Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1587/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1587
Ședința publică de la 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Președinte Secție
- - - - Judecător
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatoarea SC SRL, împotriva sentinței nr. 482 din data de 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru contestatoarea SC SRL, lipsind intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 Cod procedură civilă și s-a timbrat.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata nu a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru recurenta contestatoare SC SRL solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.482 din 26 martie 2008, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea reclamantei SC "" SRL împotriva pârâtei DGFP
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta datorează pentru perioada 1 iulie 2004 - 31 decembrie 2006 sumele stabilite de organul fiscal cu titlu de fond de handicap.
S-a avut în vedere că aceasta nu respectat obligațiile prevăzute de OUG 102/1999, respectiv nu a solicitat trimestrial repartizarea de persoane cu handicap, în sensul că nu au fost trecute toate datele de identificare a persoanei juridice și că de asemenea nu a făcut dovada răspunsului scris al AJOFM, pentru ca astfel să fie exonerată de răspundere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, arătând că a solicitat la AJOFM M, conform OG 102/1999, repartizarea unor persoane cu handicap, calificate pentru ocuparea posturilor de confecționer îmbrăcăminte, cereri care au fost înregistrate la autoritatea competentă.
A arătat de asemenea că în precedent a mai fost controlată de organele fiscale și nu s-a stabilit că a încălcat în vreun fel normele în materie.
Examinând recursul, Curtea îl găsește fondat.
Prin raportul de inspecție fiscală nr.15206/23.05.2007, inspectorii fiscali din cadrul DGFP M au stabilit că reclamanta datorează suma de 210.429 lei, cu titlu de fond de solidaritate specială pentru persoanele cu handicap și 97.359 majorări de întârziere.
La stabilirea sumei, s-a apreciat că societatea nu a îndeplinit obligația prevăzută de OUG 102/1999, în sensul de a solicita trimestrial la AJOFM repartizarea de persoane cu handicap, calificate în meseriile specifice obiectului de activitate.
Pentru acest motiv s-a considerat că este aplicabilă sancțiunea prevăzută de art.43 alin.1 din OUG 102/1999, respectiv o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă, în care nu s-au încadrat persoane cu handicap.
Din probele administrate în cauză, rezultă că în cursul anilor 2004 și 2006 (fila 31 și următoarele dosar fond), reclamanta a solicitat Agenției județene de Ocupare a Forței de Muncă M oferta de locuri de muncă vacante pentru persoanele cu handicap.
Față de probele administrate, Curtea reține că soluția instanței de fond este neîntemeiată, deoarece reclamanta a făcut dovada că a solicitat repartizarea în muncă de persoane cu handicap.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.42 din OUG 102/1999, genții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale prevăzute în statul de funcții.
Același act normativ reglementează și sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării obligației de angajare a persoanelor cu handicap, după cum și excepțiile de la regulă.
În conformitate cu prevederile art.43 alin.1, agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art. 42 alin. (1) au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Textul prevede că sunt exceptați de la plata obligatorie prevăzută la alin. (1) agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a Municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării.
În speță, reclamanta a făcut dovada că a solicitat la AJOFM M să-i repartizeze persoane cu handicap, iar lipsa repartizării unor astfel de persoane rezultă din faptul că nu există un refuz al reclamantei privind angajarea personalului cu handicap.
Adresele aflate la dosar demonstrează că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală, așa încât acesteia nu-i pot fi stabilite obligații suplimentare pentru anii 2004-2006.
Din analiza adreselor aflat al dosar (filele 32 și următoarele), Curtea constată că reclamanta a indicat în adresele respective elementele esențiale de identificare a unei persoane juridice, respectiv denumirea, sediul și numărul de înregistrare în registrul comerțului, toate adresele fiind înregistrate la AJOFM
Lipsa unor alte elemente reținute de organul fiscal nu conduce la inexistența solicitării trimestriale formulate de reclamanta recurentă.
Mențiunile precizate în instrucțiunile 1008/2003 și care se consideră că lipsesc în speța de față nu sunt prevăzute de legiuitor sub sancțiunea nulității adresei.
În adresele de solicitare au fost incluse mențiunile esențiale în vederea identificării persoanei juridice, așa încât lipsurile față de prevederile instrucțiunilor 1008/2003 sunt nerelevante sub aspectul stabilirii sancțiunii aplicate de organul fiscal.
În ceea ce privește Instrucțiunile 1008/2003, conform cărora dovada îndeplinirii obligației s-ar face numai prin răspunsul scris al AJOFM, Curtea apreciază că măsurile respective exced voinței legiuitorului.
Astfel, în situația în care un agent economic nu îndeplinește obligația prevăzută de OUG 92/1999, acestuia i se antrenează răspunderea materială, prin stabilirea unor obligații suplimentare către bugetul de stat.
Răspunderea civilă delictuală, în Dreptul civil român, este reglementată de art.998 și 999 Cod civil, care constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
Din prevederile textelor citate rezultă că, pentru a se antrena răspunderea civilă delictuală, trebuie să se întrunească cumulativ mai multe condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu și existența vinovăției.
În ceea ce privește vinovăția, în speța de față se constată că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile legale, așa încât nu se poate pune în discuție îndeplinirea acestei condiții.
De asemenea nu există nici o faptă ilicită, adică o faptă care să fi încălcat normele legale, motivul fiind acela că reclamanta a formulat solicitările către AJOFM.
În lipsa vinovăției și a faptei ilicite, nu poate fi antrenată răspunderea materială, respectiv obligarea la plata unor obligații suplimentare către bugetul de stat.
Din probele analizate în precedent rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală, respectiv aceea de a solicita repartizarea de persoane cu handicap, așa încât nu datorează sumele reținute cu titlu de fond de solidaritate.
Tribunalul Mehedinți, prin soluția pronunțată, a însușit punctul de vedere al organului fiscal, fără să examineze natura normelor prevăzute în Instrucțiunile -, respectiv dacă nerespectarea unor forme este sancționată cu nulitatea adresei de solicitare sau inexistența acesteia, soluție care este nelegală.
Dacă nu au fost prevăzute sancțiuni exprese în cazul lipsei unor elemente din adresele de solicitare, dacă legiuitorul nu a prevăzut sancțiunea nulității sau inexistenței actului, judecătorul nu poate să aplice o astfel de sancțiune, pentru că ar adăuga la lege.
Așa cum s-a arătat mai sus, adresele depuse de reclamantă al AJOFM M conțin elementele esențiale de identificare a persoanei juridice solicitante, motiv pentru care ele se circumscriu prevederilor rt.43 alin.2 in OUG 102/1999.
Îndeplinirea obligației de a solicita repartizarea persoanei cu handicap în meseriile respective constituie cauză de exceptare de l plata obligației prevăzută de art.43 alin.1 din OUG 102/1999.
Având în vedere prevederile art.312 Cod pr.civilă, recursul se va admite, se va modifica sentința, în sensul că se va admite acțiunea reclamantei.
Se va anula decizia nr.27/30.07.2007, decizia de impunere nr.38/23.05.2007.
Va fi exonerată reclamanta de plata sumelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea SC SRL, împotriva sentinței nr. 482 din data de 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că admite acțiunea reclamantei.
Anulează decizia nr.27/30.07.2007, decizia de impunere nr.38/23.05.2007.
Exonerează reclamanta de plata sumelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr - - | JUDECĂTOR 3: Iuliana Rîciu - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/2 ex/18.08.2008
Jud.fond:
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Elena Canțăr, Iuliana Rîciu
