Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1462/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1462
Ședința Publică din 30 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 435/26.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C - S în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Reșița, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 17.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 435/26.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul C - Sar espins ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Reșița pentru anularea deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 1635/11.11/2008, emisă de pârâtă, suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 234 din tratatul privind instituirea Comunității Europene(tratatul CE) și declanșarea unei acțiuni preliminare prin care să solicite Curții de Justiție a Comunității Europene verificarea compatibilității OG nr. 50/2008, privind taxa de poluare pentru autovehicule, cu textul art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE, precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru poluare în cuantum de 6764 lei, cu dobânzi conform codului d e procedură fiscală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a reținut că în aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, care instituie taxa de poluare, Administrația Finanțelor Publice Reșița a emis Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 1635/11.11.2008, stabilind că reclamantul are o obligație fiscală în cuantum de 6764 lei, pentru a înmatricula autoturismul marca Ford tip Focus, categ. auto M1, Norme de poluare E2, capacitate cilindrică 1796 cmc, an de fabricație 1999. Reclamantul a achitat contravaloarea taxei stabilite de Reșița, eliberându-i-se, în acest sens, chitanța seria -, nr. -/12.11.2008, înmatricularea în circulație autovehiculului fiind condiționată de achitarea acestei taxe.
Ulterior înmatriculării, prin contestația înregistrată sub nr. 38504/03.12.2008, la DGFP C-S - Administrația Finanțelor Publice Reșița, reclamantul a solicitat anularea chitanței de plată a taxei și restituirea taxei, solicitare respinsă prin Decizia nr. 53/16.12.2008 a DGFP C-
Instanța de fond a reținut că actuala reglementare normativă ține seama de normele comunitare (chiar în cuprinsul OUG nr. 50/2008 se arată că s-au avut în vedere Regulamentul CE nr. 715/2007 și mai multe directive) și jurisprudența comunitară (cauza nr. C-313/05, hotărârea din 18.01.2007; cauza nr. C 426/07 ), jurisprudență care nu respinge de plano instituirea unei taxe, accize care trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul într-un stat membru, ci face referiri cu privire la cuantumul maxim pe care aceasta nu poate să îl depășească. În speță nu au fost nesocotite dispozițiile art. 90 primul paragraf din Tratat, care potrivit jurisprudenței, trebuie interpretat în sensul că se opune unei taxe aplicate autoturismelor în temeiul primei lor înmatriculări pe teritoriul unui stat membru, în măsura în care valoarea taxei aplicată anumitor vehicule de ocazie achiziționate în alt stat membru, depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în statul membru care instituie această taxă.
Potrivit dispozițiilor art. 8 al 2 din OUG nr. 50/2008, valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național. Nu s-a dovedit, în speță, că valoarea taxei de poluare impuse cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului reclamantului în România depășește valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporată în valoarea de piață a vehiculelor similare înmatriculate anterior în România.
Reclamantul a susținut că este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne deoarece taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în alt stat membru și reînmatriculate în România, în timp ce autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare, taxa nu este percepută.
Instanța de fond a reținut că susținerea reclamantului este nefondată, din două motive. În primul rând, taxa este plătită o singură dată, cu ocazia primei înmatriculări într-un stat membru, deci nu se pune problema plății ei la o reînmatriculare a vehiculului în același stat. La scoaterea autoturismului din parcul auto național valoarea reziduală a taxei este restituită, în acest sens fiind și art. 8 al 1 din OG nr. 50/2008, astfel că nu poate fi vorba despre o impunere discriminatorie între statele membre. Taxa nu poate fi percepută autovehiculelor înmatriculate deja înmatriculate în România deoarece legea nu poate retroactiva. În al doilea rând, fiind o taxă de poluare, în mod firesc ea se aplică noilor poluatori ce intră în parcul auto național. De vreme ce un autovehicul a fost înmatriculat anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/1008, cu ocazia unei reînmatriculări acesta nu este un nou poluator, pentru a fi percepută taxa de poluare.
Prima instanță a mai reținut că dispozițiile art. 25 din Tratat nu sunt aplicabile în speță deoarece se referă la taxele vamale la import sau la export sau la taxe cu efect echivalent, iar taxa de poluare nu se circumscrie acestor taxe ci celor prevăzute de art. 90 din tratat, astfel că a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul, reținând că plata taxei de poluare s-a făcut cu respectarea atât a dispozițiilor legale interne, cât și a celor comunitare.
În cauză a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
În motivare recurentul susține că prin sentința Tribunalului C - drepturile sale sunt profund lezate printr-o gravă discriminare, astfel, prevederile art. 4 (a) din OUG nr. 50/2008 sunt contrare dispozițiilor art. 90 (1) din Tratat și astfel se impune îndepărtarea aplicării lor din dreptul intern, avându-se în vedere principiul supremației dreptului comunitar, fapt ignorat de instanța de fond.
Dispozițiile OUG nr. 50/2008 sunt contrare dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinat să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor seconda hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România. După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7.05.1987, cauza 193/85, Co- Srl delle finanze dello Stato - în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin creare unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxemburg prin hotărârea din 11.08.1995 cauzele reunite C - 367/93 la C-377-93, FG BV der en ( discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe realizate din alte state membre), sau prin hotărârea din 7.05.1987, cauza 184/85, Comisia. Italia (bananele importate în Italia și cultivate în Italia).
Discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Este foarte clar faptul că taxa de poluare se percepe numai pentru autoturismele înmatriculate în Uniunea Europeană și reînmatriculate pentru prima dată în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxe nu mai este percepută, situație în care se naște întrebarea firească: "de ce trebuie să suporte această taxă de poluare doar primul proprietar din România la autovehiculului (cum este cazul recurentului)?".
Recurentul mai arată că regimul taxei de poluare pentru autoturisme, care potrivit OUG nr. 50/2008 a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, a înlocuit în fapt regimul taxei speciale prevăzută anterior datei de 1.07.2008 de Codul fiscal, taxă care a fost și rămas o taxă ilegală și interzisă de art. 90 din tratatul CE, fiind condamnată în jurisprudența Curții de Justiție a comunităților europene.
Examinând recursul recurentului în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, astfel că se admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 435/26.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C - S, se casează sentința și se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul C - S, pentru că:
Potrivit probelor dosarului împotriva actului de impunere fiscală reprezentat de decizia de calcul a taxei de poluare din litigiu, reclamantul a formulat contestație în condițiile art. 216 Cod fiscal, soluționată prin decizia nr. 53/3.XII.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C -
Cu toate că prin precizarea de acțiunea reclamantul a invocat și această decizie emisă de o autoritatea fiscală și prin care s-a demonstrat îndeplinirea în cauză a procedurii prealabile, instanța de fond nu a pus în discuția părților problema formării cadrului procesual și cu citarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C - S, ca pârâtă în dosar, în condițiile art. 129 al.3 Cod procedură civilă pentru respectarea principiului contradictorialității procesului civil, și de asemenea, problema d a se extinde acțiunea reclamantului și privitor la același act administrativ.
Procedându-se astfel, devin incidente dispozițiile art. 312 al.5 Cod procedură civilă, motiv pentru care recursul se admite în sensul casării cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării litigiului, Tribunalul C - S va pune în vedere reclamantului să facă dovada incidenței dispozițiilor art. 9 din Tratatul Comunității Europene, în sensul că taxa de poluare constituie o impunere internă mai mare decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare sau că aceasta este discriminatorie pentru că obligația plății taxei nu există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 435/26.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C -
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul C -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.XI.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul C - S
Judecător:
Red./2.12.2009
Tehnored. /16.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
