Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 22.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1484
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.12.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta ", împotriva sentinței civile nr.356/31.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 24.11.2009, respectiv 30.11.2009 potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 02.12.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-,reclamanta " " a solicitat să se dispună anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329, emisă la data de 29.04.2008 de către pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, precum și anularea Deciziei nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 de către pârâta T în soluționarea contestației formulată de reclamantă în procedură prealabilă administrativă și prin care i-a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat, în esență, următoarele: la Vama la data de 27.10.2006, a fost emis de către tranzitul vamal nr. 06ROTM8760N- având ca principal obligat societatea reclamantă și ca destinație A fost emisă decizia de regularizare a cărei anulare se solicită, întrucât tranzitul nu a fost încheiat în termenul legal, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 11.915 lei cu titlu de drepturi vamale.
Reclamanta a arătat că a formulat contestație împotriva actului constatator atacat, care însă a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 de către T în baza acelorași argumente folosite și de T, respectiv faptul că are calitatea de principal obligat. Reclamanta a considerat greșită poziția pârâtelor arătând că nu pot răspunde pentru faptul că transportatorul nu și-a îndeplinit obligația de a înregistra mărfurile împreună cu documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație și mai ales, a considerat reclamanta, nu poate plăti niște taxe care revin titularului de tranzit.
În subsidiar, reclamanta a arătat că solicită anularea parțială a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329, emisă la data de 29.04.2008 și a Deciziei nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 de către pârâta T, în sensul exonerării de la plata sumei de 4193 lei reprezentând majorări de întârziere calculate de la data de 04.11.2006 și pe cale de consecință obligarea pârâtei DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T să procedeze la refacerea deciziei de regularizare și să calculeze majorările de întârziere de la data de 06.05.2008 - data comunicării deciziei. A arătat că suma de 4193 lei, sumă pe care conform deciziei de regularizare o datorează cu titlu de majorări de întârziere calculate pentru perioada 04.11.2006 - 29.04.2008, reprezintă obligații accesorii față de creanța principală, se datorează de la data scadentă pentru plata obligațiilor principale și nicidecum de la data de prezentare la de destinație. Așadar potrivit pct. 4 din al deciziei de regularizare, toate taxele cuprinse în decizie, precum și obligațiile accesorii, se plătesc de la data comunicării deciziei și în funcție de această dată. În cazul reclamantei 06.05.2008 este data comunicării deciziei, termenul de plată inclusiv pentru obligațiile accesorii este cuprins în intervalul 1-5 din luna următoare celei în care le-a fost comunicată decizia. Termenul de la care ar trebui calculate majorările de întârziere, deci data scadentă pentru acestea este data comunicării deciziei către reclamantă, adică data de 06.05.2008.
În drept a arătat că potrivit art.115 alin.1 din Codul d e procedură fiscală pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, debitorul datorează dobânzi și penalități de întârziere, deci acest articol nu poate fi interpretat decât în coroborare cu prevederile art.111 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, în speță majorări de întârziere calculate de la data de 04.11.2006, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora. Au fost invocate și prevederile Legii nr.554/2004.
Pârâta Tas olicitat prin întimpinare respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, reiterând argumentele expuse de pârâtă și prin considerentele deciziei pronunțate în soluționarea plângerii prealabile, respectiv a contestației depusă de reclamant și respinsă prin Decizia nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 de către pârâta Pârâta a arătat că în fapt reclamanta " " în calitate de comisionar vamal a îndeplinit în numele beneficiarului tranzitului formalitățile de tranzit vamal având ca obiect 1. autoturism marca Renault. Regimul de tranzit vamal sub care a fost plasat autoturismul nu a fost încheiat în termenul stabilit, respectiv 04.11.2006 de titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului. Întrucât această operațiune nu a fost încheiată în termenul stabilit de titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului, autoritățile vamale sunt îndreptățite, în temeiul prevederilor art.111 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României și art.382 din nr.HG707/2006, să dispună încheierea din oficiu a regimurilor vamale suspensive - și tranzitul vamal face parte din această categorie - dacă nu sunt finalizate în termenele acordate în acest sens, precum și să stabilească datoria vamală. În drept sunt aplicabile prevederile art.284 din Codul vamal, art.660 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin nr.HG707/2006, art.114 și art.115 din Codul vamal, prevederile art.92, art.96 din Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, prevederile art.62 și art.78 alin.1 din Ordinul nr.7521/10.07.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior și ale 100 din Codul vamal. Reclamanta în calitate de principal obligat nu și-a respectat obligația de a prezenta la biroul vamal de destinație, în termenul limită acordat, bunurile pe care le-a declarat la biroul vamal de plecare, sens în care, a susținut pârâta, în mod corect au fost emise atât Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329, emisă la data de 29.04.2008 de către DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, cât și Decizia nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 de către pârâta
Cu privire la subsidiarul acțiunii, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Tas olicitat de asemenea respingerea ca neîntemeiat, fiind aplicabile dispozițiile art.120 din Codul d e procedură fiscală în ceea ce privește modul de calcul al majorărilor de întârziere care au fost calculate în mod legal și corect. Întrucât în sarcina reclamantei s-a reținut ca obligație principală de plată suma de 7.722 lei reprezentând drepturi vamale, iar calculul majorărilor de întârziere reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul, conform prevederilor legale menționate, reclamanta datorează majorări de întârziere în sumă de 4193 lei conform principiului de drept "accesoriul urmează soarta principalului". Termenul de plată este diferit de termenul de scadență. Termenul de plată este acordat de legiuitor ca o perioadă de grație în vederea achitării obligațiilor, neachitarea acestora în acest termen atrage "executarea silită" potrivit prevederilor art.141 alin.2 din Codul d e procedură fiscală. Prin urmare în mod corect s-a stabilit faptul că majorările de întârziere se datorează de la data scadenței până la data achitării efective a sumelor de plată, în speță data scadenței fiind 20.06.2006.
Pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI Tad epus în copie dosarul administrativ vizând actele administrative atacate în cauză.
Pârâtele organe vamale au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, reproducând prin întimpinarea depusă în acest sens la dosar, prevederile legale incidente speței și redate de altfel și în cuprinsul deciziei emise de către pârâta T și atacată de reclamantă prin acțiunea de față.
A fost administrată în cauză proba cu acte fiind depuse la dosar în copie actele administrative atacate, precum și cele care compun dosarul administrativ vizând actele atacate, (filele 64-94 dosar).
Prin sentința civilă nr.356/31.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta " " în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană De Accize Și Operațiuni Vamale T, Autoritatea Națională A Vămilor, Direcția Regională De Accize Și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, reclamanta " " în calitate de comisionar vamal a îndeplinit în numele doamnei formalitățile de tranzit vamal având ca obiect 1. autoturism marca Renault.
Regimul de tranzit vamal sub care a fost plasat autoturismul nu a fost încheiat în termenul stabilit, respectiv 04.11.2006 de către titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului.
Această stare de fapt este prezentată în același mod de către toate părțile, nefiind formulate poziții contradictorii sub acest aspect.
Întrucât această operațiune de tranzit vamal nu a fost încheiată în termenul stabilit - 04.11.2006, de titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului, autoritățile vamale pârâte au dreptul, în temeiul prevederilor art.111 din Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României și art.382 din nr.HG707/2006, să dispună încheierea din oficiu a regimurilor vamale suspensive - și tranzitul vamal fiind inclus în această categorie - dacă nu sunt finalizate în termenele acordate în acest sens, precum și să stabilească datoria vamală.
În drept sunt direct aplicabile situației de fapt redate supra, prevederile art.284 din Codul vamal, art.660 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin nr.HG707/2006, art.114 și art.115 din Codul vamal, prevederile art.92, art.96 din Regulamentul nr.2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, prevederile art.62 și art.78 alin.1 din Ordinul nr. 7521/10.07.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior și ale 100 din Codul vamal.
În acord deplin cu toate prevederile legale menționate și pe care reclamanta fiind comisionar vamal le cunoaște, în calitate de principal obligat, nerespectându-și obligația de a prezenta la biroul vamal de destinație, în termenul limită acordat, bunurile pe care le-a declarat la biroul vamal de plecare, respectiv -1. autoturism marca RENAULT, se constată că în mod corect i-au fost emise atât Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329, emisă la data de 29.04.2008 de către DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T, cât și Decizia nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 de către pârâta T în soluționarea procedurii prealabile administrative.
Ca urmare a stării de fapt necontestate, prezentate mai sus, s-a întocmit Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329 emisă la data de 29.04.2008, (filele 11-14 dosar) de către DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T care stabilește în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 11.915 lei reprezentând diferențe de taxe vamale.
Împotriva acestui act constatator privind obligația de plată a diferențelor de taxe vamale, reclamanta a formulat contestație (filele 15-16 dosar), care a fost respinsă prin Decizia nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 ( filele 18-22 dosar) de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T care a reținut că debitele au fost stabilite în mod legal (TVA - 7.722 lei, majorări de întârziere - 4193 lei).
Împotriva și a acestei decizii, precum și a actului constatator - Decizie pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 4329, emisă la data de 29.04.2008, reclamanta a formulat acțiunea de față în contencios administrativ ce s-a considerat a fi neîntemeiată, fiind respinsă în baza considerentelor prezentate.
Nemulțumirea reclamantei vizează practic, în opinia acesteia, nedreptatea, consideră aceasta, de a i se reține ei în calitate de comisionar vamal datorii vamale pe care le apreciază că ar trebui corect să fie în sarcina beneficiarului tranzitului, ale doamnei în cauza de față, deci existența în sine a cadrului legislativ actual, întrucât reclamanta comisionar vamal este conștientă de posibilele consecințe negative patrimoniale rezultând din activitatea pe care o desfășoară.
Cu privire la subsidiarul acțiunii, și acesta s-a respins ca neîntemeiat, fiind aplicabile dispozițiile art.115, art.120 din Codul d e procedură fiscală în ceea ce privește modul de calcul al majorărilor de întârziere care au fost calculate în mod legal și corect pentru perioada începând cu data de 04.11.2006, data la care operațiunea de tranzit vamal nu a fost încheiată.
Față de faptul că în sarcina reclamantei comisionar vamal, titular de tranzit vamal s-a reținut ca obligație principală de plată suma de 7.722 lei reprezentând drepturi vamale, iar calculul majorărilor de întârziere reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul, conform prevederilor legale indicate, reclamanta datorează majorări de întârziere în sumă de 4193 lei conform principiului de drept "accesoriul urmează soarta principalului".
Nu s-a putut însuși argumentul reclamantei invocat în drept, conform căruia reclamanta a arătat că potrivit art.115 alin.1 din Codul d e procedură fiscală pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, debitorul datorează dobânzi și penalități de întârziere, deci acest articol nu poate fi interpretat decât în coroborare cu prevederile art.111 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, potrivit căruia pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, în speță majorări de întârziere calculate de la data de 04.11.2006, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, 06.05.2008 - data comunicării deciziei de regularizare.
Termenul de plată este diferit de termenul de scadență. Termenul de plată este acordat de legiuitor ca o perioadă de grație în vederea achitării obligațiilor, neachitarea acestora în acest termen atrage "executarea silită" potrivit prevederilor art.141 alin.2 din Codul d e procedură fiscală.
Prin urmare în mod corect s-a stabilit faptul că majorările de întârziere se datorează de la data scadenței până la data achitării efective a sumelor de plată, în speță data scadenței fiind 04.11.2006, data la care tranzitul vamal nu a fost încheiat.
Potrivit Codului d e procedură fiscală, " CAP. 3 Majorări de întârziere
Art. 120 Majorări de întârziere
(1) Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv."
Față de situația de fapt expusă și văzând dispozițiile legale enunțate, nu s-au putut însuși ca întemeiate motivele invocate de reclamantă nici în principal și nici în subsidiar.
Cum nu se poate însuși nici argumentul privind nelegalitatea stabilirii creanței fiscale în sumă de 4193 lei s-a constatat că au fost calculate în mod legal de către autoritatea vamală majorările de întârziere, astfel cum prevăd dispozițiile Codului d e procedură fiscală, art.120.
Reclamanta nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a acestor acte, Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329, emisă la data de 29.04.2008 de către DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T și Decizia nr.1659/204 emisă la data de 23.09.2008 pronunțată în procedură prealabilă administrativă de către T, în baza prevederilor art.1169 Cod civil, sens în care s-a apreciat ca neîntemeiată acțiunea reclamantei și s-a respins, în baza prevederilor art.1 alin.1, art.8 alin.1 și art.18 alin.1 ale Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în baza dispozițiilor Codului d e procedură fiscală, art.120, ale art.100, art.111, art.114, art.115, art.284 din Codul Vamal al României adoptat prin Legea nr.86/2006, art.382 din nr.HG707/2006, art.660 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin nr.HG707/2006, art.92, art.96 din Regulamentul nr.2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta " ". considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat cu privire la debitul principal de 7.722 lei că au susținut în fața instanței de fond cât și în fața instanței de recurs, că, deși este principalul obligat societatea nu poate răspunde pentru faptul că transportatorul mașinii nu și-a îndeplinit obligația de a înregistrat mărfurile împreună cu documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație, respectiv de a-și încheia tranzitul în termenul legal.
Pe de altă parte,a solicitat prin recurs, în subsidiar și varianta admiterii în parte, în sensul anulării parțiale a celor două decizii doar în ceea ce privește majorările de întârziere în cuantum de 4.193 lei, respectiv recalcularea lor de la data comunicării deciziei către societate, 06.05.2008.
Mai arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.111 alin.2 Cod procedură fiscală și anume pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora.
Cu privire la invocarea de către prima instanță a dispozițiilor Regulamentului nr.2913/92 consideră că acest regulament este valabil și obligatoriu pentru autoritățile române numai începând cu data aderării tării noastre la Uniunea Europeană, 01.01.2007, și dacă nu este incident pentru datoriile vamale născute anterior acestei date, având în vedere în acest sens și dispozițiile art.15 alin.2 din Constituția României.
Astfel, consideră că poziția legală și corectă a instanței ar trebui să fie cea conform căreia calcularea majorărilor se face în conformitate cu dispozițiile art.111 alin.2 Cod procedură fiscală, respectiv de la data comunicării debitului principal. Deci data scadentă pentru aceste majorări este data scadentă pentru debitul principal, iar dispozițiile art.119 din nr.OG92/2003 stabilesc că numai pentru neachitarea la scadență a obligațiilor de plată se datorează majorări de întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În considerentele întâmpinării s-a arătat că prin decizia pentru regularizarea situației nr.4329/29.04.2008 a fost emisă de organele vamale în baza procesului verbal de control nr.4328/29.04.2008 și a fost încheiat întrucât, în data de 04.11.2006 a fost emis tranzitul vamal nr.06ROTM8760N- având ca principal obligat " ", care, în această calitate avea obligația să prezinte mărfurile intacte împreună cu declarația vamală de tranzit și documentele însoțitoare la biroul vamal de destinație, Biroul Vamal C în termenul legal, respectiv 04.11.2006.
În urma investigațiilor întreprinse de Serviciul de Vamal din cadrul Bar ezultat că transportul și documentele aferente nu au fost înregistrate în evidența biroului vamal de destinație, iar prin adresa nr.25942/09.05.2007 a fost comunicat acest fapt Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale
În acest caz, operațiunea a fost considerată ca neîncheiată și în conformitate cu prevederile art.78 din Ordinul nr.7521/2006 au fost recalculate drepturile de import respectiv: TVA în sumă de 7.722 lei, iar în conformitate cu dispozițiile art.115 din nr.OG92/2003, republicată, au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 4.193 lei.
Se mai arată că regimul de tranzit vamal sub care a fost plasat autoturismul nu a fost încheiat în termenul stabilit, respectiv 04.11.2006 de titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului.
Întrucât operațiunea nu a fost încheiată în termenul stabilit de titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului, autoritățile vamale sunt îndreptățite, în temeiul prevederilor art.111 din Legea nr.86/2006 și art.382 din nr.HG707/2006, să dispună încheierea din oficiu a regimurilor vamale suspensive și tranzitul vamal face parte din această categorie, dacă nu sunt finalizate în termenele acordate în acest sens și să stabilească datoria vamală.
În ceea ce privește majorările de întârziere în sumă totală de 4.193 lei, datorate pentru neplata în termen a drepturilor vamale se arată că în susținerea contestației reclamanta a susținut nefondat că prevederile art.115 alin.1 din nr.OG92/2003 în baza căruia au fost stabilite accesoriile nu poate fi interpretat decât în coroborare cu prevederile art.111 alin.2 din nr.OG92/2003, potrivit cărora pentru diferențele de obligații principale și pentru obligațiile fiscale accesorii termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării, ori, termenul de plată este diferit de termenul de scadență.
Prin urmare, în mod corect s-a stabilit faptul că majorările de întârziere se datorează de la data scadenței până la data achitării efective a sumelor de plată, în speță data scadenței fiind20.06.2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 - 118 Cod procedură fiscală.
Pârâtele autorități vamale, legal citate nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de cererea reclamantei de anulare a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.4329, emisă la data de 29.04.2008 de către pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale T, precum și anularea Deciziei nr. 1659/204 emisă la data de 23.09.2008 de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T în soluționarea contestației formulată de reclamantă în procedură prealabilă administrativă și prin care i-a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
În fapt, Curtea reține că la data de 27.10.2006 a fost emis, de către Biroul Vamal, tranzitul vamal nr. 06ROTM8760N-, având ca principal obligat societatea reclamantă și ca destinație Biroul Vamal Astfel, Reclamanta, în calitate de comisionar vamal a îndeplinit, în numele doamnei, formalitățile de tranzit vamal având ca obiect un autoturism marca Renault.
Regimul de tranzit vamal sub care a fost plasat autoturismul nu a fost încheiat în termenul stabilit, respectiv la 04.11.2006 de către titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului.
Curtea reține, astfel că decizia de regularizare în litigiu a fost emisă întrucât tranzitul nu a fost încheiat în termenul legal, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 11.915 lei cu titlul de drepturi vamale.
Întrucât această operațiune de tranzit vamal nu a fost încheiată în termenul stabilit - la 04.11.2006 - de titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului, Curtea reține că autoritățile vamale pârâte au dreptul, în temeiul prevederilor art. 111 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României și art. 382 din Hotărârea de Guvern nr. 707/2006, să dispună încheierea din oficiu a regimurilor vamale suspensive - tranzitul vamal fiind inclus în această categorie - dacă nu sunt finalizate în termenele acordate în acest sens, precum și să stabilească datoria vamală.
În drept sunt direct aplicabile situației de fapt redate supra,prevederile art. 284 din Codul vamal, art. 660 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin HG nr. 707/2006, art. 114 și art.115 din Codul vamal, prevederile art.92, art. 96 din Regulamentul CE nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, prevederile art.62 și art. 78 alin.1 din Ordinul nr. 7521/10.07.2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior și ale 100 din Codul vamal.
Având în vedere aceste reglementări, pe care reclamanta le cunoaște, fiind comisionar vamal, nerespectându-și obligația de a prezenta la biroul vamal de destinație, în calitate de principal obligat, în termenul limită acordat, bunurile pe care le-a declarat la biroul vamal de plecare, respectiv un autoturism marca Renault, Curtea constată că în mod corect i-au fost emise atât Decizia pentru regularizare contestată.
Este nerelevant faptul că reclamantei i-a fost aplicată și o sancțiune contravențională, pentru că obligația plății drepturilor vamale nu este o sancțiune pentru aceeași faptă, dispozițiile legale stabilind că fapta săvârșită de reclamantă, pe lângă faptul că a condus la întârzierea încasării unor drepturi vamale, constituie și o contravenție.
În privința accesoriilor la sumele datorate conform decizie contestate, Curtea constată că, potrivit art. 120 alin. 1 și 2 Cod de Procedură Fiscală, care prevăd următoarele:
(1) "Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
(2)Pentru diferențele suplimentare de creanțe fiscale rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unei decizii de impunere, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenței creanței fiscale pentru care s-a stabilit diferența și până la data stingerii acesteia inclusiv".
Așadar, la calculul majorărilor se ține seama de termenul de scadență a obligației principale, în speță a drepturilor vamale care nu au fost plătite de reclamantă. Cum obligația fiscală principală era scadentă la date de 4.11.2006, din acest moment se calculează accesoriile la debitul principal.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 356/CA/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.356/CA/31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED:/04.01.2010
TEHNORED:/04.01.2010
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
