Contestație act administrativ fiscal. Sentința 149/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- SENTINȚA NR. 149/F-

Ședința publică din 22 Octombrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Miriță

Grefier - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, cererea formulată de reclamanta SUPREM, cu sediul în Rm. V,-, județul V, privind suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. 31102/03.09.2008 și a deciziei de impunere nr. 53/03.09.2008, emise de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru reclamantă, lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată conform chitanței nr. -/29.09.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei - fila 9.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 16.10.2008, recipisa de consemnare nr. -/1/16.10.2008, reprezentând dovada achitării de către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 5.000 lei; la data de 21.10.2008 - prin fax, adresa nr. 36628/17.10.2008 emisă de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, în nume propriu, precum și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, prin care se solicită, în subsidiar, în situația respingerii excepției puterii de lucru judecat, acordarea unui termen pentru formularea apărării pe fondul cererii de suspendare.

Apărătorul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat.

În raport de această împrejurare, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției puterii de lucru judecat, invocată de pârâtă în întâmpinarea depusă la dosar, cât și asupra fondului cererii de suspendare.

Apărătorul reclamantei SUPREM solicită respingerea excepției puterii de lucru judecat, întrucât dosarul nr-, la care pârâta face referire în susținerea acestei excepții, privea alte părți, iar motivele pentru care s-a solicitat suspendarea au fost diferite față de cele din prezenta cauză.

Având cuvântul asupra fondului cererii de suspendare, solicită admiterea cererii până la soluționarea pe fond a contestației formulată împotriva acestor acte administrativ-fiscale, potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar și le susține și oral, în ședință publică. Astfel, arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Precizează că există îndoieli cu privire la legalitatea actelor a căror suspendare o solicită, precum și că organele de executare silită au evaluat patrimoniul reclamantei și au instituit sechestru asupra acestuia, iar valorificarea pe calea executării silite ar putea determina blocarea activității societății. Mai arată că pârâta nu ar fi prejudiciată prin admiterea cererii de suspendare, reclamanta urmărind numai protejarea patrimoniului societății împotriva unei eventuale înstrăinări prin vânzare de către organul de executare.

După terminarea ședinței de judecată, înainte de pronunțarea asupra cauzei, se depune, din partea serviciului registratură, adresa nr. 36628/17.10.2008 emisă de pârâtă, adresă deja depusă la dosar prin fax - fila 29 și însoțită de copia sentinței nr. 136/F-C/01.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-.

CURTEA

Asupra cererii de suspendare de față,

Prin cererea înregistrată la data de 11.09.2008, reclamanta Suprem Rm.V a chemat în judecată pe pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, solicitând în temeiul dispozițiilor art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, precum și a dispozițiilor art.215 alin.2 din nr.OG92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, să se dispună suspendarea executării următoarelor acte administrative, până la pronunțarea instanței de fond: raportul de inspecție fiscală nr.31102/3.09.2008 și decizia de impunere nr.53/3.09.2008. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă, în situația în care nu se poate prezenta la unul din termenele de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că în urma inspecției fiscale realizate de inspectori în cadrul pârâtei, au fost întocmite actele administrativ-fiscale menționate mai sus, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații fiscale, constând în accize și majorări de întârziere în cuantum total de 1.703.298 lei; a formulat contestație împotriva acestor acte administrativ-fiscale, care a fost depusă la organul emitent, respectiv la pârâta din proces cu recomandata cu confirmare de primire nr.- din 8.09.2008.

De asemenea, reclamanta susține că, în speță, este demonstrată existența cazului bine justificat, deoarece există puternice îndoieli cu privire la prezumția de legalitate a actelor administrativ-fiscale, precum și condiția prevenirii unei pagube iminente.

Referitor la prima condiție cerută de lege, respectiv cazul bine justificat, reclamanta arată că atât raportul de inspecție fiscală, cât și decizia de impunere sunt în mod esențial nelegal și netemeinic întocmite, cu privire la stabilirea noii situații de fapt fiscale și a obligațiilor bugetare suplimentare, deoarece încalcă dispozițiile art.6, 7, 13, 64, 65 alin.2, art.105 alin.3, art.119 alin.1 și art.120 alin.1 Cod procedură fiscală, art.168 alin.1, art.178, art.192 alin.1 și 2, art.166 alin1 lit.b) și e) din Codul fiscal, precum și Ordinul nr.9250 din 18.12.2006 al vicepreședintelui ANAF, organul fiscal neexaminând în mod obiectiv starea de fapt fiscală, stabilind în mod subiectiv, pe baza doar a propriilor opinii, străine de natura pricinii, fără temei legal, noua situație de fapt fiscală, actele doveditoare prin care a demonstrat că produsul obținut se încadrează în categoria produselor neaccizabile, nefiind luate în seamă, dar nici nu au fost răsturnate prin mijloace de probă legale, concludente și pertinente, stabilind abuziv alte baze de impunere pentru sursa acciză, calculând nelegal și accesoriile pentru sumele stabilite suplimentar, așa cum a arătat și în cuprinsul contestației depuse în fața emitentei.

Cu privire la cea de-a doua condiție, prevenirea unei pagube iminente, reclamanta arată că, potrivit dispozițiilor art.215 alin1. Cod procedură fiscală, contestația introdusă pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ-fiscal, iar ca urmare, obligația de plată fiind scadentă, neplata acesteia conduce la executarea silită a societății, care i-ar bloca total activitatea; societatea are 18 salariați, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată, numeroase contracte comerciale în derulare, iar executarea silită a creanței fiscale în sumă de peste 1.703.298 lei, i-ar perturba grav activitatea.

Pentru aceste motive, solicită suspendarea actelor administrativ-fiscale atacate, până la pronunțarea instanței de fond, cu depunerea unei cauțiuni, ce se va stabili de instanță.

În ședința publică din 8 octombrie 2008, s-a dispus reunirea dosarului nr-, la prezentul dosar nr-, s-a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, prin apărător și s-a pus în vedere acesteia să achite cauțiunea în cuantum de 5.000 lei, potrivit art.215 alin.2 din nr.OG92/2003.

Prin recipisa de consemnare nr.-/1 din 16.10.2008 emisă de Pitești, reclamanta a depus cauțiunea stabilită de instanță (fila 26).

Prin cererea înregistrată la 21.10.2008, pârâta ridică excepția puterii lucrului judecat, excepție invocată și prin cererea nr.33290/7.10.2008, depusă în dosarul nr-, conexat la prezentul dosar, susținând că între litigiul ce a format obiectul dosarului nr- și prezenta cauză există identitate de obiect, cauză și părți, fiind întrunită tripla identitate impusă de art.1201 Cod civil, ca urmare, impunându-se respingerea prezentei cereri.

Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 Cod pr.civilă, excepția invocată de pârâtă, care ar face de prisos cercetarea fondului pricinii, curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art.1201 Cod civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".

În dosarul nr-, reclamanta SUPREM Rm.V a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția de Tehnici de și Vamal B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, precum și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, solicitând obligarea primelor două pârâte la emiterea unui nou buletin de analiză aferent concluziilor analizei probei 2, astfel cum dispun prevederile art.22 alin.2 din Ordinul nr.356/2008 al vicepreședintelui ANAF, obligarea pârâtelor la prelevarea de noi probe de etoxid de sodiu din bazinele societății, precum și suspendarea efectelor actelor administrativ-fiscale întocmite de C, urmare a inspecției începute de aceasta la 20 mai 2008, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.31102/03.09.2008 și decizia de impunere nr.53/03.09.2008, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii de suspendare, reclamanta a invocat drept caz bine justificat o presupusă nelegalitate a prelevării probelor, conținând etoxid de sodiu, pentru că recipientele ar fi fost inadecvate, că prelevarea s-a făcut de la un singur nivel și că nu ar fi participat efectiv reprezentantul său la acel moment.

În prezentul dosar nr-, reclamanta - SUPREM SRL Rm.V a chemat în judecată pe pârâta Direcția Regională pentru Accize, Operațiuni Vamale C, solicitând în temeiul art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, respectiv raportul de inspecție fiscală nr.31102/03.09.2008 și decizia de impunere nr.53/03.09.2008, invocând ca și caz bine justificat puternice îndoieli cu privire la prezumția de legalitate a întocmirii acestor acte, cu privire la stabilirea noii situații de fapt fiscale și a obligațiilor bugetare suplimentare, precum și o pretinsă calculare nelegală a accesoriilor, cu încălcarea dispozițiilor Codului d e procedură fiscală.

Analizând cele două cereri de suspendare, curtea constată că nu este îndeplinită tripla identitate de obiect, cauză și părți, cerută de dispozițiile art.1201 Cod civil. În prima cerere, obiectul îl reprezintă emiterea unui nou buletin de analiză aferent concluziilor analizei probei 2, suspendarea actelor administrativ-fiscale solicitându-se până la pronunțarea instanței de fond în această cauză, iar în prezenta cerere se solicită suspendarea actelor administrativ-fiscale, până la pronunțarea instanței de fond, cu privire la o eventuală anulare a acestor acte. De asemenea, în prima cerere, reclamanta cheamă în judecată trei pârâte, Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția de Tehnici de și Vamal B, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V, precum și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, iar în prezenta cerere, reclamanta cheamă în judecată doar Direcția Regională pentru Accize Operațiuni Vamale

Potrivit dispozițiilor art.14 alin.(6) din Legea nr.554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive, dar așa cum s-a arătat mai sus, în cea de-a două cerere reclamanta invocă cu totul alte motive, respectiv existența unor puternice îndoieli cu privire la legalitatea întocmirii actelor atacate.

Față de aceste considerente, urmează ca instanța să respingă excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată.

Verificând îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.14 alin.(1) din Legea nr.544/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, curtea constată că prezenta cerere de suspendare este întemeiată.

Dispozițiile art.2 alin.1 lit.ș) și t) din Legea contenciosului administrativ definesc noțiunea de pagubă iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil, cât și pe aceea de cazuri bine justificate, care constau în împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Văzând criticile pe care reclamanta le aduce actelor administrativ-fiscale contestate, cu privire la stabilirea noii situații de fapt fiscale și a obligațiilor bugetare suplimentare, curtea, chiar dacă nu poate să verifice pe această cale temeinicia și legalitatea lor, consideră că ele sunt serioase și de natură să creeze o îndoială în privința legalității actelor respective, astfel că prin aceasta este realizată condiția cazului bine justificat.

Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, curtea reține că și această condiție este îndeplinită, deoarece punerea în executare a titlurilor executorii este de natură să blocheze activitatea societății-reclamante, care are mai multe contracte comerciale în derulare, în timp ce pârâta nu suferă nici un prejudiciu în suspendarea executării, dobânzile și penalitățile curgând până la achitarea debitului, în cazul respingerii unei eventuale acțiuni pentru anularea actelor administrativ-fiscale.

Față de aceste considerente, urmează ca instanța să admită cererea și să dispună suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, până la pronunțarea instanței de fond, asupra acestor acte.

Potrivit dispozițiilor art.14 alin.(1) teza II din Legea nr.554/2004, în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția autorității de lucru judeca invocată de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, cu sediul în C,-, județul

Admite cererea formulată de reclamanta SUPREM, cu sediul în Rm.V,-, județul V, privind suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr.31102/3.09.2008 și a deciziei de impunere nr.53/03.09.2008, emis de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, județul

Dispune suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr.31102/3.09.2008, precum și a deciziei de impunere nr.53/3.09.2008 întocmite de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2008, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

,

Grefier,

Red./24.11.2008

GM/4 ex.

Președinte:Ioana Miriță
Judecători:Ioana Miriță

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Sentința 149/2008. Curtea de Apel Pitesti