în fond a pricinii.
În ceea ce privește impozitul situat pe terenul extravilan s-a arătat că în mod eronat prima instanță nu a luat în considerare declarația de impunere aferentă anului 2005, din care rezultă că recurenta nu avea datorii la bugetul local la 22 martie 2006.
Intimatul prin întâmpinarea formulată s-a opus admiterii recursului.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 11 mai 2007 s-a reținut că SC SA are în patrimoniu clădiri situate în municipiul B M, pe-, în valoare totală de 34.102 RON. S-a relevat că la 31.12.2003 reclamanta a efectuat o reevaluare la clădirea din-, valoarea acestei clădiri majorându-se cu 29.991,2 RON.
În data de 21.02.2005 reclamanta a obținut o autorizație de construire pentru acest obiectiv, în vederea realizării unei lucrări de reparație capitală și modernizare, investiția fiind recepționată parțial pentru valoarea de 51.192,34 RON, din care valoarea de 42.715,14 RON, reprezintă modernizări aferente clădirii, iar valoarea de 8.477,2 RON branșamente.
Întrucât autorizația de construire a expirat, recepția investiției în integralitate nu s-a realizat la 10 mai 2006, organele fiscale reținând că potrivit evidențelor contabile valoarea lucrărilor este de 237.196,52 RON, stabilind un impozit restant suplimentar în sumă de 14.281,19 lei cu majorări de întârziere aferente.
S-a reținut în actul de control că recurenta are teren în administrare, conform protocolului de predare-primire din 01.11.2001 suprafața totală de 489,67 mp din care suprafața de 206,67 mp teren este ocupată de construcții, iar 283 mp teren este liber de construcții, imobilul în discuție fiind situat în-.
S-a stabilit că societatea datorează un impozit restant suplimentar în sumă de 10,76 lei cu majorări și penalități de întârziere aferente.
Pentru aceeași suprafață de teren s-a stabilit un impozit restant suplimentar în sumă de 17,8 lei cu majorări de întârziere aferente.
În ceea ce privește terenul situat în extravilan deținut cu titlu de concesiune conform contractului nr. 1/2004, organul fiscal a reținut că recurenta datorează un impozit restant în sumă de 1,65 lei cu majorări și penalități de întârziere aferente.
Împotriva raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere înregistrate sub nr. 5422/11.05.2007, emisă în baza raportului de inspecție fiscală, reclamanta a formulat contestație, solicitând exonerarea sa de plata obligațiilor fiscale suplimentare stabilite.
Prin dispoziția nr. 12190, emisă de Primarul municipiului B M la 5 iulie 2007, s-a respins această contestație.
Curtea reține că probațiunea administrată în cauză relevă împrejurarea că recurenta și Societatea Comerciala pentru Servicii de a Retelei Electrice de Transport - - Sucursala C dețin în comun spații în clădirea situată în B M,-, conform Protocolului de predare primire a activului și pasivului din data de 01.11.2001.
În perioada 2005-2006 cele două societăți au efectuat lucrări de reparații și modernizări la acest spațiu, acestea obținând împreună Autorizația de construcție nr. 55/21.02.2005. Întrucât în etapa de proiectare au fost ntocmite documentații distincte pentru spațiile aparținătoare fiecărei unități, prin Convenția nr. 119/29.03.2005 și nr. 455/30.03.2005, s-a stabilit că fiecare societate va încheia un contract cu executantul lucrării, contract ce va conține lucrările proprii, iar lucrările comune sunt prevăzute în contractul C, urmând ca acestea să fie refacturate la SC în procent de 66,26%. Astfel, Sucursala de Transport Caî ncheiat Contractul nr. 16/15.03.2005 cu Universal S-
La data de 22.1.2005, în termenul de valabilitate al autorizației de construcție, C finalizează lucrările și recepționează lucrarea, comisia de recepție stabilind prin Procesul verbal de recepție la. nr. 4403/22.12.2005 că mijlocul fix " sediu transport -", nr. inv. 11009, își majorează valoarea cu 42.715,14 lei.
Începând cu luna ianuarie 2006, - Sucursala de Transport Cam ajorat valoarea de inventar a mijlocului fix la suma de 106.785 lei (64.069,86 + 2.715,14), valoare nouă la care s-a plătit impozitul pe clădire, începând cu aceeași lună.
În Raportul de inspecție fiscală s-a reținut însă că valoarea lucrărilor este de 237.196,52 lei, "conform evidențelor contabile". Nu s-a indicat însă care este sursa exactă a acestor evidențe.
Conform prevederilor art. 253 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 Cod fiscal, cu modificările și completările ulterioare, "În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii", iar valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea ST C este de 106.785 lei.
Contrar celor cuprinse în decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală pentru impozitul pe clădiri, ST Cad epus declarația de impunere corespunzător recepției lucrărilor de modernizare executate, începând cu luna ianuarie 2006.
Pentru lucrările aferente spații lor aparținând SC C, responsabilitatea larării și achitării impozitului nu revine ST SC SA este o societatea distinctă, personalitate juridică.
În mod greșit inspectorii fiscali au avut în vedere valoarea totalitatea lucrărilor executate în baza Autorizației de construcție nr. 55/2005. Dar, în aceste lucrări sunt cuprinse atât reparații curente, cât și modernizări. Ori, simplele reparații aduse unui imobil nu sporesc valoarea de inventar a acestuia, ci doar "modernizările". Acestea din urmă, însumate, ajung la valoarea de 42.715,14 lei, sumă cu care s-a majorat valoarea de inventar clădirii și care, apoi, a fost declarată la imunere.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că recurenta și-a îndeplinit în termen toate obligațiile fiscale care îi revin și, în consecință, obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală pentru impozitul pe clădiri nu au caracter datorat.
ST C deține la adresa B M,-, o suprafață de 444,22 mp din care suprafața construită la sol este de 175,73 mp, rezultând teren liber de construcții 268,49 mp. Restul suprafețelor de teren aparțin SC
Inspectorii fiscali au reținut însă în mod eronat că suprafața totală a imobilului este de 489,67 mp din care 206,67 mp teren ocupat de construcții, iar 283 mp teren liber de construcții. Eroarea provine din preluarea suprafeței utile (206,67 mp) din anexa nr. 3 la Protocolul de predare primire la care s-a adăugat terenul liber de construcții - 283 mp.
În schimb, însă, suprafața construită la sol a întregii clădirii este de 347 mp, așa cum rezultă din Fișa corpului de proprietate, vizată de OCPI Din aceasta, ST C deține conform protocolului 33,74% din clădire (respectiv 117 mp), restul aparținând C, valoare la care se adaugă suprafața garajului 58 mp, rezultând 175 mp.
Suprafața liberă de construcții a fost obținută prin scăderea din suprafața totală a terenului (1302 mp) a suprafeței tuturor construcțiilor (garaje, birouri, rampă, poartă, adică 506 mp) și, apoi, la rezultat (796 mp) s-a aplicat procentul de 33,74 %, rezultând 268,57 mp.
Aceste suprafețe au fost luate în calcul, deoarece potrivit art. 258 alin. 8 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, "daca se constata diferente intre suprafetele inscrise in actele de proprietate si situatia reala rezultata din masuratorile executate in conditiile Legii cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata, pentru determinarea sarcinii fiscale se au in vedere suprafetele care corespund situatiei reale, dovedite prin lucrari tehnice de cadastru." Ori, Fișa corpului de proprietate anexată face parte dintr-o lucrare tehnică de cadastru, fiind recepționată și aprobată de OCPI
Așa cum rezultă din Declarațiile de impunere aferente anilor 2005 și 2006 aceste suprafețe au fost declarate pentru impozitare, iar impozitul stabilit de organele fiscale a fost achitat la valorile declarate.
Având în vedere aceste considerente Curtea reține că recurenta a declarat valoarea reală a suprafețelor de teren pe care le are în proprietate și a achitat impozitele conform acestor valori, iar susținerile primei instanțe sunt nefondate.
În mod eronat, inspectorii fiscali au reținut că ST C are în administrare același teren asupra căruia s-a calculat și impozitul pe teren, astfel că s-a stabilit suplimentar să se achite o taxă de teren restantă în cuantum de 17,8 lei și majorări de întârziere în sumă de 18,72 lei și penalități de 2,81 lei.
Terenul în discuție, situat în B M,-, a fost dobândit în proprietate și nu în administrare de către CN - Sucursala de Transport C ca urmare a protocoalelor de reorganizare a societăților din sectorul energetic.
Din moment ce ST C este proprietara acestor imobile achită conform celor expuse la punctul 2 impozit pe teren și impozit pe clădire. Conform art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, taxa de teren se datorează de titularii dreptului de administrare numai pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale date in administrare ori in folosinta.
Deși taxa pe teren a fost introdusă prin Legea nr. 494/2004 cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2005, inspectorii fiscali, în Anexa nr. 3 la raport, calculează retroactiv taxă pe teren începând cu trimestrul 1 2002.
Pentru aceste considerente, această taxă de teren (impozit suplimentar în sumă de 17,8 lei, majorările de întârziere în sumă de 18,72 lei și penalitățile de întârziere în sumă de 2,81 lei, nu au caracter datorat.
SA are în concesiune teren extravilan în suprafață de 77,68 mp, proprietate publică a statului, conform contractului nr. 1/29.06.2004. Asupra acestui teren aferent fundațiilor stâlpilor de înaltă tensiune, începând cu data de 1 ianuarie 2005, odată cu introducerea taxei de teren, ST C achită către bugetul local taxa în valoare de 1 leu/an, stabilită, conform art. 256 alin. 3 și următoarele din Legea nr. 571/2003 - Cod fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În raportul de inspecție nu sunt cuprinse alte detalii și nici o anexă cu modul calcul.
Taxa de teren, de 1 leu/an, a fost achitată.
Calcularea retroactivă a acestei taxe pentru perioade anterioare anului fiscal 2005, nu era posibilă, întrucât taxa de teren a fost introdusă în sarcina concesionarilor doar prin Legea nr. 494/2004. Anterior acestei modificări, alin. 3 al art. 256 din Codul fiscal prevedea că impozitul este datorat de proprietar și nu de chiriaș sau, iar situația concesionării terenului nici nu era prevăzută. Legea nr. 494/2004 este o lege de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2004, aceasta intrând în vigoare doar la 1 ianuarie 2005.
Procedura de control aplicată de inspectorii fiscali, nu a respectat în totalitate normele impuse prin art. 97-107 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală.
Recurenta nu a fost anunțață anterior în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală conform art. 99 din Codul d e procedură fiscală.
La încheierea inspecției fiscale nu i-au fost prezentate constatările și consecințele fiscale și nu ni s-a acordat posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere conform art. 105 din Codul d e procedură fiscală
Analizând considerentele mai sus expuse, în lumina dispozițiilor art. 312.pr.civ. Curtea va aprecia recursul exercitat de recurentă drept fondat, motiv pentru care urmează să îl admită, în sensul că va admite acțiunea, va anula dispoziția nr. 12190/05.07.2007 emisă de Primarul municipiului B M, va anula Decizia de impunere suplimentară emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 5422/11.05.2007, va anula raportul de inspecție fiscală nr. 5422/11.05.2007, va exonera reclamanta de la plata obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe clădiri suplimentar ( 14.281,19 lei ) și a majorărilor de întârziere de 1.007,32 lei, impozit pe teren suplimentar de 10,76 lei și a majorărilor de întârziere de 4,82 lei, ca penalități de 0,15 lei, impozit taxă teren de 17,8 lei, a majorărilor de 18,72 lei și a penalităților de întârziere de 2,81 lei, impozit teren extravilan în sumă de 1,65 lei majorări de întârziere în sumă de 0,35 lei și a penalităților de 0,02 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE "" SA - SUCURSALA DE TRANSPORT C împotriva sentinței civile nr. 226 din 12.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite acțiunea, anulează dispoziția nr. 12190/05.07.2007 emisă de Primarul municipiului B M, anulează Decizia de impunere suplimentară emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 5422/11.05.2007, anulează raportul de inspecție fiscală nr. 5422/11.05.2007, exonerează reclamanta de la plata obligațiilor fiscale reprezentând impozit pe clădiri suplimentar ( 14.281,19 lei ) și a majorărilor de întârziere de 1.007,32 lei, impozit pe teren suplimentar de 10,76 lei și a majorărilor de întârziere de 4,82 lei, ca penalități de 0,15 lei, impozit taxă teren de 17,8 lei, a majorărilor de 18,72 lei și a penalităților de întârziere de 2,81 lei, impozit teren extravilan în sumă de 1,65 lei majorări de întârziere în sumă de 0,35 lei și a penalităților de 0,02 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.
3 ex./22.07.2008
Jud.primă instanță: /
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
