Contestație act administrativ fiscal. Sentința 143/2009. Curtea de Apel Constanta

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.143/CA

Ședința publică din 02 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere

Grefier - -

Pe rol, judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal - fond după casare - promovată de către reclamanta - - prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str.-.- nr.24, județ C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în B, sector 5,-, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - DIRECȚIA CONTROL FISCAL, cu sediul în str.-.- nr.18, C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru reclamanta - -, prin lichidator, în baza împuternicirii avocațiale nr.- și consilier juridic, pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B, și DGFP C- Direcția Control Fiscal, în baza delegației nr.-/10.03.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Reprezentantul convențional al DGFP C depune la dosarul cauzei Concluzii scrise.

Întrebate fiind părțile arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus, solicitând instanței a constata dosarul în stare de judecată și a acorda cuvântul asupra fondului.

Curtea luând act că părțile nu mai au cereri prealabile de formulat sau înscrisuri de depus și socotindu-se lămurită în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod pr.civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Avocat, pentru reclamanta - -, prin lichidator, având cuvântul solicită instanței admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, constatându-se că OG nr.38/2002 care a modificat Legea nr.64/1995 era în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței față de - - și, implicit la data efectuării controlului fiscal și soluționării contestației.

Procedura generală de reorganizare judiciară și faliment a fost deschisă față de - - la data de 16.12.2002, în baza Deciziei nr.1308/COM/16.12.2002 a Curții de APEL CONSTANȚA, în timp ce Ordonanța nr.38/2002 a intrat în vigoare la data de 02.02.2002, fiind publicată la aceeași dată în Monitorul Oficial nr.95, astfel că, dintr-o eroare organul administrativ - jurisdicțional a reținut că prevederile OG nr.38/2002 nu se aplică.

Se solicită a se avea în vedere că, prin norme juridice esențiale s-a urmărit de către legiuitor menținerea patrimoniului societăților comerciale aflate în insolvență comercială, în starea existentă la data deschiderii procedurii.

Consilier juridic, pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor B, DGFP C - Direcția Control Fiscal, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a Deciziei nr.242/31.07.2003 emisă de MFP.

Învederează pârâta că, actul de control (procesul verbal din 19.05.2003), contestația societății, dar și actul administrativ contestat, privesc suma de 5.960.416.573 lei ROL, reprezentând majorări, penalități și dobânzi calculate asupra TVA și impozitul pe profit, care sunt parte integrantă a sumei de 20.480.145.698 lei ROL, pentru care reclamanta și-a modificat poziția procesuală în sensul renunțării la soluționarea capătului 1 al cererii introductive de chemare în judecată.

Curtea rămâne în pronunțare.

CURTEA:

Asupra cauzei în contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Curții de APEL CONSTANȚA și înregistrată sub nr- (nr.format vechi 1336/CA/03.09.2003), reclamanta - -, societate aflată în procedura judiciară a falimentului, prin administrator judiciar - SRL, numit în baza încheierii nr.2564/COM/21.04.2003 a Tribunalului Constanța, pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr.R/2270/COM/2003, în contradictoriu cu pârâtele MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - DIRECȚIA CONTROL FISCAL, formulează contestație împotriva Deciziei nr.242/31.07.2003 emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia cu consecința obligării pârâtei a soluționa contestația formulată împotriva procesului verbal de control încheiat la data de 19.05.2003 de DGFP C - Direcția de Control Fiscal, înregistrat sub nr.1067/20.05.2003.

Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, a formulat contestație împotriva procesului verbal de control încheiat la data de 19.05.2003 de DGFP C - Direcția de Control Fiscal înregistrată sub nr.1067/20.05.2003, contestația fiind înregistrată în termen legal la sediul emitentei sub nr.4253/04.06.2003.

Prin Decizia nr.242/31.07.2003 Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, înregistrată la - SRL sub nr.1207 din 02.08.2003 a soluționat contestația astfel:

- suspendă soluționarea cauzei referitor la suma de 20.480.145.608 lei până la pronunțarea unei soluții pe latură penală;

- respinge ca neîntemeiată contestația formulată de petentă prin administrator judiciar pentru suma totală de 35.889.974 lei reprezentând majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere, calculate după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment a - -, respectiv după data de 16.12.2002.

În condițiile date, susține reclamanta că, se află în procedura de reorganizare judiciară și faliment conform Deciziei civile nr.1308/COM din 16.12.2002 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.1510/COM/2002.

Pe rolul Tribunalului Constanța se află înregistrat dosar nr.R 2270/COM/2003, în care Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, în calitate de creditor, în baza procesului verbal de control încheiat de Direcția Controlului Fiscal C în data de 19.05.2003 și a Dispoziției de Urmărire nr.3934/22.05.2003 a formulat declarație de creanță cu obiect procedura insolvenței, față de - pentru suma de 48.631.020.481 lei.

Se arată că, potrivit disp.art.58¹²din Legea nr.64/1995/R, modificată prin OG nr.38/2002 administratorul judiciar - SRL a întocmit și înregistrat la 24.07.2003 la Tribunalul Constanța tabelul preliminar al creanțelor debitoarei - -, creanța Administrației Finanțelor Publice a Județului C fiind contestată de către administratorul judiciar, astfel:

- suma de 5.960.416.573 lei reprezentând majorări, penalități, dobânzi aferente debitelor calculate după data deschiderii procedurii;

- restul sumelor cu titlu de impozit pe profit și TVA a căror deductibilitate nu a fost recunoscută prin procesul verbal de control și al căror cuantum se va stabili la soluționarea contestației.

În aceste condiții, învederează contestatoarea că, suspendarea soluționării cauzei pentru suma de 20.480.145.608 lei până la pronunțarea unei soluții pe latură penală, nu poate fi reținută, având în vedere că, - - se află în procedura specială reglementată de Legea nr.64/1995/R, neexistând posibilitatea definitivării tabelului creanțelor, în termenele prevăzute de lege, iar pe de altă parte, deoarece conform procesului verbal de control se rețin și fapte care au fost sancționate contravențional și nu au legătură cu latura penală, putând fi soluționate în procedura administrativă.

Susține contestatoarea că, aspectele penale sesizate conform procesului verbal de control, în baza Legii nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, modificată conform Legii nr.161/2003, vor fi soluționate prin atragerea răspunderii penale personale a administratorilor, distinct de patrimoniul - -, în procedura de reorganizare judiciară și faliment.

Referitor la respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de - - prin administrator judiciar - SRL pentru suma totală de 35.889.974 lei reprezentând majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere calculate după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment a - -, se menționează că, obiectul contestației nu l-a constituit controlul creanței, așa cum greșit afirma Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din Ministerul Finanțelor Publice, ci a avut ca obiect numai majorările, penalitățile și dobânzile calculate după data deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului (respectiv 16.12.2002), cu încălcarea disp.art.37 din Legea nr.64/1995 R, modificată.

Având în vedere motivele de drept și de fapt, solicită instanței anularea Deciziei nr.242/31.07.2003 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și obligarea acesteia la soluționarea contestației formulate de - - prin administrator judiciar, la procesul verbal de control încheiat în data de 19.05.2003 de DGFP C - Direcția de Control Fiscal.

În drept își întemeiază contestația pe disp.art.1-3 din Legea nr.29/1990 modificată.

la prezenta contestație: procesul verbal încheiat de DGFP C - Direcția de Control Fiscal din 19.05.2003, înregistrat la - SRL sub nr.1067/20.05.2003; contestația împotriva procesului verbal încheiat de DGFP C - Direcția de Control Fiscal din 19.05.2003, înregistrată la DGFP C - sub nr.4253/04.06.2003; decizia nr.242/31.07.2003 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice; Decizia civilă nr.1308/COM/16.12.2002 a Curții de APEL CONSTANȚA privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment față de debitoarea - -; Încheierea nr.2564/COM/21.04.2003 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosar nr.R 2270/COM/2003 privind desemnarea în calitate de administrator judiciar a - SRL; declarația de creanță formulată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C înregistrată la Tribunalul Constanța în dosar nr. R 2270/COM/2003; tabelul preliminar al creanțelor - -, înregistrat în data de 27.07.2003 la Tribunalul Constanța în dosar nr. R 2270/COM/2003.

Prin întâmpinare, pârâta solicită respingerea contestației dedusă judecății ca nefondată, cu motivația în esență că:

- referitor la măsura suspendării soluționării cauzei se precizează că, prin adresa nr.3934/27.05.2003 Direcția Controlului Fiscal Cas esizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța cu privire la faptele constatate la - - prin procesul verbal din 19.05.2003, solicitând începerea cercetărilor în vederea constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.11 și art.13 din Legea nr.87/1994 privind evaziunea fiscală, astfel încât organele administrativ - jurisdicționale se află în imposibilitate de a se pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza latura penală;

- având în vedere disp.art.13 din OG nr.11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr.108/1996, cu modificările și completările ulterioare, raportat la disp.art.12 din OG nr.61/2001 privind colectarea creanțelor bugetare, în vigoare la data de 01.01.2003, întrucât s-a reținut că societatea datorează la bugetul de stat impozite și taxe, pe care de altfel nu le-a contestat, susține pârâta că, pentru neplata acestora la termenele scadente, cât și a diferențelor stabilite de organele de control prin actul de control contestat, - - datorează majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente.

La termenul de judecată din 24 noiembrie 2003, având în vedere adresa nr.1525/P/07.11.2003 emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța (fila 119 dos.), instanța dispune în temeiul art.244 pct.2 Cod pr.civilă suspendarea judecății cauzei.

Ulterior, prin cererea adresată instanței la data de 13.03.2007 în calitate de administrator judiciar al - -, solicită repunerea pe rol a cauzei, cu motivația în esență că, societatea se află în procedura insolvenței, impunându-se cu necesitate întocmirea tabelului definitiv al obligațiilor acesteia, iar dosarul penal a fost finalizat întocmindu-se rechizitoriu ce se află înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr.S/619/2006 și pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.

Se arată că, cercetările penale s-au bazat pe o expertiză contabilă, iar prin rechizitoriu au fost stabilite faptele care constituie infracțiuni, persoanele responsabile și suma constituită ca și prejudiciu, respectiv 1.555.796.128 lei ROL reprezentând impozit pe profit și TVA, astfel încât, suspendarea soluționării capătului de cerere referitor la suma de 5.960.416.573 lei ROL reprezentând majorări, penalități și dobânzi calculate după data deschiderii procedurii, nu se mai impune.

Alăturat cererii de repunere pe rol au fost depuse și următoarele înscrisuri: încheierea din 23.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția penală în dosar nr-; încheierea din 27.10.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. S/619/2006; raport de efectuare a expertizei judiciar-contabile în dosar nr.-/2005 a Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul MAI - Inspectoratul General al Poliției - Inspectoratul de Poliție al Județului C; copie de pe sentința penală nr.2336/03.11.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr. S/619/2006; copia rechizitoriului întocmit la data de 23 martie 2006 în dosar nr.1526/P/2003 al Secției de urmărire penală din cadrul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța; copie de pe încheierea nr.2284/COM/23.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială - judecător sindic în dosar nr- (nr. format vechi 2270/COM/2003).

Cu adresa nr.261/29.03.2006 administratorul judiciar al - - solicită MFP - DGFP C - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C un control de fond, în vederea stabilirii creanței DGFP C, cu motivația în esență că, toate operațiunile financiar-contabile au fost examinate la momentul pronunțării Sentinței civile nr.2732/23.09.2005 a Tribunalului Constanța și la momentul pronunțării Deciziei civile nr.120/COM/2006 a Curții de APEL CONSTANȚA prin care s-au admis recursurile împotriva Sentinței civile nr.2820/COM/30.09.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța (fila 57 vol.II dos.).

La termenul de judecată din 21 iunie 2007 Curtea, având în vedere disp.art.244 pct.2 Cod pr.civilă, cu referire la hotărârile pronunțate de instanțe, dispune repunerea pe rol a cauzei, pentru ca în baza art.167 cu referire la art.172 și urm. și cu aplicarea art.201 și urm. Cod pr.civilă, să admită cererea în probatorii formulată de contestatoare, apreciind ca utilă, pertinentă și concludentă proba științifică de efectuare a unei expertize contabile de specialitate.

PrinSentința civilă nr.206/CA/13.03.2008, Curtea de APEL CONSTANȚA respingeacțiunea în contencios fiscalca nefondată,reținând în esență că:

Motivele invocate de contestatoare sunt nefondate deoarece, urmărirea penală nu a fost finalizată, întrucât Judecătoria Constanța prin hotărârea pronunțată a dispus restituirea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în vederea completării materialului de urmărire penală, și astfel, fondul cauzei nu poate fi pus în discuție atât timp cât, organul de soluționare a contestației nu s-a pronunțat asupra acesteia și câtă vreme nu există o hotărâre definitivă pronunțată în procesul penal.

Împotrivasus-menționatei hotărâri, în termen, prin administrator judiciar a formulat recurs, cauza fiind înregistrată pe rolulÎnaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.

Prin motivele de recurs, - - prin administrator judiciar - SRL,a precizatcă, a formulat acțiunea în contencios administrativ și fiscal, solicitând instanței judecătorești competente să anuleze decizia atacată subdouă motive de nelegalitate și netemeinicie, și anume:

1) organul administrativ jurisdicțional a suspendat greșit soluționarea contestației în ceea ce privește suma de 20.480.145.698 lei ROL, întrucât stabilirea creanței bugetare prioritare a C în vederea definitivării tabelului creditorilor, - - nu depinde de soluția ce se va da laturii penale în cadrul căreia sunt cercetați administratorii societății pentru fapte de evaziune fiscală, constatate cu ocazia controlului fiscal;

2) organul administrativ jurisdicțional a respins în mod neîntemeiat contestația în ceea ce privește suma de 5.960.416.573 lei ROL (iar nu 35.889.974 lei cum eronat s-a menționat în decizia atacată) reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere calculate după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment față de - -, fiind încălcate dispozițiile art.37 din Legea nr.64/1995 republicată.

În cursul soluționării recursului, prin administrator judiciar și-a modificat poziția procesuală în sensul renunțării parțiale la soluționarea contestației în ceea ce privește contestarea creanței bugetare în valoare de 20.480.145.698 lei vechi, reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente stabilite prin procesul verbal de control fiscal încheiat la data de 19.05.2008 de către Direcția de control fiscal

Cererea de renunțare parțială a fost întemeiată pe dispozițiile art. 208. pr. Fiscală, potrivit cărora "contestația poate fi retrasă de contestator până la soluționarea acesteia. Organul de soluționare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunțarea la contestație".

Ca o consecință a renunțării parțiale și a motivului de casare invocat în recurs, prinDecizia nr. 4506/04.12.2008,Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA,reținând în esență că, instanța de judecată are obligația de a respecta limitele litigiului, astfel cum acestea au fost stabilite de reclamant prin acțiune și de a se pronunța, în consecință, în mod complet asupra tuturor capetelor de cerere din cererea de chemare în judecare.

Reține instanța supremă că, în momentul soluționării cauzei, instanța de fond a omis a cerceta și a se pronunța asupra capătului de cerere din acțiunea în contencios administrativ a reclamantei, prin care s-a solicitat anularea pct.2 din dispozitivul Deciziei nr.242/31 iulie 2003 emisă de MFP -, ce respinsese ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă pentru suma reprezentând majorările de întârziere, dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței față de societate, pretins nedatorate în conformitate cu prev.art.37 din Legea nr.64/1995 republicată, în vigoare la data efectuării controlului fiscal.

Primind cauza spre rejudecare,Curtea a procedat la reînregistrarea acesteia sub nr-/23.02.2009, în care părțile nu au înțeles a mai administra probatorii.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat pe parcursul judecății, și având în vedere dispozițiile art.315 Cod pr.civilă, conform cu care în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului,Curtea apreciază în sensul admiterii în parte a acțiunii,pentru următoarele considerente, în esență:

I -Precizări prealabile privind istoricul cauzei-

Reclamanta este o societate supusă procedurii insolvenței comerciale reglementată de Legea nr. 85/2006, procedurădeschisă la data de 16.12.2002 sub imperiul vechii legi a insolvenței comerciale -Legea nr. 64/1995(în prezent abrogată prin Legea nr. 85/2006) cu modificările aduse prin nr.OG 38/2002- în baza deciziei civile nr. 1308/COM/16.12.2002 a Curții de APEL CONSTANȚA, pronunțată în dosar nr. 1510/COM/2002.

În urma unui control fiscal efectuat în perioada 30.01.2003-13.05.2003, ce a avut ca obiect modul de constituire și virare a obligațiilor către bugetul de stat, Direcția de control fiscal Caî ntocmit la data de 19.05.2003 un proces verbal de control, înregistrat la sediul administratorului judiciar sub nr. 1067/22.05.2003, prin care a stabilit mărimea obligațiilor fiscale ale societății datorate cu titlul de impozit, precum și majorările și penalitățile aferente calculate până la data încheierii controlului fiscal (13.05.2003).

Prin același proces verbal de control au fost aplicate societății amenzi pentru faptele contravenționale constatate, iar prin adresa nr.3934/27.05.2003 Direcția de Control Fiscal Cas esizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța cu privire la săvârșirea faptelor de evaziune fiscală reglementate de art. 11 și art.13 din Legea privind combaterea evaziunii fiscale de către administratorii statutari ai.

În consecința acestui control fiscal, Administrația Finanțelor Publice Caf ormulat, în conformitate cu prevederile Legii nr.64/1995 modificată prin nr.OG 38/2002, cerere de înscriere în tabelul creditorilor debitoarei, solicitând înscrierea sa în tabel cu suma de 48.631.020.481 lei ROL, referitor la care a precizat că este stabilită conform dispoziției de urmărire nr.3934/22.05.2003 și avizului urmărire-încasare nr. 3934/22.05.2008, care au avut la bază procesul verbal de control nr. 1067/22.05.2003. Creditoarea a menționat că dobânzile și penalitățile, ca obligații accesorii de plată, au fost calculate până la data de 13.05.2003, conform aceluiași proces verbal de control fiscal.

Procesul verbal de control fiscal nr.1067/22.05.2003 a fost contestat de către administratorul judiciar al în procedura contenciosului fiscal, sub două aspecte:

1. s-au contestat diferite sume (totalizând 20.480.145.698 lei ROL) stabilite cu titlul de impozit pe profit și TVA, inclusiv accesoriile aferente, datorită nerecunoașterii prin actul de control a deductibilității unor cheltuieli efectuate de;

2. s-a contestat suma de5.960.416.573 lei ROLreprezentând majorări, penalități și dobânzi aferente debitelor principale calculate după data deschiderii procedurii insolvenței față de, respectiv data de 16.12.2002.

Contestația a fost înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Direcția de control fiscal sub nr. 4253/04.06.2003, reînregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. -/13.06.2003 și a fost soluționată prin Decizia nr. 242/31.07.2003 a - Direcția generală de soluționare a contestațiilor după cum urmează:

1. suspendarea soluționării cauzei referitoare la suma de 20.480.145.698 lei până la pronunțarea unei soluții pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului de suspendare;

2. respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate de prin administrator judiciar pentru suma totală reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere.

Pentru a pronunța această decizie, Direcția generală de soluționare a contestațiilor a reținut următoarele:

referitor la primul motiv de contestație,

- prin adresa nr. 3934/27.05.2003 Direcția de control fiscal Cas esizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța cu privire la săvârșirea faptelor constatate la prin procesul verbal de control din data de 19.05.2003;

- între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin procesul verbal de control încheiat la data de 19.05.2003 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență de care depinde soluționarea contestației întrucât în perioada supusă controlului societatea s-a sustras de la plata obligaților fiscale în întregime sau în parte și a organizat și condus evidența contabilă dublă în scopul diminuării veniturilor sau sumelor impozabile;

- prin urmare, organul administrativ-fiscal nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte a de a se finaliza soluționarea laturii penale.

referitor la cel de-al doilea motiv de contestație,

- este adevărat că se află sub incidența Legii nr. 64/1995 privind reorganizarea judiciară și falimentul însă, în cauză, se aplică dispozițiile speciale ale nr.OG 11/1996 și nr.OG 61/2002 care prevăd calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere pentru neachitarea obligațiilor bugetare la termenul scadent;

- însăși Legea nr. 64/1995 prevede la art. 60 alin. (7) că pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări și penalități potrivit legii speciale până la achitarea acestora sau, după caz, până la data intrării în faliment.

Împotriva Deciziei nr. 242/31.07.2003 a - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin administratorul judiciar a formulat acțiune în contencios administrativ-fiscal, solicitând instanței judecătorești competente să anuleze decizia atacată sub două motive de nelegalitate și netemeinicie, și anume:

1. organul administrativ-jurisdicțional a suspendat greșit soluționarea contestației în ceea ce privește suma de 20.480.145.698 lei ROL, întrucât stabilirea creanței bugetare prioritare a Administrației Finanțelor Publice C în vederea definitivării tabelului creditorilor nu depinde de soluția ce se va da laturii penale în cadrul căreia sunt cercetați administratorii pentru faptele de evaziune fiscală constatate cu ocazia controlului fiscal;

2. organul administrativ-jurisdicțional a respins în mod neîntemeiat contestația în ceea ce privește suma de 5.960.416.573 lei ROL(iar nu 35.889.974 lei cum eronat s-a menționat în decizia atacată)reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere calculate după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment față de, fiind încălcate dispozițiile art. 37 din Legea nr. 64/1995 republicată.

II.Pe fondul cauzei

În referire la primul motival contestației,Curtea reține în esență:

În cursul soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr.206/CA/13.03.2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, prin administrator judiciar și-a modificat poziția procesuală în sensul renunțării parțiale la soluționarea contestației în ceea ce privește contestarea creanței bugetare în valoare de 20.480.145.698 lei vechi, reprezentând impozit pe profit, TVA, majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente stabilite prin procesul verbal de control fiscal încheiat la data de 19.05.2008 de către Direcția de control fiscal

Cererea de renunțare parțială a fost întemeiată pe dispozițiile art. 208. pr. fiscală potrivit cărora "contestația poate fi retrasă de contestator până la soluționarea acesteia. Organul de soluționare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunțarea la contestație", situație de fapt urmare căreia, Curtea, prin admiterea în parte a acțiunii și văzând dispozițiile textului de lege indicat, cu referire la art.246 Cod pr.civilă,va lua act de renunțarea parțialăa reclamantei - - - societate în faliment, prin lichidator judiciar,la soluționarea contestațieiîn ceea ce privește contestarea creanței bugetare în valoare de 20.480.145.698 lei ROL, reprezentând: impozit pe profit, taxă pe valoare adăugată, majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente, stabilite prin procesul verbal de control fiscal încheiat la data de 19 mai 2008, de către Direcția de Control Fiscal C,până la pronunțarea unei soluții pe latură penală.

În consecință, Curtea reține că, sub aspectul nedatorării unor sume ce totalizează 20.480.145.698 lei ROL stabilite cu titlul de impozit pe profit și TVA, inclusiv accesoriile aferente, cu motivarea că prin actul de control nu au fost recunoscute cheltuieli deductibile efectuate de, contestația a fost suspendată prin Decizia nr.242/31.07.2003 a - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor până la soluționarea laturii penale a cauzei.

În referire la motivul II al contestației

În ceea ce priveștenedatorareaunei sume totale de 5.960.416.573 lei ROL reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere calculate după data deschiderii procedurii (16.12.2002) cu motivarea că nu sunt datorate potrivit prevederilor art.37 din Legea nr.64/1995 rep. astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OUG38/2002, instanța reține în esență următoarele:

Prin contestația înregistrată la. - C - Direcția controlului fiscal sub nr. 4253/04.06.2003, la pct. III s-au contestat sumele calculate cu titlul de majorări, penalități și dobânzidupă data deschiderii procedurii, respectiv data de 16.12.2002.

Acestea sunt redate sintetic în capitolul VI intitulat: " " din procesul verbal de control din 13.05.2003 și sunt următoarele:

secțiunea TOTAL IMPOZIT PROFIT- fila 32 din proces verbal -

- suma de 193.865.365 lei - majorări per 17.12 - 31.12.2002;

- suma de 2.800.290.429 lei - dobânzi per 01.01 - 13.05.2003;

- suma de 1.053.679.579 lei - penalități per 17.12.2002 - 13.05.2003.

secțiunea IMPOZITUL PE VENITUL- fila 32

- suma de 3.139.384 lei - majorări per 17.12 - 31.12.2002;

- suma de 24.038.713 lei - dobânzi per 01.01 - 13.05.2003;

suma de 7.474.724 lei - penalități per 17.12.2002 - 13.05.2003.

secțiunea TOTAL TVA DE PLATĂ- fila 33

- suma de 123.516.161 lei - majorări per 17.12 - 31.12.2002;

- suma de 1.341.761.376 lei - dobânzi per 01.01 - 13.05.2003;

- suma de 420.022.871 lei - penalități per 17.12.2002 - 13.05.2003.

secțiunea IMPOZITUL PE VENITURI DIN- fila 34

- suma de 68.213 lei - majorări per 17.12 - 31.12.2002;

- suma de 518.420 lei - dobânzi per 01.01 - 13.05.2003;

- suma de 162.412 lei - penalități per 17.12.2002 - 13.05.2003.

secțiunea FOND SOLIDARITATE SOCIALĂ PENTRU PERSOANELE CU handicap- fila 34

- suma de 24.886 lei - majorări per 17.12 - 31.12.2002;

- suma de 189.134 lei - dobânzi per 01.01 - 13.05.2003;

- suma de 59.253 lei - penalități per 17.12.2002 - 13.05.2003.

secțiunea FONDUL SPECIAL DE SUSȚINERE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI- fila 34

- 19.564 lei - majorări per 17.12 - 31.12.2002;

- 148.689 lei - dobânzi per 01.01 - 13.05.2003;

- 46.582 lei - penalități per 17.12.2002 - 13.05.2003.

Sumele enumerate mai sus totalizează5.960.416.573 lei ROL, iar nu 35.889.974 lei ROL așa cum reține în mod eronat pârâtul - Direcția generală de soluționare în cuprinsul deciziei sale, nr.242/31.07.2003, șireprezintă majorări/dobânzi și penalități calculate la debitele principale datorate, pentru perioada cuprinsă între 16.12.2002 - data deschiderii procedurii și data de 13.05.2003 -data încheierii controlului fiscal.

Apreciază Curtea că, ecizia organului administrativ-jurisdicțional este eronată, nu doar sub aspectul reținerii greșite a sumelor calculate de organul de control cu titlul de obligații accesorii după data deschiderii procedurii, ci și sub aspectul soluției de respingere date pe fondul contestației.

Astfel, organul administrativ-jurisdicțional a apreciat că:

- dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere se datorează în virtutea legilor speciale privind calcularea și realizarea obligațiilor fiscale, respectiv nr.OG 11/1996 cu modificările și completările următoare și nr.OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, care prevăd că pentru neachitarea la termenul scadent a obligațiilor bugetare, debitorii datorează dobânzi și penalități de întârziere;

- deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 nu suspendă calculul majorărilor și penalităților de întârziere;

- art. 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 prevede că "nu vor fi supuse verificării creanțele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale, datorate bugetului de stat sau celui local și care sunt supuse legilor specifice";

- Ordonanța 38/2002 care a modificat art.37 din Legea nr. 64/1995 nu se aplică contestatoarei, întrucât potrivit art.4 din această ordonanță " procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe vor continua să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanță";

- chiar dacă prevederile nr.OG 38/2002 ar fi aplicabile, art.60 alin. (7) din același act normativ prevede că "pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, după caz, până la data intrării în faliment".

Aprecierile organului administrativ-jurisdicțional sunt contrare legii și situației de fapt a cauzei, reține Curtea, pentru următoarele considerente:

În primul rând, este necesar a se reține că,Ordonanța de urgență nr. 38/2002 care a modificat Legea nr. 64/1995 era în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței față de și, implicit, la data efectuării controlului fiscal și soluționării contestației.

Astfel,rocedura p. generală de reorganizare judiciară și falimenta fost deschisăfață dela data de 16.12.2002, în baza deciziei civile nr.1308/COM/16.12.2002 a Curții de APEL CONSTANȚA, în timp ce ordonanța nr. 38/2002a intrat în vigoare la data de 02.02.2002, fiind publicată la aceeași dată în Monitorul Oficial nr. 95.

Prin urmare, numai dintr-o eroare nepermisă, organul administrativ-jurisdicțional a putut să rețină că, prevederile nr.OG38/2002 care au modificat Legea nr. 64/1995,nu se aplicădebitoarei A, motivând că, potrivit art. IV (menționat greșit ca art. 4, în cuprinsul deciziei atacate) din nr.OG 38/2002, "procedurile deschise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe vor continua să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale în vigoare anterioare modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 64/1995 prin prezenta ordonanță".

Procedura insolvențeinu a fost deschisă față de " până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe", ci chiar sub imperiul nr.OG 38/2002, astfel că se aplică art. 37 din Legea nr. 64/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OG38/2002, potrivit căruia "nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garanție reala mobiliara, ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creanțelor cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus."

În al doilea rând,potrivit art.35 din Legea nr.64/1995, de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, iar conform art. 37 din același act normativ, în forma modificată prin nr.OG 38/2002, "nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii si negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garanție reala mobiliara, ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creanțelor cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus."
Se poate observa, așadar, că de la momentul deschiderii procedurii insolvenței unei societăți comerciale, creanțele creditorilor nu pot fi modificate in sensul majorării acestora urmare a includerii dobânzilor, penalităților sau majorărilor de întârziere, iar singura modalitate de valorificare a creanțelor aparținând creditorilor este formularea declarațiilor de creanță și înscrierea acestora in creditorilor sub supravegherea judecătorului-sindic.

Cu alte cuvinte, legiuitorul a înțeles să stopeze curgerea de drept a dobânzilor și a oricăror cheltuieli care ar putea majora cuantumul creanței debitorului (prin calcularea unor majorări de întârziere sau penalități), agravându-i situația.

Prin normele juridice enunțate s-a urmărit de fapt, menținerea patrimoniului societății comerciale, aflată în insolvență comercială, în starea existentă la data deschiderii acestei proceduri.

Dispoziția articolului 37 din Legea nr.64/1995, astfel cum a fost modificată prin nr.OG 38/2002, este preluată de art. 41 alin. (1) în actuala Lege a insolvenței, nr. 85/2006, care prevede următoarele: " nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii."

Nu este lipsită de relevanță împrejurarea că în prezent, prin Codul d e procedură fiscală s-a prevăzut în mod expres (art. 122 ^ 1) că pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței nu se datorează și nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenței.

Mai mult, pentru a se înlătura orice neclarități în legătură cu acest aspect, prinDecizia nr.1/2008 a Comisiei de proceduri fiscale din cadrul ANAF, aprobată prin Ordinul nr.1537 din 11.11.2008 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-au stabilit următoarele:

"În sensul art. 122 ^ 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, al art. 45 din Legea nr. 64/1995 (art. 37 în publicarea anterioară a Legii nr. 64/1995) și al art. 41 din Legea nr. 85/2006:

-începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare și insolvenței, după caz, nu se mai datorează și nu se mai calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală și pentru cele rezultate din activitatea curentă,indiferent de data deschiderii acestei proceduri."

În consecință, dispozițiile legale sunt neechivoce în a statua faptul că datoriilor bugetare nu li se pot adăuga accesoriile începând cu data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment, indiferent de data deschiderii acestei proceduri, motiv pentru care, Curtea, admițând în parte acțiunea dispune anularea parțială a procesului verbal de control fiscal întocmit la data de 19.05.2003, cu consecința exonerării societății de plata sumei de 5.960.416.573 lei ROL către bugetul de stat, reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere calculate după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment față de

Un argument în plus adus acestei soluții este și împrejurarea că, dispozițiile art. 60 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 cu modificările și completările aduse prin nr.OG 38/2002 prevăd ["pentru neachitarea obligațiilor bugetare datorate atât înainte, cât și dupădeschiderea procedurii de reorganizare judiciară, debitorul datorează majorări și penalități de întârziere conform legii speciale în materie, după caz, până la data intrării în faliment"], ele nefiind de natură să conducă la o altă soluție, întrucâtse referă strict la situația în care societatea a intrat în procedura de reorganizare judiciară, ceea ce nu se poate realiza decât pe baza unui plan de reorganizare votat de creditori și confirmat de către judecătorul sindic, ceea ce nu este cazul în privința căreia nu s-a dispus reorganizarea judiciară.

În acest context, nu poate fi primită susținerea pârâtului, conform căreia nu se respectă dispozițiile articolului 90 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, potrivit cu care "nu vor fi supuse verificării creanțele izvorâte din impozite, taxe, amenzi penale sau contravenționale, datorate bugetului de stat sau celui local și care sunt supuse legilor specifice".

Acest articol, redat de pârât în forma nemodificată prin nr.OG 38/2002, reglementa situația în care administratorul judiciar avea obligația de a verifica, la expirarea termenului stabilit pentru depunerea cererilor de declarare a creanței, toate creanțele înregistrate în dosar,mai puțin cele bugetare care erau supuse legilor specifice.

Or, în cauză, administratorul judiciar tocmai în acest sens a procedat: a evitat să verifice, din oficiu, legitimitatea creanței C sub aspectul cuantumului datorat, supunând acest aspect verificării organelor jurisdicționale competente,potrivit legii specifice, în procedura contenciosului administrativ-fiscal.

Pentru toate considerentele sus-expuse, Curtea dispune anularea Deciziei nr.242/31.07.2003 a MFP - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și anularea parțială a procesului verbal de control fiscal întocmit la 19.05.2003 de Direcția de Control Fiscal C privind suma de 5.960.416.573 lei ROL, reprezentând: majorări, dobânzi și penalități de întârziere calculate după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment față de - - dispusă prin Decizia civilă nr.1308/COM/16.12.2002 a Curții de APEL CONSTANȚA pronunțată în dosar nr.1510/COM/2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în partea acțiunea în contencios administrativ și fiscal - fond după casare - promovată de către reclamanta - - prin lichidator judiciar, cu sediul în C, str.-.- nr.24, județ C, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în B, sector 5,-, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - DIRECȚIA CONTROL FISCAL, cu sediul în str.-.- nr.18,

În baza art.208 Cod pr.fiscală, cu referire la art.246 Cod pr.civilă,:

Ia act de renunțarea parțială a reclamantei - - - societate în faliment prin lichidator judiciar C - la soluționarea contestației în ce privește contestarea creanței bugetare în valoare de 20.480.145.698 lei ROL, reprezentând: impozit pe profit, taxă pe valoarea adăugată, majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere aferente, stabilită prin procesul verbal de control fiscal încheiat la data de 19 mai 2008 de către Direcția de Control Fiscal C, până la pronunțarea unei soluții pe latură penală.

Dispune anularea Deciziei nr.242/31.07.2003 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și anularea parțială a procesului verbal de control fiscal întocmit la 19.05.2003 de Direcția de Control Fiscal privind suma de 5.960.416.573 lei ROL, reprezentând majorări, dobânzi și penalități de întârziere, calculate după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și faliment față de - - dispusă prin Decizia civilă nr.1308/COM/16.12.2002 a Curții de APEL CONSTANȚA pronunțată în dosar nr.1510/COM/2002.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 aprilie 2009.

PREȘEDINTE,

Grefier,

- -

Red.hot.jud.-/08.04.2009

Dact.Sz - 5 ex/08.04.2009

Emis 3 com/

Președinte:Georgiana Pulbere
Judecători:Georgiana Pulbere

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: