Contestație act administrativ fiscal. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.154/CA
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Nastasia Cuculis
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ de pârâta ANAF - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,- A, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1221 din 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, din C,-, județ C și intimatul pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, cu sediul în C, Gh. nr.18, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru intimatul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.10952, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru intimatul reclamant, precizează că nu are alte cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pentru dezbateri.
Avocat, pentru intimatul reclamant, precizează că, față de motivarea recursului pur formală, solicită respingerea acestuia și menținerea soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și înregistrată sub nr.1354/118/25.02.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE-SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- anularea Deciziei nr.9/28.01.2008 prin care s-a respins contestația formulată împotriva Deciziei nr.370/15.11.2007 și procesului verbal de control nr. 16117/15.11.2005 prin care s-a stabilit un debit în valoare de 8.983 lei;
- anularea Deciziei nr.370/15.11.2007 emisă de Direcția pentru Accize și
Operațiuni Vamale C;
- anularea procesului verbal nr.16117/15.11.2005 emis de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale;
- anularea somației nr.581/09.01.2008 emisă de Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale C;
- exonerarea de la plata sumei de 8.983 lei și a sumelor accesorii ce vor mai curge până la soluționarea litigiului;
- suspendarea executării actelor administrative a căror anulare o solicită, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de fond; cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamantul a susținut în esență, că are calitatea de importator al unui autoturism Opel Astra uzat, cumpărat la 13.11.2006, de la vânzătorul, la prețul de 5000 euro, pentru care a efectuat toate formalitățile legale pentru perfectarea importului.
În baza actelor prezentate (factura de achiziție, certificat de înmatriculare inițial și certificat de circulație al mărfii EUR 1 nr.A -) s-a procedat la verificarea importului pentru care a solicitat și obținut un tratament preferențial în baza certificatului EUR 1 în temeiul Protocolului privind definirea de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexa la Acordul european instituind o asociere între România pe de o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora pe de altă parte, ratificat prin nr.OUG192/2001.
A susținut reclamantul că la data de 21.11.2006 a achitat integral datoriile aferente importului autoturismului Opel Astra, respectiv 3.971 lei, cu chitanța nr.-/21.11.2006.
Cu adresa nr.18644/21.11.2006 Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Cai nițiat controlul "a posteriori" asupra dovezii de origine comunitară făcută prin certificatul EUR 1 nr.A -, iar în urma controlului, administrația vamală germană a comunicat administrației vamale române cu adresa nr.Z 4215F-3148/06.01 din 15.10.2007, înregistrată la Autoritatea Națională a Vămilor sub nr.16117/02.11.2007, faptul că nu se poate confirma că vehiculul, este originar în sensul Acordului România-UE, întrucât exportatorul nu a solicitat el însuși eliberarea certificatului de circulație mărfurilor și nu a împuternicit o altă persoană.
Reclamantul arată că s-a procedat ulterior la retragerea preferințelor tarifare acordate și la calcularea drepturilor vamale de import, rezultând o datorie vamală de 8.983 lei, constând în taxe, accize, TVA și majorări de întârziere.
Prin Decizia nr.9/2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice reține că nu a fost dovedită originea comunitară a bunului și ignoră înscrisul atașat contestației privind răspunsul de la importatorul OPEL C care confirmă că bunul a fost fabricat în UE-Belgia, respingând contestația formulată de importator ca nefondată.
Reclamantul a precizat că, prin adresa Administrației Vamale Germane nu se contestă certificatul de origine comunitară EUR 1 în ceea ce privește conținutul sau, respectiv că autoturismul este produs originar din Comunitatea Europeană.
La data de 14.11.2006 Administrația Vamală Germană a emis un act valabil care produce efecte juridice depline până la eventuala sa anulare, el nu a fost desființat potrivit legislației germane.
Privitor la suspendarea actelor administrative a căror anulare o solicită prin cererea principală, a precizat că din somația nr.581/09.01.2008, rezultă că s-au început formele de executare, fiind create grave prejudicii.
În dovedirea acțiunii au fost depuse înscrisuri - decizia nr.9/28.01.2008, proces verbal de control, decizia nr.370/2007, contract de vânzare-cumpărare, factura certificat EUR 1, adresa OPEL C, adresa Autorității Vamale Germane nr.60778/25.10.2007.
Pentru susținerea cererii, în drept au fost invocate dispozițiile cuprinse în art.218 alin.(2) Cod proc. fiscală, art.11 alin.(1) din Legea nr.554/2004, art.215 alin.(2) Cod proc. fiscală, art.15 din Legea nr.554/2004, art. 55 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin nr.HG707/ 2006 și art.223 alin.(1) lit."a", alin.(2) și alin.(3), art.226 alin.(3) și (4) din Codul vamal aprobat prin Legea nr.82/2006.
Prin precizări la cererea de chemare în judecată, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării actelor administrative, iar privitor la somație apreciază că nu au existat motive de nelegalitate ale actului fiscal pentru a-l contesta în procedura contestației la executare, ci considera că nelegalitatea sa ține de fondul cauzei, fiind un act subsecvent față de actele a căror anulare se solicită.
Prin întâmpinare, Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale, și-a precizat poziția procesuală și a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta a arătat că bunul în cauză a fost introdus în țară ca provenind din Comunitatea Europeană în România fiind acoperit de certificat EUR 1 nr.D - și a beneficiat de facilități vamale conform art.55 din Regulamentul Vamal aprobat prin nr.HG707/2006.
Cu adresa nr.18644/21.11.2006 Biroul Vamal Cai nițiat "a posteriori" controlul asupra dovezii de origine comunitară făcută prin certificat EUR 1 nr.A - prezentat în vederea întocmirii chitanței vamale nr.-/ 21.11.2006.
Întrucât autoritatea germană a constatat că nu se poate confirma originea comunitară a vehiculului, deoarece exportatorul nu a solicitat el însuși eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor, bunul respectiv nu mai putea beneficia de regim tarifar preferențial și a fost stabilit cuantumul drepturilor vamale pe baza elementelor de taxare din momentul nașterii datoriei vamale.
Datoria vamală a fost stabilită prin procesul verbal de control nr.7514/ 16.07.2007, cât și prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.370/15.11.2007, încheiat de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Arată pârâta că, indiferent de țara producătoare a unui bun mobil pentru stabilirea originii comunitare se are în vedere țara de export a mărfii în cauză.
Se învederează că, preferințele tarifare au fost retrase în mod corect după primirea răspunsului de la administrația germană care a făcut verificări în țara de export, și Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale a procedat la stabilirea datoriei vamale în sarcina reclamantului.
Așa fiind, la stabilirea datoriei vamale au fost avute în vedere prevederile art.223 și art.226 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal, care se coroborează cu cele în materie fiscală, respectiv prevederile art.119 alin.(1) din nr.OG92/2003.
În dovedirea apărării pârâta a depus la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza stabilirii datoriei vamale, invocând ca temeiuri de drept aplicabile dispozițiile cuprinse în art.115 și următoarele Cod proc. civilă.
Prin sentința civilă nr.1221 din 22 2008, Tribunalul Constanța admite acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice C - Serviciul Soluționare Contestații C și ANAF-Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale C, dispunându-se anularea Deciziei nr.9/28.01.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu consecința exonerării reclamantului de la plata sumei de 9.082 lei debit stabilit la data de 12.12.2007, obligând pârâtele la plata sumei de 1.528,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.9/28.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu consecința anulării actelor subsecvente, prin care a fost obligat la plata sumei de 8.983 lei reprezentând taxe vamale, accize, TVA și majorări de întârziere, reprezentând obligații stabilite urmare controlului ulterior al operațiunii de import efectuată de reclamant.
Urmare verificării operațiunii de import efectuată cu chitanța vamală de import nr.-/21.11.2006 de către reclamant, privind un autoturism Opel Astra, s-a constatat că urmare adresei nr.Z 4215F-3148/06 din 15.10.2007 administrația germană a comunicat administrației vamale române faptul că nu se poate confirma că autoturismul importat este originar în sensul Acordului România-UE.
Organele vamale au procedat la retragerea preferințelor vamale și la stabilirea de drepturi vamale de import, întocmindu-se procesul verbal de control nr.16117/15.11.2007 și apoi Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare nr.370/2007.
Se reține de instanța de fond că demersul autorității vamale române nu este justificat, deoarece acordarea regimului vamal preferențial se efectuează în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin nr.HG707/2006 (în vigoare la data importului).
Având în vedere conținutul textului de lege sus-arătat, instanța de fond apreciază în sensul că, în Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originale" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european ratificat prin nr.OUG192/2001 aprobată prin Legea nr.151/2002 se precizează în art.16:
Condiții generale
"1. Produsele originale din Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originale din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului prin prezentarea:
a) fiea unui certificat de origine a mărfurilor EUR 1".
iar în art.17 se stipulează, că:
"Un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 este eliberat de către autoritățile vamale ale țării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului său, sau sub răspunderea exportatorului, de către reprezentantul său autorizat".
Din conținutul textelor de lege enunțate și față de înscrisurile administrate instanța constată că autoturismul Opel Astra importat de reclamant având seria - - încadrat în tariful vamal de import la poziția tarifară -,0 este un produs originar din Comunitatea Europeană și beneficiază de tratament tarifar preferențial în baza Certificatului EUR 1 nr.A -.
Împotriva acestei hotărâri în termen formulează recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, în numele și pe seama Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prev.de art.3041Cod pr.civilă și următoarea motivație, în esență:
- instanța de fond "nu s-a aplecat îndeajuns" asupra materialului probator administrat în cauză, astfel încât instanța de recurs este necesar a reanaliza toate aspectele și rejudecând cauza în fond să constate netemeinicia hotărârii atacate, cu consecința respingerii acțiunii dedusă judecății ca nefondată;
- în mod greșit instanța de fond a luat în considerare numai susținerile reclamantului, ignorând probatoriul administrat de pârât în cauză, împrejurare ce a determinat aplicarea greșită a legii;
- prima instanță nu a înțeles condițiile în care se eliberează certificatele de origine și în special modalitatea de efectuare a controlului "a posteriori", din moment ce tribunalul își motivează hotărârea pe împrejurarea că "certificatul este valabil nefiind desființat la momentul efectuării controlului ulterior al autorității vamale";
- s-a apreciat cu ușurință că, în ciuda procedurii parcurse, autoturismul își are origine comunitară, fără observarea că, numai autoritatea vamală din țara exportatoare este în măsură să confirme sau să infirme originea acestuia.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu probatoriul administrat în cauză și verificând susținerile părților, Curtea apreciază în sensul respingerii recursului ca nefondat, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
Potrivit documentelor anexate la dosar, urmează a se reține că, în data de 21.11.2006 reclamantul intimat a solicitat Biroului Vamal C întocmirea formalităților vamale pentru importul unui autoturism marca Opel Astra procurat din Germania, cu acordarea regimului tarifar preferențial și scutirea de plată TVA, prezentând în acest sens certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr.A - emis de autoritatea vamală germană.
Urmare controlului "a posteriori" dispus în 21.11.2006 de organele Biroului vamal C în ceea ce privește calitatea de produs originar din Comunitatea Europeană, prin adresa nr./ 4215F - 3148/06-01/15.10.2007 a administrației vamale germane înregistrată sub nr.60778/25.10.2007 la Autoritatea Națională a Vămilor România și la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale C sub nr.16117/02.11.2007, se comunică că: "nu se poate confirma că bunul importat este de origine comunitară, întrucât exportatorul nu a solicitat el însuși eliberarea certificatului de circulație a mărfurilor și nu a împuternicit în acest sens o altă persoană".
Acestea sunt împrejurările în care s-a procedat de către autoritățile vamale la retragerea preferințelor tarifare acordate și la calcularea drepturilor vamale de import în sarcina titularului de operațiune, rezultând o datorie vamală în cuantum de 8.983 lei, constând în taxe vamale, accize, TVA și majorări de întârziere aferente, și la formularea contestației de către reclamant.
Curtea reține că, prin contestația dedusă judecății reclamantul a solicitat anularea Deciziei nr.9/28.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu consecința anulării actelor subsecvente, prin care a fost obligat la plata sumei de 8.983 lei reprezentând taxe vamale, accize, TVA și majorări de întârziere, obligații stabilite urmare controlului ulterior al operațiunii de import efectuată de reclamant.
Procedând la examinarea demersului Autorității Vamale Române privind retragerea preferințelor vamale, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic instanța de fond a concluzionat asupra împrejurării că, acordarea regimului vamal preferențial se efectuează în conformitate cu prevederile art.55 din regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat din HG nr.707/2006 în vigoare la data importului.
Astfel, potrivit textului de lege indicat "Regimul tarifar preferențial precizează acordurile internaționale la care România este parte, se acordă în condițiile stabilite de aceste acorduri.
Dovada originii și documentele probatorii, precum și metodele de cooperare administrativă sunt cele prevăzute în fiecare acord în parte".
Conform Acordului European ratificat prin OUG nr.192/2001 aprobată prin Legea nr.151/2002, în Protocolul referitor la definirea noțiunii de "produse originale" și metodele de cooperare administrativă, anexă la acord, se precizează în conținutul art.16 Condițiile generale privind regimul tarifar preferențial, după cum urmează:
"1. Produsele originale din Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originale din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului prin prezentarea:
b) fiea unui certificat de origine a mărfurilor EUR 1",
pentru ca, în art.17 legiuitorul să fi stipulat, că:
"Un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 este eliberat de către autoritățile vamale ale țării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului său, sau sub răspunderea exportatorului, de către reprezentantul său autorizat".
În atare condiții, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, din conținutul textelor de lege enunțate și față de înscrisurile administrate, autoturismul Opel Astra importat de reclamant având seria - - încadrat în tariful vamal de import la poziția tarifară -,0 este un produs originar din Comunitatea Europeană și beneficiază de tratament tarifar preferențial în baza Certificatului EUR 1 nr.A -.
Mențiunea autorității vamale germane făcută prin adresa nr.Z 4215F - 3148/06-01/15.10.2007 (înregistrată sub nr.60778/ 25.10.2007) la Autoritatea Națională a Vămilor, nu este relevantă, în condițiile în care dispozițiile citate din art.16 din Acordul România-UE, precum și înscrisurile doveditoare, respectiv certificatul de origine EUR 1 nr.A -, conduc la concluzia că bunul importat are origine în Comunitatea Europeană.
Susținerile făcute de recurentă referitoare la împrejurarea că instanța de fond nu a înțeles "condițiile în care se eliberează certificatele de origine" și în special "modalitatea de efectuare a controlului "a posteriori", nu pot fi primite de C, atât timp cât, certificatul de origine EUR 1 nr.A - există, iar modalitatea în care a fost eliberat nu este de natură a produce consecințe juridice, el fiind valabil, nefiind desființat la momentul controlului ulterior al autorității vamale, iar autoturismul are originea în Comunitatea Europeană.
Pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză face dovada că, instanța a reținut toate susținerile părților, iar confirmarea de către autoritatea vamală din țara exportatoare sau infirmarea originii comunitare a bunului de către aceasta, nu poate fi apreciată pe baza unei adrese, ci în baza actului, în speță a certificatului EUR 1 nr.A -, astfel încât se vor înlătura și susținerile făcute de recurentă referitoare la "aprecierea cu ușurință de către instanță", în ciuda procedurii parcurse a unei alte situații de fapt.
Nici un moment, instanța de fond nu a făcut referire la legalitatea etapelor parcurse de autoritatea română sub aspectul controlului "a posteriori", reglementată de Protocolul referitor la noțiunea de "produse originare", ci au fost examinate în mod legal și temeinic, numai condițiile generale și obligatorii de acordare a regimului vamal preferențial, ce se efectuează în conformitate cu prevederile art.55 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin HG nr.707/2006 în vigoare la data importului, și care, în speță, sunt îndeplinite urmare a existenței certificatului EUR 1 nr.A -.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, dând eficiență juridică considerentelor expuse, instanța de fond a constatat că actul administrativ jurisdicțional - Decizia nr.9/28.01.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C este nelegală, și pe cale de consecință a dispus anularea Deciziei nr.9/ 2008 cu consecința anulării actelor subsecvente, respectiv Decizia nr.370/ 15.11.2007, procesul verbal de control nr.16117/15.11.2005 și somația nr. 581/ 2008 și a exonerării reclamantului de la plata sumei de 9.082 lei.
Pentru toate considerentele sus-expuse, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, Curtea dispune respingerea recursului ca nefondat, și în baza art.274 Cod pr.civilă obligă recurenta la plata sumei de 1.190 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat în contencios administrativ de pârâta ANAF - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,- A, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1221 din 04.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, din C,-, județ C și intimatul pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII, cu sediul în C, Gh. nr.18, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Obligă recurenta la plata sumei de 1190 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Președinte, | Judecător, a | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red-/27.04.2009
Dact.Sz - 2 ex/27.04.2009
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Adriana Pintea, Nastasia Cuculis
