Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1406/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--25.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1406
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă reprezentat de administrator, împotriva sentinței civile nr. 593/CA pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 26.05.2009 în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T,a vând ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocatului în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegație de substituire, cartea de identitate a vehiculului copia certificat de înmatriculare, precum și dovada achitării onorariului de avocat nr. 30/20.10.2009 în sumă de 1000 lei.
Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei T ridicată prin întâmpinare și admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate cu cheltuieli de judecată conform chitanței
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la această instanță sub nr. 454/30/ 27.01.2009 reclamantul în calitate de reprezentant legal al SC SRL, în contradictoriu cu pârâta și cu pârâta T, a solicitat să se dispună anularea adresei nr. 92428/29.04.2008 prin care i-a fost respinsă cererea înregistrată sub același număr la data de 23.04.2008 în cadrul căreia a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 10.678 lei pentru autoturismul cu seria cărții de identitate G-, anularea actului administrativ - fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare de 10.678 lei achitată potrivit chitanței seria - nr. -/24.03.2008 privind autovehiculul special marca Renault VI având număr de identificare - și seria cărții de identitate G- și obligarea acestora la restituirea sumei achitate actualizate la data efectivă a plății, cu dobânda legală, reprezentând taxa de prima înmatriculare, taxă prelevată ilegal, sumă actualizată cu rata dobânzii legale până la data efectivă a plății.
Prin sentința civilă nr. 593/CA pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în calitate de reprezentant legal al SC SRL T, împotriva pârâților DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
În motivarea sentinței se arată în esență, următoarele:
Persoana juridică SC SRL a achiziționat un autovehicul special marca Renault VI având număr de identificare - și seria cărții de identitate G-, așa cum rezultă din copia certificatului de înmatriculare aflată la fila 17 dosar. Pentru înmatricularea acestuia SC SRL a achitat suma de 10.678 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare conform art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (fila 16 dosar - chitanța seria - nr. -/24.03.2008).
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Pe fondul cauzei instanța retine că SC SRL ( în calitate de reprezentant legal al SC SRL ) a achitat taxa specială pentru autoturisme si autovehicule la data de 24.03.2008, cererea de restituire a formulat-o către pârâta T la data de 23.04.2008, acțiunea de față a înregistrat-o la data de 26.01.2009, sens în care la momentul soluționării prezentei cauzei sunt incidente fiind în vigoare prevederile OUG 50/2008, (în vigoare din data de 01.07.2008) potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituite pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG 50/2008. Potrivit art. 6 din HG 686/2008 în condițiile în care taxa specială pentru autoturisme plătită potrivit art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea OUG 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită. Sumele se restituite la cererea contribuabilului în conformitate cu prevederile art. 117 OG 92/2003 prin depunerea unei cereri la organul fiscal competent la care se vor atașa documentele prevăzute de art. 6 al.4 HG 686/2008.
Instanța constată așadar că începând cu data de 01.07.2008 s-a născut în patrimoniul reclamantei un drept la restituirea diferenței dintre taxa de prima înmatriculare achitată conform prev. art. 271 ind. 1 -271 ind. 3 Cod fiscal si taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 iar în condițiile în care nu s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse la art. 11 OUG 50/2008 si nici nu s-a contestat conformitatea cu normele dreptului comunitar a taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 în calitate de reprezentant legal al SC SRL nu poate ignora prevederile art. 11 OUG 50/2008 având dreptul doar la restituirea diferenței stabilită prin norma legală anterior citată.
Argumentele reclamantului legate de încălcarea prev.art.90 din Tratatul CE prin instituirea unor impozite interne discriminatorii raportat la bunuri importate din Comunitatea Europeană nu au relevanță în prezenta cauză în condițiile în care instanța a reținut incidența în speță a disp.art.11 OUG 50/2008 ce se referă și la perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008. Atât acțiunea de față înregistrată la 26.01.2009, cât și taxa achitată la 24.03.2008, raportat la data intrării în vigoare a OUG nr.50/2008, respectiv 01.07.2008, act normativ prin care sunt abrogate art. 214 ind.1-214 ind.3 din Codul Fiscal,și care reglementează și perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, vor duce la constatarea netemeiniciei solicitării reclamantului de restituire a taxei achitate.
De asemenea, instanța nu poate reține susținerea T cu privire la admiterea în parte a acțiunii, în sensul restituirii diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare introdusă prin OUG 50/2008, întrucât modalitatea de calcul a acestei noi taxe face ca pentru autoturismele noi, cuantumul să fie mai mare decât cuantumul taxei de primă înmatriculare, acesta fiind mai mic pentru autoturismele vechi.
În aceste condiții invocarea pretinsei încălcări a prevederilor art. 90 din Tratatul CE este neîntemeiată. Norma prevăzută la art. 90 alin. 1 din Tratatul CE se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare. În speță, taxa pe poluare nu se aplică exclusiv autoturismelor provenite clin alte state membre ale UE ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora, aplicându-se si autoturismelor din producția națională a României.
Adoptarea OUG 50/2008 si a NM de aplicare s-a făcut urmare a negocierilor între România si CE, cu avizul Comisiei Europene. Nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe la prima înmatriculare a autovehiculelor, ținând cont de principiul poluatorul plătește, pe care se bazează instituirea taxei pe poluare, principiu acceptat la nivelul întregii Uniuni Europene.
Mai este de semnalat faptul că nu s-a putut reține lipsa calității procesuale pasive a pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T față de faptul că s-a solicitat anularea și a unui act administrativ emis de ea în mod direct, s-a constatat că reclamantul în calitate de reprezentant legal al SC SRL a solicitat anularea și a adresei nr. 92428/29.04.2008.
Față de considerentele de fapt si de drept mai sus menționate si văzând si disp.art.271 ind. 1 -273 ind. 3 Cod fiscal, art. 11 OUG 50/2008 precum si disp. art. 1, art. 8 si art. 18 din Legea nr. 554/2004 instanța urmează a respinge acțiunea formulată de în calitate de reprezentant legal al SC SRL ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T reprezentat prin administrator, solicitând admiterea recursului, și rejudecând cauza, admiterea acțiunii în sensul dispunerii anulării adresei nr. 92428/29.04.2008, adresă prin care i s-a respins cererea înregistrată sub același număr la data de 23.04.2009 în cadrul căreia a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 10.678 lei pentru autovehicul special, marca Renault 6.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond în mod greșit a reținut a fi aplicabile dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008, iar nu dispozițiile art. 90 din Tratatul CE privind instituirea unor impozite interne discriminatorii raportat la bunuri importate din comunitatea europeană.
Reclamantul arată că a achiziționat în cursul lunii martie 2008 din Ungaria un autovehicul special, marca Ranault 6, second hand, având număr de identificare -, an de fabricație 2000. Pentru a putea înmatricula ac est autovehicul în România, a fost obligat să achite în contul de Stat suma de 10.678 lei reprezentând taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule percepută în temeiul art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 Cod fiscal, taxă pe care a achitat-o la data de 24.05.2008 pentru a evita refuzul autorităților de a accepta înmatricularea în România a autovehiculului în cauză.
La data de 23.04.2008 a solicitat Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, restituirea sumei respective întrucât taxa percepută este ilegală în raport cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE și de jurisprudență relevantă a Curții de Justiție Europeană. În temeiul dispozițiilor art. 025.pr.fiscală la data de 10.06.2008 formulat contestație împotriva adresei nr. 92428 din 29.04.2008, contestația acestui act administrativ fiscal fiind înregistrată cu nr. 102.183 din 10.06.2008, reprezentând plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ. La ceastă contestație nu a primit răspuns în termenul legal de 30 de zile.
Solicită să se observe că taxa specială de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 aliniatul 1 din fiscal contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul CE, tratat obligatoriu pentru statul român după aderarea acestuia la Uniunea europeană.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 aliniatul 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Raportat la cele menționate, consideră că în speță sun aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratatul CE și nu dispozițiile art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Învederează că ordonanța de urgență nr. 50/2008 este inaplicabilă litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare înainte de apariția nr.OUG 50/2008 și contestând acest lucru de asemenea înainte de apariția nr.OUG 50/2008.
De asemenea arată că încasarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule s-a făcut fără temei legal în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere chiar fundamentelor Comunității Europene.
că statul R nu este în drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal în întreaga perioadă cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 30 iunie 2008.
Pe de altă parte, toate persoanele care și-au înmatriculat autoturismele sau autovehiculele în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 au făcut acest lucru în temeiul reglementărilor în vigoare în această perioadă, achitând taxa stabilită potrivit art. 2141- 2143.fisc. Pe cale de consecință, ei sunt îndreptățiți la restituirea integrală a unei taxe încasate cu încălcarea dreptului comunitar.
Ținând cont de principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 aliniatul 2 din Constituție, rezultă că ordonanța de urgență nu se poate aplica situațiilor juridice născute anterior. Iată de ce contribuabilii care și-au înmatriculat autoturismele în această perioadă, achitând taxa specială de primă înmatriculare corespunzătoare, nu pot fi obligați să achite o altă taxă în temeiul noii reglementări, din moment ce ei și-au înmatriculat autoturismul anterior datei de 1 iulie 2008.
De asemenea, arată că nu poate opera o compensare între sumele achitate anterior în contul bugetului statului și sumei care ar fi ipotetic datorate în temeiul nr.OUG 50/2008 la Fondul de mediu, întrucât cele două prelevări au naturi juridice diferite și se fac venit la două componente distincte ale sistemului bugetar.
Luând în considerare toate cele prezentate mai sus, rezultă că soluția propusă de art. 11 din nr.OUG 50/2008 este nelegală și inaplicabilă.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza admiterea acțiunii în sensul: să se dispună anularea adresei nr. 92428/29.04.2008, adresă prin care i s-.a respins cererea înregistrată sub același număr la data de 23.04.2008 în cadrul căreia a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 10.678 lei pentru autovehiculul special, marca Renault 6, seria cărții de identitate GI 79394 având număr de identificare -, an de fabricație 2000, să se dispună anularea actului administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare în cuantum de 10.678 lei, achitată de către reclamant, prin chitanța seria - nr. - din data de 24.03.2008 privind autovehiculul special indicat mai sus, să se dispună restituirea către reclamant a sumei de 10.678 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare contestată, actualizată cu dobânda legală de la data de 24.03.2008 până la data efectivă a plății: să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
La dosar s-au depus întâmpinări de către pârâtele intimate.
În întâmpinarea depusă de pârâta intimată T s-a solicitat respingerea recursului, în consecință: în principal pe cale de excepție, să constate lipsa calității procesuale pasive a Ti ar în subsidiar pe cale de excepție să se constate inadmisibilitatea acțiunii.
Pe fond, admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată cu diferența între suma totală de 10.678 lei achitată de reclamant la data de 24.03.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule: și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză; respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
În motivarea întâmpinării se solicită să se constate lipsa calității procesuale pasive a Pe cale de excepție, solicită respingerea acțiunii reclamantului față de T având în vedere că instituția pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât aceasta solicită anularea unor acte ce au fost emis de Administrația Finanțelor Publice T și nud e către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Solicită în același timp pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere faptul că la data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Mai solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma totală de 10.678 lei achitată de reclamant la data de 24.03.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Având în vedere faptul că taxa care face obiectul prezentei cauze, în suma totală de 10.678 lei a fost achitată de către reclamant în data de 24.03.20089, rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Mai solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca lipsit de temei legal.
Respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurată și garantată prin acordarea de către instanța de judecată, la cererea contribuabililor, doar a sumei achitate reprezentând taxa specială actualizată cu rata inflației, de la data plății și până la data restituirii efective a sumei către contribuabil, iar nu prin acordarea în mod nelegal și vădit nejustificat a unor dobânzi "legale" care nu sunt prevăzute de lege în cazul unei taxe nepurtătoare de dobânzi.
Prin întâmpinarea depusă de Administrația Finanțelor Publice T s-a solicitat respingerea recursului ca vădit neîntemeiat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacată, în sensul: respingerii acțiunii formulată de reclamantă, respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca lipsit de temei legal și respingerea ca neîntemeiată a cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că la data de 23.04.2008 reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare achitată cu chitanța seria - 4A nr. -/24.03.2008, cerere înregistrată la. T cu nr. 92428/23.04.2008 la care Tar ăspuns prin adresa nr. 92428/29.04.2008 în sensul respingerii cererii de restituire a taxei.
Ulterior, la data de 10.06.2008 reclamanta a formulat o contestație prealabilă împotriva adresei nr. 92428/23.04.2008 a T, contestație înregistrată la. T sub nr. -/10.06.2008, la care Tar ăspuns prin adresa nr. -/16.07.2008, în sensul restituirii în parte a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, în baza nr.OUG 50/2008.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
De asemenea solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale, aferente sumei de restituit, începând cu data plății, ca lipsit de temei legal.
Respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurată și garantată prin acordarea de către instanța de judecată, la cererea contribuabililor, doar a sumei achitate reprezentând taxa specială de primă înmatriculare nu s-a făcut în mod incorect și abuziv de către FP. T ci în baza prevederilor art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În concluzie concluzie solicită respingerea recursului ca vădit neîntemeiat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate precum și respingerea cererii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta, reprezentată de administrator, a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare plătite cu prilejul înmatriculării în România, conform art. 2141din Codul fiscal, a unui autoturism marca Renault, fabricat în anul 2000 și achiziționat din Ungaria.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, în esență, că taxa de primă înmatriculare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Codul fiscal român, care instituie o taxă internă discriminatorie.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, reținând că la momentul soluționării prezentei cauzei sunt incidente dispozițiile Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 potrivit cărora taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007-30.06.2008 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a acestei Ordonanțe de Urgență.
Instanța de fond a reținut, în acest sens, că "începând cu data de 01.07.2008 s-a născut în patrimoniul reclamantei un drept la restituirea diferenței dintre taxa de prima înmatriculare achitată conform prev. art. 271 ind. 1 -271 ind. 3 Cod fiscal si taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 iar în condițiile în care nu s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor cuprinse la art. 11 OUG 50/2008 si nici nu s-a contestat conformitatea cu normele dreptului comunitar a taxei de poluare instituită de OUG 50/2008 în calitate de reprezentant legal al SRL nu poate ignora prevederile art. 11 OUG 50/2008 având dreptul doar la restituirea diferenței stabilită prin norma legală anterior citată".
Cu privire la starea de fapt, necontestată de părți, Curtea reține că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme si autovehicule la data de 24.03.2008, a formulat cererea de restituire a taxei la data de 23.04.2008 și a înregistrat prezenta acțiune la data de 26.01.2009, după ce a formulat o plângere împotriva refuzului Administrația Finanțelor Publice T de restituire a taxei, plângere depusă la 10.06.2008 și la care nu a primit răspuns.
1. Reglementarea internă a taxei de primă înmatriculare a autovehiculelor:
În privința reglementării taxei de primă înmatriculare, Curtea menționează că Legea nr. 343/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006), a introdus în Codul fiscal capitolul 21- " Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule", conținând trei articole, respectiv art. 2141-2143.
Reglementarea taxei de primă înmatriculare a autovehiculelor a fost modificată ulterior prin două acte normative ulteriore, respectiv prin:
- Ordonanța de Urgență nr. 110/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1028 din 27 decembrie 2006, și
- - prin Legea nr. 372/2007, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, astfel cum a fost reglementată inițial prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, se datora pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin Ordonanța de Urgență nr. 110/2006 și prin Legea nr. 372/2007, taxa a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se unele categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
În prezent, art. 2141alin. 1 și 2 are următorul conținut:
"(1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror primă înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.
(2) Intră sub incidența taxei speciale și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de peste 3,5 tone, inclusiv cele destinate transportului de persoane cu un număr de peste 8 locuri pe scaune în afara conducătorului auto, cu excepția autovehiculelor speciale destinate lucrărilor de drumuri, de salubrizare, pentru industria petrolului, a macaralelor, precum și a autovehiculelor destinate a fi utilizate de forțele armate, forțele de securitate a statului, poliție, jandarmerie, poliție de frontieră, de serviciile de ambulanță, medicină și pompieri. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4.1, care face parte integrantă din prezentul titlu."
2. Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în această materie:
Conform art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană,nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat în hotărârea dată în cauzele C-290/2005 și C-333/2005 că, potrivit"unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatori în mod indirect datorită efectelor pe care le produce".
3.Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice:
Curtea constată că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu a încasat taxa de primă înmatriculare contestată de reclamantă, și nici nu a respins cererea de restituire formulată ulterior de aceasta.
În aceste condiții, Curtea constată că Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu este emitenta vreunui act administrativ contestat de reclamant în prezenta cauză.
Sub acest aspect, Curtea reamintește că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantului, de a i se restitui taxa de primă înmatriculare încasată de Administrația Finanțelor Publice T și a cărei restituire a fost refuzată tot de această autoritate fiscală - Administrația Finanțelor Publice
În consecință, Curtea apreciază că Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății, respectiv că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
În consecință, Curtea consideră că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
4 Examinarea fondului litigiului:
Curtea constată că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Însă taxa de primă înmatriculare se aplică, potrivit art. 2141din Codul fiscal, numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România.
Așadar, o eventuală discriminare operează numai între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 1.01.2007 - când Statul Român a aderat la Uniunea Europeană și au intrat în vigoare dispozițiile art. 2141din Codul fiscal - și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 1.01.2007.
Curtea observă, totodată, că nu se percepe taxa stabilită de 2141din Codul fiscal în cazul reînmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România.
Cu toate acestea, taxa stabilită de 2141din Codul fiscal este percepută în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România.
În consecință, indiferent de nivelul de poluare al autovehiculului respectiv, dacă acesta a fost deja înmatriculat în România, taxa specială nu se datorează, aspect care este în măsură să pună la îndoială legitimitatea scopului legiuitorului român, de a institui această taxă pentru protejarea mediului înconjurător.
Date fiind aceste considerații, Curtea consideră că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, Curtea amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
46 În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47 Conform unei jurisprudențe bine stabilite,art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate(a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată).Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53 Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela că art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicândo taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
-valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării,este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, Curtea nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 1.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Având în vedere această concluzie, Curtea constată incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În privința consecințelor acestei incompatibilități, Curtea amintește că prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 465 din -, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României,astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din -, dispoziții conform cărora:
(2)Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(4)Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
Curtea precizează, de asemenea, că obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform căroraStatul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României menționate, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În concluzie, începând cu data aderării, 1.01.2007, este obligatorie pentru Statul român respectarea așa numitului "acquis comunitar" -astfel cum este definit prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1367/2000, privind constituirea și funcționarea grupului de lucru pentru studierea concordanței dispozițiilor și principiilor Constituției României cu acquisul comunitar, în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 30 din -, definiție a acquisul comunitar conform căreia acesta include, între alte acte normative, " dispozițiile Tratatului instituind Comunitatea Europeană, semnat la 25 martie 1957 la, și ale Tratatului privind Uniunea Europeană, semnat la 7 februarie 1992 la, ambele republicate în Oficial al Comunităților Europene nr. C 340 din 10 noiembrie 1997".
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ndasdi și Nmeth, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantei, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite parțiale acțiunea, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare impuse cu încălcarea dreptului comunitar.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia " prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, iar nu de la data introducerii acțiunii.
Soluția dată de Curtea de Apel Timișoara:
În raport cu această concluzie, Curtea reține că soluția instanței de fond a fost dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 50/2008, care nu sunt incidente în cazul de față, în care reclamanta a solicitat restituirea unei taxe plătite anterior intrării în vigoare a acestei reglementări, în baza unei dispoziții legale incompatibilă cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În consecință, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că recursul reclamantei este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus, Curtea îl va admite și va dispune modificarea sentinței civile recurate
Curtea - rejudecând cauza - va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Curtea va anula adresa nr. 92428/29.04.2008, precum și actul administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare de 10.678 lei, achitată de reclamantă prin chitanța seria -, nr. -/24.03.2008.
Curtea va dispune restituirea către reclamantă a sumei de 10.678 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
În privința Direcției Generale a Finanțelor Publice T, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și va respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, Curtea va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T la plata către reclamantă a sumei de 1047,41 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta, reprezentată de administrator, împotriva sentinței civile nr. 593/CA/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă recurată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Anulează adresa nr. 92428/29.04.2008, precum și actul administrativ fiscal prin care s-a stabilit taxa de primă înmatriculare de 10.678 lei, achitată de reclamantă prin chitanța seria -, nr. -/24.03.2008.
Dispune restituirea către reclamantă a sumei de 10.678 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T la plata către reclamantă a sumei de 1047,41 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în fond și în recurs.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T și respinge acțiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./18.12.2009
Tehnodact 23.12.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
