Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1613/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 510,-
DECIZIA NR.1613
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. -, - parter,. 1, județ D, împotriva deciziei nr.1126 pronunțată în data de 01 octombrie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice
Contestația în anulare a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr.-/2009 și timbru judiciar de 0,3 lei, care au fost anulate de către instanță și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatoarea - SRL, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii pe care o depune la dosar, lipsind intimata Administrația Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că contestația în anulare se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de la plata taxei de timbru și s-au depus prin Serviciul Registratură motive ale contestației în anulare și note de susțineri din partea contestatorului, după care,
Contestatoarea - SRL, reprezentat de avocat, precizează că motivele contestației în anulare depuse în data de 11 noiembrie 2009 sunt de fapt concluzii scrise și solicită acordarea cuvântului în susținerea cererii.
Curtea ia act de declarația părții prezente, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Contestatoarea - SRL, reprezentat de avocat, susține că au formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art.317 Cod procedură civilă, întrucât partea nu a fost citată conform legii și pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, dezlegarea dată de către instanța de recurs este o greșeală materială.
Față de primul motiv din contestația în anulare, precizează că actul procedura nu a fost îndeplinit legii, întrucât în cazul societăților comerciale citarea se face prin reprezentant, care nu a fost citat nefăcându-se nici o verificare dacă domiciliul reprezentantului coincide cu sediul societății și totodată, citarea societății contestatoare s-a realizat prin afișare, fiind încălcate prevederile legale incidente.
Susține că de primul termen de judecată în recurs din data de 1 octombrie 2009, a aflat solicitând informații la arhivă cu o zi înainte de termen și a depus o întâmpinare, foarte scurtă, întrucât nu a avut timp să își pregătească apărarea și nici să își angajeze un apărător.
Precizează că în doctrină s-a exprimat opinia potrivit căreia nu este posibil să se considere că instanța având la dosar procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea de afișare pentru lipsa oricărei persoane juridice, să aprecieze citarea ca legală, deoarece s-ar încălca regula dedusă din art.978 cod civil potrivit căruia legea trebuie interpretată în sensul în care poate acea efecte, și nu în cel în care nu produce nici un efect.
Contestatoarea printr-un scurt citat susține "Cu privire la sancțiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a procedurii de citare sau de comunicare a actelor de procedură. aceasta este nulitatea" și solicită admiterea contestației în anulare și rejudecare a recursului, pentru repararea acestui viciu.
Un alt motiv vizează prevederile art.318 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În cauza dedusă judecății susține contestatorul că în speță este vorba de o eroare materială involuntară, esențială și complexă, întrucât instanța de recurs a reținut o ordine inversată între un contract de antrepriză și un contract de comodat încheiat în 2008, ignorând complet un al treilea contract de asociere încheiat în 2005 și astfel a acordat efecte retroactive contractului de comodat, imputând inexistența dreptului de deducere a TVA pentru o perioadă anterioară și ulterioară contractului.
Se susține totodată că, instanța de recurs a săvârșit o altă eroare materială nefăcând distincția între tatăl asociat unic/patronul societății contestatoare și fiul, angajat al aceleiași firme și astfel au fost sancționați că ar fi trecut la cheltuieli nedeductibile costul parțial al unui bilet de odihnă și tratament, nemaifiind aplicat art.21 alin.3 lit.c din Codul Fiscal.
Solicită admiterea contestației și acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.510,-, - SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 1126 pronunțată în data de 1 octombrie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a admis recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice D Publice în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, s-a modificat în tot sentința nr.300 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond a respins acțiunea, în sensul că a menținut decizia de impunere nr.505/11.09.2008 pentru suma de 41.683 lei emisă de pârâtă.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a susținut că nu a fost legal citat pentru termenul la care s-a soluționat pe fond recursul.
S-a susținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.318 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârea instanței de recurs poate fi atacată cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Contestatoarea a mai arătat că în speță este vorba de o eroare materială involuntară, esențială și complexă, întrucât instanța de recurs a reținut o ordine inversată între un contract de antrepriză și un contract de comodat încheiat în 2008, ignorând complet un al treilea contract de asociere încheiat în 2005 și astfel a acordat efecte retroactive contractului de comodat, imputând inexistența dreptului de deducere a TVA pentru o perioadă anterioară și ulterioară contractului.
Se mai motivează că instanța de recurs a săvârșit o altă eroare materială nefăcând distincția între tatăl asociat unic/patronul societății contestatoare și fiul, angajat al aceleiași firme și astfel au fost sancționați că ar fi trecut la cheltuieli nedeductibile costul parțial al unui bilet de odihnă și tratament, nemaifiind aplicat art.21 alin.3 lit.c din Codul Fiscal.
A fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată cu contestație în anulare formulată de contestatoarea - SRL.
Intimata Administrația Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice D, deși legal citată nu a depus la dosar întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței.
Examinând decizia contestată prin prisma criticilor formulate și a temeiului de drept invocat, Curtea reține că prezenta contestație în anulare este nefondată potrivit considerentelor ce urmează:
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, de retractare poate fi exercitată împotriva deciziei pronunțate în recurs numai în cazurile anume prevăzute de art. 317 și art. 318.pr.civilă
Fiind vorba de o cale extraordinară de atac, nu se poate da posibilitatea părților de a provoca rejudecarea recursului, în afara cazurilor limitativ prevăzute de lege.
Art. 317 pct.1 și 2 Cod pr.civilă reglementează contestația în anulare obișnuită prin intermediul căreia părțile pot obține retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile pentru că partea nu a fost legal citată sau pentru că au fost nesocotite normele de ordine publică privitoare la competență, dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Rezultă că dispozițiile legale menționate nu își găsesc aplicarea în speța dedusă judecății.
Art. 318 Cod pr.civilă are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite în primul motiv, iar în cel de-al doilea motiv are în vedere omisiunea cercetării unui motiv de casare sau modificare la soluționarea recursului când acesta a fost respins.
Constestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată de recurent în situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale.
Textul vizează greșeli de fapt involuntare și nu greșeli de judecată, de aplicare a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Contestatoarea nu se plânge de greșeli materiale în sensul mai sus precizat, ci de soluția pronunțată pe fond de instanța de judecată.
Reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 Cod pr. civilă, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul - SRL, împotriva deciziei nr.1126 pronunțată în data de 01 octombrie 2009.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de - SRL, cu sediul în Târgoviște, str. -, - parter,. 1, județ D, împotriva deciziei nr.1126 pronunțată în data de 01 octombrie 2009 de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice în nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 2130
Red. / tehnored.
4 Ex./.11.2009
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Nițu Teodor Tănăsică
