Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1541/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- -26.05.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1541
Ședința publică din 07 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele pârâte AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR prin DIRECTIA REGIONALA DE ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE T și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI T și reclamanta recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr.250/CA/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei recurente avocat, în reprezentarea pârâtei recurente prin T se prezintă consilier juridic iar în reprezentarea pârâtei recurente DGFP T se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului formulată de reclamantă, respingerea recursurilor formulate de către pârâtele intimate, cu cheltuieli de judecată și solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei recurente prin T se opune la admiterea cererii de amânare a pronunțării formulată de către reprezentanta reclamantei recurente, iar asupra recursurilor solicită admiterea recursurilor formulate de către pârâtele recurente pentru motivele arătate în întâmpinare și respingerea recursului formulat de către reclamantă.
Reprezentanta pârâtei recurente DGFP T se opune la admiterea cererii de amânare a pronunțării formulată de către reprezentanta reclamantei recurente, iar asupra recursurilor solicită admiterea recursurilor formulate de către pârâtele recurente pentru motivele arătate în întâmpinare și respingerea recursului formulat de către reclamantă.
Instanța urmează a respinge cererea de amânare a pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise apreciind că reprezentantul reclamantei i-a fost acordat un termen pentru studiul dosarului și pregătirea apărării astfel încât nu se impune amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise nefiind îndeplinite condițiile art. 156. și prin urmare reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 84731/30 din data de 16 octombrie 2008, reclamanta, a chemat în judecată în calitate de pârâți: T, T, Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând în principal anularea în totalitate a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, Decizia nr. 4354/29.04.2008, decizie prin care a fost obligată la plata sumei de 80616 RON ( taxe vamale - 15191; accize - 13824 lei, TVA- 15134 lei, majorări de întârziere - 36467 lei) precum și a Deciziei nr. 1658/203/23.09.2008, decizie emisă de
În subsidiar s-a solicitat de către reclamantă anularea parțială a Deciziei pentru regularizare nr.4354/29.04.2008, precum și a Deciziei nr. 1658/203/23.09.2008 emisă se pârâta 4, în sensul exonerării ei de la plata sumei de 36.467 lei, sumă reprezentând majorări de întârziere calculate de la data de 25.01.2006 și în consecință să fie obligată pârâta 2 să procedeze la refacerea deciziei de regularizare și să calculeze majorările de întârziere de la data de 06.05.2008, data comunicării deciziei.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în data de 17.01.2006 a fost emis de către BV tranzitul vamal nr.06 - având ca principal obligat societatea reclamantă și ca destinație BV D Tr.
A fost emisă decizia de regularizare a cărei anulare este cerută, pe considerentul că, întrucât tranzitul nu a fost încheiat în termenul legal ar mai fi de plătit suma de 44149 lei cu titlu de drepturi vamale. Reclamanta consideră ca fiind greșită poziția intimatei față de faptul că autoturismul marca BMW X 5, fost înmatriculat, lucru care nu era posibil dacă proprietarul mașinii nu ar fi plătit taxele datorate bugetului de stat pentru autoturism.
Împotriva Deciziei de regularizare nr. 4354/29.04.2008 reclamanta a formulat în termen legal și în cadrul procedurii prealabile contestație, care însă a fost soluționată nefavorabil prin Decizia nr. 1658/203/23.09.2008.
Cu referire la subsidiarul cererii sale, reclamanta apreciază că se impune exonerarea ei de la plata sumei de 36.467 lei, stabilită ca fiind majorări de întârziere, calculate pentru perioada 25.01.2006 - 29.04.2008,căci aceste majorări reprezintă obligații accesorii față de creanța principală, obligații ce se calculează de la data scadentă pentru plata obligațiilor principale și nicidecum de la data de prezentare la bv de destinație.
Astfel, taxele cuprinse în decizia de regularizare, precum și obligațiile accesorii sunt datorate de la data comunicării deciziei, în funcție de acea dată, în situația reclamantei de la data de 06.05.2008, termenul de plată inclusiv pentru obligații accesorii fiind cuprins în intervalul 1-5 din luna următoare celei în care i-a fost comunicată decizia.
În drept, reclamanta a invocat disp. cuprinse în Legea nr. 554/2004.
Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Taf ormulat Întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de către reclamantă.
Se arată în întâmpinare că, în urma investigațiilor întreprinse de Serviciul Vamal din cadrul B, a rezultat că transportul și documentele aferente nu sunt înregistrate în evidențele biroului vamal de destinație, iar principalul obligat nu a prezentat dovezi că mărfurile au fost plasate sub o altă destinație vamală și nici nu a oferit alte informații privind finalizarea operațiunilor. În acest caz operațiunea a fost considerată neîncheiată și au fost recalculate drepturile vamale de import în cuantum de 44.194 lei, autoritatea vamală având posibilitatea de a dispune încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv, dacă acesta nu este finalizat de către titular, în termenul acordat în acest sens, datoria vamală luând naștere în condițiile neîndeplinirii uneia dintre condițiile stabilite prin regimul vamal sub care au fost plasate, în speță nefiind îndeplinită obligația de prezentare a mărfurilor și a documentelor de transport, la biroul vamal de destinație, până la data de 25.01.2006.
Întrucât în sarcina petentei s-a reținut ca obligație principală de plată suma totală de 44.194 lei reprezentând drepturi vamale, iar calculul majorărilor de întârziere reprezintă o măsură accesorie în raport cu debitul, conform prevederilor legale parata consideră că reclamanta datorează majorările de întârziere în sumă de 36.467 lei conform principiului de drept accesorium sequintur principale, prin urmare aceste majorări ar fi datorate de la data scadenței și până la data achitării efective a sumelor de plată, în speță data scadentă fiind apreciată a fi 25.01.2006.
Taf ormulat întâmpinare, prin care de asemenea solicită respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii formulată de reclamată și menținerea ca temeinice și legale a înscrisurilor contestate prin acțiune.
Și pârâta consideră reclamanta ca fiind vinovată de nerespectarea termenului limită de prezentare la biroul vamal de destinație și raportat la prevederile art.62 și 78 alin.1 din O 7521/10.07.2006, pentru aprobarea NM privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior și ale art. 100 din Legea nr. 86/2006, apreciază că autoritatea vamală în mod corect a dispus prin Decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 4354/29.04.2008, măsura achitării sumei de 80.616 lei de către reclamanta - sumă ce reprezintă: taxe vamale 15.191 lei, accize 13.824 lei, TVA 15.134 lei și majorări de întârziere 36.467 lei.
Cu referire la majorările de întârziere și apreciază că acestea au fost stabilite în mod corect ca urmare a aplicării prev. 120 din OG nr. 92/2003 unde se stipulează că majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la stingerea sumei datorate inclusiv, fiind astfel nefondate susținerile reclamantei potrivit cărora majorările de întârziere se impun a fi calculate de la data comunicării actelor administrative.
Prin sentința civilă nr.250/02.03.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a dispus anularea parțială a Deciziei pentru regularizare nr.4354/29.04.2008 precum și a Deciziei nr. 1658/203/23.09.2008 emisă de T, pentru suma de 36.467 lei, a obligat pârâta T să recalculeze majorările de întârziere reținute în sarcina reclamantei, prin Decizia pentru regularizare nr.4354/29.04.2008 de la data comunicării acesteia,06.05.2008 și a obligat-o la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei,cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
La data de 17.01.2006 a fost emis de către BV tranzitul vamal nr. 06 - având ca principal obligat societatea reclamantă și ca destinație BV Dr. Tr. S.
A fost emisă decizia de regularizare a cărei anulare este cerută, pe considerentul că, întrucât tranzitul nu a fost încheiat în termenul legal ar mai fi de plătit suma de 44.149 lei cu titlu de drepturi vamale. Reclamanta consideră ca fiind greșită poziția intimatei față de faptul că autoturismul marca BMW X 5 fost înmatriculat, lucru ce nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi fost achitate taxele la bugetul statului.
Într-adevăr, la dosar a fost depusă o adresă emanând de la Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor, din care rezultă că " obligativitatea achitării taxelor vamale pentru vehiculele de proveniență străină care se înmatriculează în România este prevăzută de Legea nr. 86/10.04.2006 privind Codul Vamal al României, respectiv art. 101 alin.1 și 2, însă, reclamanta nu a putut aduce în fața instanței și certificatul de înmatriculare a autoturismului, sau orice alt act cu care să dovedească plata taxelor vamale în vederea înmatriculării.
Cu referire la cererea reclamantei privind anularea în totalitate Deciziei pentru regularizare nr. 4354/29.04.2008, tribunalul apreciază că această decizie nu poate fi anulată în totalitate, deci urmează a respinge capătul de cerere principal formulat de către reclamantă cu referire la anularea în totalitate a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, Decizia nr. 4354/29.04.2008, decizie prin care a fost obligată la plata sumei de 80.616 RON ( taxe vamale - 15.191 lei; accize - 13.824 lei, TVA- 15.134 lei, majorări de întârziere - 36.467 lei) precum și a Deciziei nr. 1658/203/23.09.2008, decizie emisă de
In ceea ce privește modul de calcul al dobânzilor si penalităților de întârziere care au fost calculate de la data de 25.01.2006, instanța retine că, deși potrivit art. 115 al 1 OG 92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plată acesta datorează dobânzi si penalități de întârziere, acest articol nu poate fi interpretat decât in coroborare cu prev. art. 111 al. 2 OG92/2003 ( in actuala numerotare ) potrivit cărora: " Pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel:
a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare;
b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 lunii următoare.
Ori, în speță organul vamal a calculat dobânzi si penalități de întârziere pentru o perioada anterioara comunicării Deciziei de regularizare nr.4354/29.04.2008, aspect ce vine in contradicție cu dispoziția legala mai sus enunțată. Din aceasta perspectiva Decizia nr. 1658/203/23.09.2008, a DGFP T care menține in întregime Decizia de regularizare 4354/29.04.2008 este parțial nelegala in ceea ce privește modul de calcul al dobânzilor si penalităților aferente sumei de 36.467 lei ce urmează a fi calculate de la data comunicării deciziei de regularizare nr. 4354/29.04.2008, respectiv data de 06.05.2008.
În temeiul art. 274. pr. civ a dispus obligarea pârâtei T, la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. 00125/16.10.2008 ( fila 9 dos.).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal pârâtele prin T și DGFP T precum și reclamanta.
Prin recursul declarat de reclamantă se solicită modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată cu consecința anulării în totalitate a deciziei de regularizare nr. 4354/29.04.2008 întrucât în mod greșit reclamantei i-a fost impus debitul principal de 44.149 lei reprezentând taxe vamale, accize și TVA întrucât în fața primei instanțe s-a făcut dovada că această sumă a fost deja achitată de către proprietarul mașinii, condiție obligatorie pentru ca acesta să-șui poată înmatricula autoturismul. În acest sens, reclamanta invocă adresa 62102/4.02.2009 emisă de Biroul înmatriculări și evidența vehiculelor din care rezultă înmatricularea autoturismului, rezultând altfel în mod logic că taxele vamale au fost achitate astfel încât aceeași sumă de bani nu poate fi încasată de două ori.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct. 9.
Prin recursul declarat de pârâta T pentru B este criticată soluția primei instanțe în ceea ce privește anularea deciziei atacate pentru suma de 36. 467 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere solicitându-se astfel modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În motivare se arată astfel că, dobânzile și penalitățile de întârziere se datorează pentru neachitarea în termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată iar plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere de 0,6% începând cu data de întâi a lunii următoare scadenței acestora până la data stingerii acestora inclusiv, penalitate de întârziere care nu înlătură obligația de plată a dobânzilor. Se mai arată că în cazul de față reclamanta are calitatea de principal obligat, scop în care trebuie să achite taxele vamale și alte drepturi de import în cazul în care mărfurile nu sunt prezentate la biroul vamal de destinație sau sunt prezentate cu lipsuri ori substituiri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele
Prin recursul declarat de pârâta DGFP T în reprezentarea MEF B se solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei arătând că soluția primei instanțe este nelegală în ceea ce privește exonerarea de la plata majorărilor de întârziere întrucât acestea majorări de întârziere nu se datorează începând cu data comunicării actelor administrative ci se calculează începând cu ziua imediat următoare termenul de scadență și până la data stingerii sumei datorate.
Referitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată recurenta se arată că aceasta nu s-a aflat în culpă procesuală și ca atare aceasta nu poate fi obligată la plata acestora.
În drept s-au invocat disp. art. 304 și 3041
Prin întâmpinarea depusă la dosar, DGFP Tas olicitat respingerea recursului formulat de reclamantă arătând că aceasta în calitate de comisionar vamal a îndeplinit formalitățile de tranzit vamal pentru autoturismul marca BMW iar în condițiile în care operațiunea nu a fost încheiată în termenul stabilit de titularul regimului de tranzit sau beneficiarul tranzitului, autoritățile vamale sunt îndreptățite să dispună încheierea din oficiu a regimurilor vamale suspensive.
Prin întâmpinarea depusă de reclamantă aceasta a solicitat respingerea recursurilor pârâtelor arătând că soluția primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește exonerarea de la plata sumei de 36.467 lei întrucât majorările de întârziere trebuiau calculate de la data comunicării deciziei de regularizare, respectiv din 6.05.2008 iar nu de la data de 25.01.2006, în acest fiind și practica instanțelor din raza Curții de APEL TIMIȘOARA.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041p,c instanța reține că recursul reclamantei este nefundat iar recursurile pârâtelor sunt fondate, după cum urmează.
Prin decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 4354/29.04.2008 emisă de T s-au stabilit în sarcina reclamanta - SRL obligația de plată a sumei de 80.616 lei din care taxe vamale în sumă de 15.191 lei, accize 13.824 lei, TVA 15.134 lei și majorări de întârziere în sumă de 36467 lei, reținându-se în fapt că la data de 17.01.2006 a fost emis tranzitul vamal indicat în procesul verbal de control nr. 4353/29.04.2008 având ca principal obligat reclamanta iar termenul limită de prezentare a autoturismului a fost 25.01.2006. Urmare a cercetărilor efectuate a rezultat că transportul și documentele nu au fost înregistrate în evidențele biroului vamal de destinație Dr. Tr. S astfel încât reclamanta în calitate de principal obligat, titular al regimului de tranzit, răspunde pentru prezentarea mărfurilor la biroul vamal de destinație în termenul prevăzut.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație prevăzută de art. 205 și următ. din OUG nr. 92/2003 care a fost respinsă prin decizia 1658/203/23.09.2008 emisă de DGFP
Prima instanță a menținut actele anterior atacate în privința sumei de 44.149 lei reprezentând taxe vamale, accize și TVA, soluție apreciată ca fiind temeinică și legală în condițiile în care regimul de tranzit vamal sub care a fost plasată marfa nu a fost încheiat în termenul stabilit respectiv la 25.01.2006 de titularul regimului de tranzit vamal sau de beneficiarul tranzitului, în mod corect autoritățile vamale au dispus încheierea din oficiu a regimului vamal suspensiv conform art. 111 din legea 86/2006 și art. 382 din HG 706/2006.
Reclamanta a susținut în esență faptul că aceste taxe vamale au fost achitate de beneficiarul regimului de tranzit, respectiv de proprietarul autoturismului odată cu înmatricularea acestuia, dovadă fiind cartea de identitate și certificatul de înmatriculare dar acestea nu pot fi reținute de instanța de recurs întrucât nu fac dovada indubitabilă a faptului că taxele vamale aferente au fost achitate pentru autoturismul respectiv. Este adevărat că reclamanta nu este în măsură să prezinte chitanța cu care au fost achitate aceste sume de bani însă, în condițiile în care a susținut că plata taxelor vamale s-a realizat anterior de către proprietarul mașinii trebuia să depună diligențele necesare pentru obținerea unei dovezi concludente în acest sens, instanța neputând reține prezumția potrivit căreia înmatricularea nu se putea realiza fără achitarea taxelor vamale întrucât aceasta este doar o deducție a reclamantei și nu rezultă din nicio probă administrată în cauză. Prin urmare, Curtea reține că soluția primei instanțe este corectă și legală astfel încât nu se impune modificarea acesteia în sensul solicitat de reclamantă.
Referitor la recursurile formulate de pârâți, Curtea reține că acestea sunt întemeiate în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata majorărilor de întârziere în sumă de 36.467 lei, soluția primei instanțe fiind dată cu interpretarea greșită a legii. Astfel se observă faptul că decizia de regularizare nr. 4354/29.04.2008 a impus obligația de plată principală în sarcina reclamantei ca urmare a nefinalizării regimului de tranzit vamal în care avea calitatea de principal obligat, termenul limită de prezentare fiind 25.01.2006 și în consecință obligația de plată a taxelor vamale a accizelor și a TVA-ului a devenit scadentă la data de 25.01.2006. Potrivit art. 120.pr. fiscală majorările de întârziere se calculează pentru fiacre zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, dar termenul de scadență nu trebuie confundat cu termenul de plată la care face referire art. 111 alin. 2. pr. fiscală. Aceasta deoarece termenul de plată este acordat de legiuitor ca o perioadă de grație în vederea achitării obligațiilor iar neachitarea acestora în termenul indicat atrage executarea silită potrivit art. 114 alin. 2. pr fiscală, pe când depășirea termenul de scadență atrage plata majorărilor de întârziere prevăzute și calculate conf. art. 119 și 120. pr fiscală.
Însăși dispozițiile Codului d e procedură fiscală fac distincție între termenul de plată și termenul de scadență câtă vreme art. 111 alin. 1 precizează:" creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează", iar aliniatul 2 stabilește termene de plată pentru obligațiile fiscale principale și accesorii în funcție de data comunicării acestora. Totodată, art. 119 alin. 1.pr fiscală stabilește că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează după acest termen majorări de întârziere care se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile legii.
Coroborarea dispozițiilor cuprinse la art. 111 alin. 1 și 2 și 119 alin. 1 și 4 și 120 alin. 1.pr fiscală conduc instanța la concluzia potrivit căreia termenul de scadență nu se confundă cu termenul de plată care reprezintă termenul până la care contribuabilul trebuie să achite suma respectivă și care este eșalonat în funcție de data comunicării, spre deosebire de data scadenței care este fix stabilită în raport de norma juridică încălcată și de natura impunerii.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3.c Cod Penal reținând totodată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pc. hotărârea primei instanțe de anulare a actelor administrativ fiscale în privința majorărilor de întârziere fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți și în consecință va proceda la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
Pentru considerentele expuse anterior va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurentele prin T și DGFP T împotriva sentinței civile nr.250/CA/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta - SRL în contradictoriu cu părțile T, B și DGFP
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. AP-21.12.2009
Tehnored LM.21.12.2009
2 e4xpl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Diana
