Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1414/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1414/CA/2009
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și H împotriva sentinței nr. 1353/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Se constată că intimata a comunicat la dosar întâmpinare.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- din 18 august 2008 reclamanta - SRL D în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală T și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 66/2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului H,a deciziei de regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 9443/ 31.03.2008, a procesului verbal de control întocmit la data de 28.03.2008 întocmit de pârâta Direcția Generală pentru Accize și Operațiuni Vamale T - Serviciul Fiscală și Vamală prin care au fost stabilite drepturi vamale suplimentare în sarcina reclamantei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că în perioada iunie 2004 - februarie 2005 derulat operațiuni de import ferestre din PVC cu un partener de afaceri, FA,în baza declarațiilor vamale și că aceasta i-a predat dovezile de origine EUR 1 L-,EUR 1L- ȘI EUR 1 L- emise și certificate de autoritățile
În data de 28.03.2008 organul de control aparținând pârâtei 1 s-a deplasat la sediul reclamantei și a informat- că mărfurile acoperite de dovezile de origine nu sunt fie total, fie parțial mărfuri de origine în sensul Tratatului dintre Comunitatea Europeană și România și ca urmare i-a calculat datorie vamală suplimentară și accesorii.
Calculul acestora a fost efectuat de către organul constatator, fără a fi, la data respectivă,în posesia adresei invocate pentru că nu a prezentat reclamantei nici adresa nr. /FE/- emisă de Autoritatea Națională a Vămilor și nici adresa nr. Z 4215-15-51/07--,emisă de autoritățile și ca urmare nu a putut să-și valorifice dreptul la apărare prin formulare de obiecțiuni.
Totodată, se menționează că autoritatea vamală emitentă a certificatului de origine avea obligația la momentul emiterii să verifice caracterul originar al produselor pe baza documentelor probatorii și exportatorul care solicită eliberarea certificatului trebuie să păstreze cel puțin 3 ani documentele menționate la art.17 paragraful 3.
Reclamanta, pe fond, a susținut că nu putea să i se calculeze diferența de drepturi vamale suplimentare în sumă de 34276 lei pentru că, de fapt, cuantumul drepturilor de import se stabilește pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale și potrivit art. 206 pct. 1, 217 alin. 1 și 220 pct. 2 lit. din Regulamentul Consiliului CEE nr.2913/92 din 12octombrie 1992 trebuie să se considere că nu fost generată nici o datorie vamală suplimentară atâta timp cât reclamanta la momentul importului a fost de bună credință.
În ceea ce privește accesoriile calculate de organul de control de la data declarațiilor vamale până la data controlului acestea au fost nelegal stabilite pentru că dacă se anulează debitul pe motivele invocate se anulează și accesoriile și acestea nu se pot calcula doar după expirarea termenului de plată prevăzut pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, respectiv după data de 11.04.2008 pentru că până în momentul întocmirii procesului verbal de control datoria vamală nu a existat conform OG nr. 92/2003.
În drept s-au invocat disp. art.1 și 11 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 1353/CA/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea reclamantei și a anulat actele atacate, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 35043 lei reprezentând drepturi vamale suplimentare și 39169 lei accesorii la această sumă, obligând pârâtele H și la plata sumei de 6821,9 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că certificatele EUR 1 L-, EUR 1L- ȘI EUR 1 L- au fost întocmite în conformitate cu art. 16 din Protocolul nr. 27 anexă la Acordul European ratificat prin OUG nr. 1/1997, care prevede că produsele originare din comunitate beneficiază la importul în România de tarif preferențial, calcularea drepturilor vamale suplimentare in sumă de 35043,00 lei întemeindu-se doar pe o simplă afirmație transmisă de autoritatea vamală ă, neproducându-se nici o dovadă în acest sens.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în nume propriu și pentru B precum și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului pârâtele susțin că instanța de fond a ignorat proba cea mai concludentă depusă de autoritatea vamală adresa administrației vamale e nr. Z 4215-15-51/07-- prin care sunt informate autoritățile române, în urma controlului ulterior la societățile exportatoare SA, că mărfurile acoperite de dovezile de origine nu sunt fie total, fie parțial mărfuri de origine în sensul Acordului european instituind o asociere între România și Comunitățile Europene, ratificat prin OUG 1/1997, aplicabil raportului juridic vamal determinat de importurile derulate de reclamantă în perioada 2004 - 2006 când România nu era membru UE și nu i se aplicau prevederile Tratatelor constitutive sub aspectul interdicției impozitelor și taxelor produselor comunitare și restricțiilor cantitative sau a măsurilor cu caracter echivalent.
Potrivit art. 21-23 din OG92/2003 data nașterii datoriei vamale și a accesoriile aferente este data la care se constituie baza de impunere, respectiv data declarației vamale de import. Data scadenței pentru dobânzi, penalități și majorări este cea prevăzută în art. 115, 116 Cod procedură fiscală, art. 115 și 121 Cod procedură fiscală pe perioada 2004- 31.12.2005, iar a majorărilor este conform Legii 210/2005, începând cu 1.01.2006 până la 28.03.2008.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea 146/1997.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursurilor apreciind ca legală și temeinică hotărârea, în speță fiind aplicabile prevederile art. 16 lit.a din Protocolul 4/1997 ratificat de România prin OUG 1/1997, actul ulterior al autorității vamale nu conține informații relevante privind modul de constatare și reverificare a originii comunitare a bunurilor la exportatori.
În cauză nu s-au respectat nici condițiile formale privind realizarea controlului ulterior la cererea autorității din țara importatoare, neefectuarea controlului de origine la momentul importului, lipsa informării contribuabilului asupra controlului ulterior.
Recursurile pârâtelor sunt fondate pentru următoarele considerente:
Raportul juridic dedus judecății este cel de drept vamal generat de importurile de ferestre și alte tâmplării realizate de reclamantă în perioada 2004-2006 din ia, căruia îi sunt aplicabile sub aspectul actelor normative ce reglementau la acea vreme raporturile vamale ale României cu statele membre UE, prevederile Acordului european instituind o asociere între România și Comunitățile Europene, ratificat prin OUG 1/1997.
Nu prezintă în speță relevanță, faptul că România a devenit între timp stat membru UE cât timp raporturile juridice sunt născute în perioada preaderării. Prin urmare nu se pune problema aplicării tratatelor constitutive (, art. 25 și 90) pentru că ar însemna să le acordăm efecte retroactive, ori potrivit principiului "tempus regit actum" în speță se aplică legea în vigoare la momentul nașterii raporturilor juridice, chiar dacă controlul ulterior s-a efectuat în termenul de 5 ani, nu se poate verifica decât împlinirea condițiilor impuse de legea de la acel timp atât de către reclamantă cât și de către exportator.
Se admite deci că instanța de fond trebuia să verifice actele administrative prin care s-au stabilit drepturi suplimentare prin prisma cerințelor impuse de Protocolul 4 anexă la Acordul european menționat, ratificat prin OUG 1/1997.
Textul acestui protocol prevede la art. 16 pct.1 lit.a așa cum corect a reținut și instanța de fond că originea preferențială a mărfurilor poate fi dovedită cu certificate EUR 1 sau cu declarația exportatorului pe factură.
În ce privește emiterea Certificatului EUR 1,articolul 17 al Protocolului 4 stabilește procedura pentru eliberarea unui certificat de circulație sau a autorității vamale din țara exportatoare.
În acest sens Protocolul 4 dispune în art.3 că sancțiunile se aplică oricărei persoane care emite (autoritatea vamală din țara exportatoare) sau determină emiterea unui document ce conține date inexacte în scopul obținerii regimului preferențial pentru produsul exportat.
Dacă nu există neconcordanțe între mențiunile făcute pe dovada originii și cele făcute pe documentele prezentate autorității vamale,în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor,nu se anulează ipso facto valabilitatea dovezii originii,dacă se stabilește în mod evident că documentul corespunde produsului prezentat (art.29 din Protocolul 4).
Prin urmare, instanța de fond a interpretat greșit cerințele acordului internațional încheiat de România și Comunitatea Economică și în mod greșit a apreciat că cele constatate la controlul ulterior nu sunt de natură a înlătura aplicarea regimului vamal preferențial pentru bunul importat sau al mărfurilor acoperite de certificatul EUR 1.
Din prevederile textului rezultă că certificatul se eliberează pe baza cererii scrise a exportatorului,sub răspunderea exportatorului (pct.1).
trebuie să prezinte oricând,la cererea autorităților vamale ale țării exportatoare în care se eliberează certificatul de circulație al mărfurilor EUR 1,toate documentele care dovedesc caracterul originar al produselor (alin.3).
Autoritățile vamale emitente ale certificatului EUR 1 iau toate măsurile pentru a verifica originea bunurilor și îndeplinirea celorlalte condiții stipulate în protocol. În acest scop,au dreptul să solicite orice document justificativ și să realizeze orice control în contabilitatea exportatorului.
Aceste autorități trebuie să se asigure că documentele sunt completate corespunzător (art.17 al.5).
Procedura de acordare a regimului preferențial la intrarea în țară a mărfurilor pe baza certificatului EUR1 sub rezerva verificării ulterioare a îndeplinirii condițiilor privind demonstrarea originii preferențiale este prevăzută de art. 107 din Legea 141/1997.
Competența inițierii controlului ulterior nu este rezervat exclusiv autorității naționale a importatorului atât timp cât art. 31 alin.2 din Protocolul 4 reglementează posibilitatea ca autoritățile vamale să-și acorde reciproc asistență la verificarea autenticității certificatului EUR 1 și a informațiilor furnizate.
Prin urmare controlul ulterior efectuat de autoritățile vamale e este legal. Rezultatele controlului sunt consemnate în adresa administrației vamale e nr. Z 4215-15-51/07-- - fila 79-80 dosar fond- sunt realizate pe documentele exportatorului vis a vis de certificatele EUR 1 și raportat la facturile însoțitoare mărfurile importate.
În ce privește cele 3 importuri - L - din 8. 06. 2004, - din 22. 12. 2004 și L - din 2. 02. 2005 s-a constatat că nu sunt mărfuri de proveniență comunitară.
Nu se pune problema ca la această constatare a autorităților e trebuia să participe reclamanta.
Reclamanta putea, în instanță, în modul cel mai simplu să facă dovada cu acte de la exportator că mărfurile acoperite de cele trei certificate EUR 1 sunt produse în ori exportatorul nu i-a furnizat o atare dovadă, ceea ce lasă cu efecte depline constatările autorităților vamale
Prin urmare, în cauză mărfurile importate nu puteau beneficia de taxe vamale preferențiale aplicate inițial, ci aceste obligații trebuiau calculate în condițiile unui import obișnuit.
În ce privește cuantumul și scadența acestora, în perioada 2004-2006 se aplicau prevederile Codului vamal aprobat prin 141/1997 art. 141 al.1, în sensul că data scadenței este data declarației vamale.
În ce privește data de la care se calculează accesoriile obligațiilor vamale suplimentare este tot data scadenței obligației principale conform art. 23 al. 1 Cod procedură fiscală, aplicabil datei celor trei importuri.
În concluzie constatând că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a prevederilor Protocolului 4 și a actului autorităților vamale e care nu confirmă originea comunitară a bunurilor și fiind incidente prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursurile pârâtelor, va modifica hotărârea atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, în nume propriu și pentru Autoritate Națională a Vămilor și H împotriva sentinței nr. 1353/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și, în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta "" SRL împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15. 12. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.FM
Dact./ex.5
Jud.fond.
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
